Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 32592/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 06 Martie 2014
Președinte - A. P.
Judecător I. D.
Judecător Mițică A.
Grefier E. C.
Decizia nr. 351/ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent . și pe intimat I.T.M. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic B. I. pentru intimat, lipsă recurenta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Intimatul prin consilier juridic declară că nu mai are cereri sau probe de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul prin consilier juridic solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică pentru motivele expuse în întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civila nr 3424 din 04.03.2013, pronuntata ade Judecătoria Iasi, afost respinsa e plângerea formulată de petenta ., împotriva procesului verbal întocmit de I.T.M. Iași.
Se retine de către judecătorul fondului următoarea situație de fapt si de drept :„… Prin procesul – verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ din 08.10.2012 (f.5 ds) întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatei I.T.M.- Iași petenta din cauza de față a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de dispozițiile art.260 alin.1 lit.e) din Legea nr.53/2003, republicată și sancțiunea principală a avertismentului pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută și sancționată prin art.4-9 din H.G. nr.500/2011, reținându-se în sarcina acesteia următoarele: la controlul efectuat în data de 03.10.2012, la sediul .. s-a constatat faptul că aceasta din urmă a primit la muncă pe numitul A. G. și pe numitul U. C. fără a le încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă conform art.16 alin.1 din Codul Muncii; s-a reținut că cele două persoane au fost interpelate de inspectorii de muncă în timp ce prestau activități specifice în construcții la orele 13.20 la imobilul din . nr.5. Totodată s-a reținut faptul că angajatorul nu a transmis registrul general de evidență a salariaților cu elementele contractelor individuale de muncă conform dispozițiilor H.G. nr.500/2011.
Actul de constatare și sancționare contravențională a fost întocmit la data de 08.10.2012 la sediul I.T.M. în lipsa reprezentantului petentei fiind comunicat petentei la aceeași dată conform înștiințării de la fila 15 dosar. Prin raportare la data încheierii actului de sancționare instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 O.G. nr.2/2001.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în cazul în care se formulează plângere în termen legal împotriva procesului-verbal de contravenție, acest act administrativ este supus unui control gradual al instanței, mai întâi din perspectiva legalității întocmirii sale iar apoi sub aspectul temeiniciei faptelor consemnate în cuprinsul său; într-o ultimă etapă, în măsura în care din punct de vedere formal și pe fond procesul verbal este confirmat de instanța de judecată, aceasta din urmă are în cădere și o analiză a modului în care s-au aplicat/dozat sancțiunile dispuse prin acesta.
Examinând așadar cu prioritate legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de contravenție, instanța constată faptul că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.15-19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat de către un agent constatator competent și conținând mențiunile obligatorii necesare corectei individualizări a persoanei juridice trase la răspundere contravențională și a faptei reținute în sarcina sa. Văzând și dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța reține faptul că în privința procesului verbal dedus judecății, nu este incidentă niciuna din cauzele de nulitate ce ar putea fi constatată din oficiu.
Cât privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța va proceda la verificarea acesteia prin prisma criticilor formulate de petentă și în baza probelor administrate în cauză la solicitarea ambelor părți, având în vedere faptul că, deși recunoscută, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție dedus judecății, este una relativă.
Astfel, s-a imputat petentei nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din Codul muncii, respectiv faptul de a fi primit la muncă pe numiții A. G. și U. C. fără ca anterior derulării efective a raporturilor de muncă între părți să se fi încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit.e) din Codul Muncii.
Potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Potrivit art.260 (1) lit.e) din același act normativ, constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
De asemenea, potrivit art.1 teza a II-a din OG nr.2/2001 „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege (…).”
Instanța reține, în lumina textelor de lege anterior menționate, faptul că, sub aspect obiectiv, existența contravenției pentru care a fost sancționată petenta presupune dovedirea cumulativă a două condiții de existență dintre care una îmbracă forma unui fapt pozitiv ( primirea la muncă) și se grefează pe cea de-a doua condiție, negativă, ce ia forma unei omisiuni - lipsa unui contract de muncă scris încheiat anterior între părți. Tot sub aspect obiectiv instanța mai reține că această faptă trebuie să producă o urmare socialmente periculoasă, o lezare a valorilor ocrotite de lege (sau cel puțin punerea acestora în pericol); în cazul contravenției prev. de art.260 alin.1 lit.e) din Legea 53/2003 valorile ocrotite de lege sunt cele vizate de disp.art.6 din Codul muncii anume, garantarea pentru angajat a unor „condiții de muncă adecvate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă” precum și „ respectarea demnității sale, fără nici o discriminare.”
