Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 101/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 8433/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 05 Martie 2014
Președinte - F. A. A.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 101/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant P. I. și pe intimat I. IAȘI- BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că părțile au fost legal citate pentru acest termen; apelanta a solicitat judecata apelului în lipsă.
Instanța, văzând că părțile au fost legal citate și s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 9866 din 26.06.2013 Judecătoria Iași a respins plângerea formulată de petenta P. I. în contradictoriu cu intimatul I. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.03.2013, petent P. I., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata I. IAȘI - B.R., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr3760846 încheiat la data de 1.03.2013.
În motivare, petenta arată că fapta este descrisă lapidar și incorect, deoarece pietonul a pus piciorul pe trecere în momentul în care mașina pe care o conducea se afla deja pe trecerea de pietoni pe banda a doua, iar manevra de frânare la acel moment nu ar fi determinat oprirea autovehiculului înainte de trecere; pietonul nu era în așteptare, ci a fost o angajare bruscă în traversare, ce nu putea fi anticipată, astfel că nu se întruneau condițiile acordării de prioritate; pietonul nu a fost stânjenit în deplasarea sa. Învederează că lipsa vinovăției sale conduce la anularea procesului verbal. Solicită ca intimatul să prezinte filmarea făcută.
În drept, petentul invocă prev. OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002.
S-a anexat plângerii copie a procesului verbal contestat, copie CI.
La data de 26.03.2013, prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care se solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea valabilității actului de sancționare, solicitând administrarea probei cu înscrisuri, fotografii și CD.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, planșe foto, înregistrare video pe suport CD.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 1.03.2013 I. Iași a încheiat procesul-verbal . nr._ prin care petent P. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art.100 al.3 lit.b din OUG nr.195/2002.
Pentru a fi aplicată sancțiunea, s-a reținut în sarcina petentei faptul că la 1.03.2013 ora 17.27 a condus auto Renault cu nr._ pe . Mol către benzinăria Lukoil, iar la trecerea de pietoni semnalizată corespunzător din dreptul agenției Fidelia Casa nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare din dreapta către stânga conducătorului auto pe același sens de mers, caseta 1503 – MAI_.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența contravenientului, care a semnat actul, fiind consemnate obiecțiunile „cu obiecțiuni pe care le voi formula în plângerea contravențională”.
În drept, analizând din oficiu procesul-verbal contestat, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
În ceea ce privește împrejurările de fapt reținute în sarcina petentei, din probele administrate în cauză, respectiv înregistrare video pe suport CD (f.19), reiese că în data de 1.03.2013 ora 17.27 conducătorul auto Renault cu nr._ circulând pe . 2, nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se asigurase de pe trotuar și se angajase regulamentar (nu intempestiv) în traversare înainte ca autovehiculul să ajungă în dreptul trecerii de pietoni, șoferul fiind legitimat ulterior ca fiind P. I..
Instanța nu poate reține apărarea petentei privitoare la faptul că pietonul s-ar fi angajat brusc în traversare, imaginile înregistrate contrazicând această susținere, nici cu privire la faptul că prin manevra sa nu a stânjenit pietonul, în condițiile în care art.135 din HG nr.1391/2006 prevede obligația conducătorului auto de a acorda prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului: Textul legal impune această obligație în mod automat dacă pietonul se află pe sensul de mers al conducătorului auto, indiferent de banda pe care circulă autovehiculul și fără a condiționa existența faptei de stânjenirea deplasării pietonului sau de punerea în primejdie a integrității fizice a acestuia, fapta având un grad de pericol intrinsec ca urmare a poziției de vulnerabilitate a pietonilor față de autovehiculele angrenate în traficul rutier. Obligația de a acorda prioritate oricărui pieton aflat pe sensul de mers la conducătorului auto are în vedere tocmai evitarea situațiilor de pericol concret în privința vieții și integrității fizice a acestora. Astfel, lipsa unei urmări grave invocate de petent nu este sinonimă cu lipsa unei urmări, în speță urmarea fiind o stare reală și imediată de pericol la adresa pietonilor participanți la traficul rutier.
