Pretentii. Sentința nr. 527/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 527/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 10293/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 27 Februarie 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. A.
SENTINȚA Nr. 527CA /2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant A. O. S., reclamant A. O. S. PRIN LESAN V. și pe pârât D. G. A FINANTELOR PUBLICE A JUD IASI- A. FINANTELOR PUBLICE A MUN. IASI, pârât A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii RESTITUIRE TAXA AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la
acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea asupra cauzei pentru data de 27.02.2014, când
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei de fata :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._/09.10.2013, reclamanta A. O. S. a chemat în judecată pe pârâta DGFP -A. Judeteana a Finantelor Publice Iasi ,Ministerul F. pentru Mediu solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitată, în cuantum de 3798 lei si la plata dobânzii aferentă, de la data plătii si până la restituirea efectivă,.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a achiziționat un autoturism marca Ford Focus număr identificare WF05XXWPD57L34260 an fabricatie 2007 autoturism importat din Spania, pentru a îl înmatricula în România fiind obligat să achite taxa de poluare impusă de OUG nr. 50/2008. Ori, acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene –Spania . În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), art.124 alin. 2, 120 alin. 6 C. proc. fiscală, L. nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta AFPM Iasi nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 31.07.2009 cu chitanta . nr._, reclamantul a achitat la Trezoreria mun. Iasi taxa de poluare pentru autoturismul marca Ford Focus număr identificare WF05XXWPD57L34260 an fabricatie 2007 importat din Spania, în sumă de 3798 lei.
Instanța constată că actiunea este întemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9;
c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8".
Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. Or, regimul de impozitare instituit prin reglementarea OUG nr. 50/2008 este indirect discriminatoriu, prin efectele pe care le produce, întrucât OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe semnificative din valoarea lor de piață. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza T., din 07.04.2011, obligatorie pentru instanțele naționale, potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 și impusă reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Spania este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind contrare dreptului UE, instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3798 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, instanța va admite cererea, obligând pârâta la plata dobânzii fiscale de la data plății taxei, având în vedere cele statuate de CJUE la data de 18.04.2013 în Cauza C 565-11 I. v. România, respectiv că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Ca atare nu vor fi aplicate disp. art. 124 raportat la art. 117 alin. 2 și art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 coroborate cu art. 2 din Anexa la Ordinul nr. 1899/2004 al MFP pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
In ceea ce priveste cererea de chemare in judecata a reclamantei in contradictoriu cu Adminsitratia F. pentru Mediu, Tribunalul cvonstata ca in conformitate cu conform art.3 alin. Și art.6 din HG 686/2008, competent în calcularea și restituirea taxei de poluare este organul fiscal în a cărei rază teritorială persoana fizică își are domiciliul, în speță Administrația Finanțelor Publice Iași. Este adevărat că taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, dar aceasta nu înseamnă că între reclamanta si Administrația F. pentru Mediu există vreun raport juridic distinct, astfel incat va respinge actiunea fata de aceasta parte.
Vazand dispozitiile art 453 noul cod de procedura civila va dispune in consecinta .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamanta A. O. S. domiciliata in judet Iasi . ., etaj 1, ap 4 CNP_ cu domiciliu ales la Lesan V. ..4 . 5 cab 15, în contradictoriu cu pârâta D. Regionala G. a Finantelor Publice IAsi -Administrația Finanțelor Publice a mun. Iasi (în prezent denumită A. Judeteană Iasi a Finantelor Publice), cu sediul în Iasi, .. 26.
Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3798 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii aferente acestei sume, calculată de la data plătii taxei –02.11.2011.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. O. S. domiciliata in judet Iasi . ., etaj 1, ap 4 CNP_ cu domiciliu ales la Lesan V. ..4 . 5 cab 15, în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru Mediu Bucuresti.
In baza art. 453 Noul cod de procedură civilă obligă pârâta D. Regionala G. a Finantelor Publice IAsi -Administrația Finanțelor Publice a mun. Iasi (în prezent denumită A. Judeteană Iasi a Finantelor Publice la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2014.
Președinte, A. T. | ||
Grefier, L. A. |
Red.TA ./tehnored. T.A/4 ex/ 25 .03.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 400/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 529/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
