Pretentii. Sentința nr. 1449/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1449/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 847/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 12 Iunie 2014
Președinte - P. C. D.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 1449/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant M. P., reclamant C. L. AL MUNICIPIULUI P. și pe pârât L. C., având ca obiect pretentii DECLINAT .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al tribunalului Iași s-au depus de către pârât concluzii scrise.
Instanța verificându-și din oficiu competența, în temeiul disp. art.131 N C.pr.civ constată că este competentă general și material în soluționarea cauzei de față, cf. disp. art.8 alin 2 și art. 10 din Lg. 554/04 coroborat cu disp. art. 95 pct. 1 C.pr.civ..
Instanța in baza disp. art. 238 NCpr.civ, estimează durata procesului de aproximativ 3 luni și în baza disp. art. 208 alin 1 C.pr.civ., decade pârâtul din dreptul de a propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Instanța în baza disp. art. 254 alin 1 NCPC încuviințează probele solicitate de reclamant prin acțiune.
Instanța constată că în baza disp. art. 1025 NCPC este inadmisibilă soluționarea cererii pe calea specială și în baza disp. art. 1026 va soluționa cauza pe calea dreptului comun.
Instanța în baza disp. art. 244 alin 1 NCPC, constată terminată cercetarea judecătorească și văzând că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă, face aplicabilitatea disp. art. 244 alin 4 NCpr.civ.,și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ la data de 12.09.2013 reclamanții M. P. și C. L. al Municipiului P. au chemat în judecată pe pârâtul L. C. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 1075,99 lei, reprezentând debite principale și a sumei de 2220,68 lei, reprezentând debite principale și a sumei de 261,90 lei reprezentând accesorii stabilite ca obligații de plată în baza acestuia, reprezintă creanțe bugetare. Reclamanții au sesizat instanța cu o cerere cu valoare redusă completând formularul prevăzut de lege.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, între C. L. P., în calitate de locator și pârât în calitate de locatar s-a încheiat contractul de concesiune nr. 8665/ 27.06.2006 având ca obiect suprafața de teren de 100 m.p. proprietatea publică a mun. P. precum și faptul că, deși bunul a fost predat de concedent, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată privind chiria prevăzută în contract.
Reclamanții au mai arătat că suma de 2220,68 lei reprezintă debit principal până la data de 14.06.2013 și suma de 261,90 lei reprezintă accesorii calculate de la data de 10.10.2012, cota accesoriilor fiind cea legală de 0,2 % / lună de întârziere.
Alăturat formularului reclamanții au depus înscrisurile menționate în acțiune.
Judecătoria P. a adus la cunoștință reclamanților că cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor procedurii cu privire la cererile de valoare redusă conform art. 1025 al.2 C. iar în situația în care nu-și vor retrage cererea aceasta va fi soluționată potrivit dreptului comun și, cum reclamanții nu și-au retras cererea, aceasta a fost transpusă spre judecată pe drept comun.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că a achitat pretențiile reclamanților, mai puțin cheltuielile de judecată.
Pârâtul a atașat întâmpinării, în copii, chitanțele de plată a debitului și penalităților solicitate în acțiune.
La primul termen de judecată în ședință publică instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei P., iar prin sentința nr. 99 din 13 ianuarie 2014, Judecătoria P. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei P., invocată, din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții M. P. și C. L. al Municipiului P., în contradictoriu cu pârâtul L. C., în favoarea Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă – contencios administrativ și fiscal.
În motivare s-a reținut că, prezenta cauză privește contractul de concesiune nr. 8665/27.06.2006 încheiat de către C. L. al Municipiului P., în calitate de autoritate publică, ce are ca obiect punerea în valoarea a bunurilor proprietate publică prin concesionarea acestora, instanța constatând că aparține Tribunalului Iași competența de soluționare a cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
La data de 11 iunie 2014, pârâtul a depus la dosar concluzii scrise prin care a învederat faptul că, a achitat debitul acțiunea rămânând fără obiect.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :
Între părți s-au derulat relații comerciale, în baza contractului de concesiune nr. 8665/27.06.2006 potrivit caruia reclamantul C. L. al Municipiului P. s-a obligat să concesioneze pârâtului suprafața de 100 m.p., aflat în proprietatea Mun. P., situat în .. 5, în schimbul unei redevențe de 2600 lei/an.
Deși reclamantul și-a îndeplinit obligația, asigurând pârâtului folosința terenului, aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, pentru perioada în care a fost în vigoare contractul de concesiune.
Dispoziții legale incidente:
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1 lit. c: „ (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;”.
Art. 36 Cod comercial ( în vigoare pe durata existenței contractului - 08.06._11) prevede că, « contractul este perfect de îndata ce cealaltă parte a întreprins executarea lui, ».
Potrivit art.969 cod civil din 1864 ( în vigoare pe durata existenței contractului - 08.06._11), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar potrivit art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, in caz contrar având dreptul la dezdăunare.
Așadar, art. 969 Cod civil consacra principiul forței obligatorii a contractului, convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Din analiza cactelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor lgale incidente în cauză, rezultă că acțiunea formulată de municipiul P. este nefondată, deoarece, acesta nu este parte în contract.
Principiul forței obligatorii a contractului înseamnă că un contract poate da naștere la drepturi și obligații numai în favoarea și, respectiv, sarcina părților contractante, precum și a persoanelor devenite părți ulterior încheierii contractului sau asimilate părților, ca efect al legii sau al unei alte circumstanțe. Acesta are rolul primar de a explica și ordona raportul juridic născut între părți ca urmare a încheierii contractului, pentru ca apoi să se poată impune ca realitate obiectivă terților, prin intermediul opozabilității efectelor contractului.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantul C. L. al municipiului P., aceasta a rămas fără obiect deoarece, deși prin acțiune se solicită plata de 1665,05 lei din care 2220,68 lei, reprezentând debite principale și a sumei de 261,90 lei reprezentând accesorii stabilite ca obligații de plată în baza acestuia, reprezintă creanțe bugetare, pârâtul a achitat suma de 3311,81 lei ( 111,81 lei cu chitanța_ M. din 15.10.2013, 2482,58 lei cu chitanța_ M. din 15.10.2013 și suma de 717,42 lei cu chitanța_ M. din 15.10.2013 – filele 27-29 dosar nr._ al Judecătoriei P. )..
De altfel, stingerea obligației este recunoscută de către reclamant ( fila 41- dosar nr._ al Judecătoriei P.)
În aceste condiții, pârâta NU mai are de achitat nicio sumă de bani, debitul fiind achitat după introducerea cererii de chemare în judecată.
Față de considerentele expuse anterior, instanța reține că, acțiunea va fi respinsă ca rămasă fără obiect, pârâtul achitând debitul, așa după cum s-a reținut mai sus..
Referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că debitul a fost achitat abia după introducerea cererii de chemare în judecată, nu se impune obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de M. P. cu sediul in P. . nr. 16, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul L. C., cu domiciliul în P., .. D 2,, .?i, CNP_.
Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanții M. P. și C. L. al municipiului P. cu sediul in P. . nr. 16, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul L. C., cu domiciliul în P., .. D 2,, ., jud. Iași, CNP_.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2014.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, M. B. |
M.B. 14 Iunie 2014
Red-. D.P.C.- 12.07.2014
5 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1448/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1435/2014. Tribunalul... → |
|---|