Prin urmare, întrucât din probele administrate în cauză reiese că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei încălcarea dispozițiilor art.100 al.3 lit.b din OUG nr.195/2002, acesteia fiindu-i aplicată amenda minimă, în acord cu criteriile de individualizare prevăzute de art.21 al.3 din OG nr.2/2001 și ținând cont de gradul sporit de pericol social al faptei, având în vedere poziția de vulnerabilitate a pietonilor față de autovehiculele angrenate în traficul rutier, instanța apreciază procesul verbal ca legal și temeinic întocmit, în baza art.34 din OG nr.2/2001 urmând a respinge plângerea și a menține procesul verbal contestat.
În baza art.36 al.2 din OG nr.2/2001 în vigoare la data introducerii acțiunii, față de nivelul de complexitate al probatoriilor a căror administrare a necesitat două termene de judecată și având în vedere soluția de respingere a plângerii contravenționale, va obliga petenta la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta, în conformitate cu dip. Art. 476 și urm. din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, petenta a arătat că agentul constatator nu a făcut dovada celor înscrise în procesul – verbal contestat.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu disp. art. 476 și urm. din codul de procedură civilă constată următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din 1.03.2013 încheiat de I. Iași a fost sancționată petenta cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit.b din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 1.03.2013, petenta a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe . Iași dinspre benzinăria Mol către benzinăria Lukoil, iar în dreptul Agenției Fidelia Casa nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat prin marcaj și indicator.
Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele probe: raportul din data de 28.03.2013 al agentului de poliție, planșe foto și CD.
Din vizionarea CD- ului și din planșele foto rezultă că pietonul era angajat pe trecerea de pietoni. Petenta a semnat procesul – verbal „ cu obiecțiuni”.
Petenta a susținut eronat că pietonul nu se afla pe trecerea de pietoni, ci că a fost o angajare bruscă în traversare.
Analizand apelul declarat, in raport de considerntele hotararii si de probele administrate in cauza, recursul este nefondat.
In vederea rasturnarii prezumtiei de veridicitate a procesului verbal, sarcina probei revine petentei. In acest sens, tribunalul constata ca sub aspectul legalitatii procesului verbal de contraventie acesta a fost incheiat cu respectarea disp. art. 16-17 din OG nr 2/2001.
Incadrarea juridica data faptei este corecta, astfel incat procesul verbal este legal intocmit.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, Tribunalul constata ca procesul verbal contestat face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara. Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeaasca faptele ce i se imputa, nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare.( Cauza Salabiaku c. Frantei Hotararea din 7.10.1988, cauza VASTBERGA taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, Hotararea din 23.07.2002).
Forta probanta a rapoartelor si a proceselor verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instnta va verifica caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul( Cauza Bosoni c. Frantei, Hotararea din 7.10.1988.
In analiza principiului proportionalitatii, instanta verifica in ce masura petenta nu a respectat regulile impuse de actele normative, care au implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata, la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala.
Avand in vedere aceste principii, tribunalul constată ca petenta nu a dovedit prin mijloace de proba pertinente si concludente ca situatia de fapt ar fi alta decat cea retinuta in procesul verbal contestat.
Instanta de recurs mai retine ca procesul verbal analizat cuprinde constatarile personale ale agentului constatator cu privire la situatia de fapt descrisa, astfel ca acesta a avut posibilitatea de a aprecia si gradul de pericol social creat de catre petent prin savarsirea contraventiei, astfel ca actul sanctionator este legal si temeinic.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale, in raport cu disp. art 21 al 3 din OUG nr 195/2002, instanta de fond a retinut in mod corect ca amenda contraventionala aplicata este cea prev de lege si este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile în care a fost savarsită contraventia, de modul si de mijloacele de savarsire, precum si de circumstantele personale ale contravenientei, astfel incat nu se impune reevaluarea acestora, iar masura administrativa de suspendare a dreptului de a conduce reprezinta o masura care are la baza o prezumtie de vinovatie a petentei.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1, 2 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. I. împotriva sentinței civile nr 9866 din 26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2014.
Președinte, F. A. A. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
Red.E.P./C.M.N.
10.06.2014/2ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 98/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 350/2014.... → |
|---|