Sub aspect subiectiv fapta contravențională prevăzută de disp.art.260 alin.1 lit.e) trebuie să fie comisă cu vinovăție, intenție sau culpă, nefiind de conceput o răspundere de tip contravențional obiectivă sau bazată pe o prezumție de culpă.
În lumina acestor considerente teoretice și prin raportare la probele administrate în cauză instanța constată că sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale contravenției reținută în sarcina petentei .
Astfel, fapta a fost reținută în baza constatărilor nemijlocit făcute de agentul constatator la data de 03.10.2012 la punctul de lucru al petentei (șantier), acolo unde agenții intimatei au procedat și la luare unor declarații celor doi lucrători cu privire la motivul prezenței acestora la punctul de lucru al petentei.
Potrivit fișei de identificare completată și semnată de numitul A. G. acesta presta în ziua controlului activitate de muncitor necalificat în beneficiul petentei fără să fi semnat anterior un contract de muncă în formă scrisă și fără să fi negociat un salariu (f.16 dosar).
Fișa de identificare completată și semnată de U. C. atestă aceeași situație de fapt anume că acesta presta activitate în beneficiul petentei fără a avea încheiat în prealabil contract de muncă și fără să fi negociat un salariu (f.15 dosar).
Audiați în fața instanței în calitate de martori, sus-numiții au atestat faptul că au semnat contractele individuale de muncă depuse în apărare la filele 17, 18 dosar ulterior controlului efectuat de inspectorii intimatei (f.33, 34 dosar).
De asemenea, din copia foii colective de prezență pentru luna octombrie depusă la dosar rezultă că cei doi au fost pontați zilnic de intimată, fiecare cu un număr de 8 ore lucrate începând cu data de 01.10.2012 așadar anterior controlului(f.21 dosar).
Nu mai puțin extrasele din registrul electronic de evidență a salariaților administrat de intimată dovedesc faptul că la momentul verificărilor petenta nu transmisese către I.T.M. Iași contracte de muncă pentru cele două persoane, demersurile sale fiind ulteriore momentului controlului efectuat de inspectori (19 și 20 dosar).
Toate aceste probatorii coroborate fac să apară neverosimile apărările petentei invocate în plângerea formulată.
Astfel justificarea prezenței numitului A. G. la locul și momentul controlului prin aceea că acesta venise să negocieze un contract de muncă și să constate condițiile de muncă este combătută de mențiunile din foia colectivă de prezență, ce emană de la petentă, în care A. G. apare pontat cu un număr de 8 ore zilnice lucrate în intervalul 01.10-03.10.2012.
În ceea ce privește pretinsa eroare în care s-a aflat petenta cu privire la numitul U. C. instanța găsește facilă susținerea conform căreia angajatorul nu a știut pentru care dintre cei doi frați a încheiat contract de muncă. Este obligația angajatorului de a ține evidența angajaților cu care a întrat în raporturi de muncă iar invocarea propriei neglijențe nu poate constitui temei de exonerare de la răspunderea contravențională. Nu sunt așadar întrunite condițiile de existență ale erorii de fapt prevăzută de disp.art.11 din O.G. nr.2/2001 drept cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, deoarece eroarea pretinsă, chiar dacă a existat, îi este imputabilă petentei pe bază de culpă.
În acest context probator, instanța apreciază că s-a dovedit cu probele administrate fapta petentei de a fi primit la muncă două persoane, martorii din cauză, care desfășurau activități ca muncitori necalificați în beneficiul societății, fără să fi încheiat acestora contracte de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de disp.art.260 alin.1 litera e) din Codul Muncii, prezumția de nevinovăție a petentei fiind înlăturată în cauză.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, instanța o găsește legală și proporțională, raportat la gravitatea faptelor contravenționale reținute în sarcina petentei.
Dimensiunea pericolului social a acestor categorii de fapte este evidentă în condițiile în care prin ele se aduce atingere mai multor categorii de relațiilor sociale ocrotite de disp.art.6 din Legea nr.53/2003 respectiv garantarea pentru angajat a unor „condiții de muncă adecvate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă”, precum și garatarea respectarii demnității, angajatului fără nici o discriminare.”
Raportul de muncă desfășurat în lipsa unui act scris, este afectat în substanța sa prin aceea că lucrătorul este lipsit de garanțiile minime prevăzute de lege: recunoașterea vechimii în muncă, plata contribuției la asigurările de sănătate, plata contribuției la fondul de pensii, de însăși certitudinea faptului că vor fi remunerați pentru munca prestată sau vor fi asigurați în cazul unui eveniment/accident de muncă. În mod indirect munca în lipsa contractului scris antrenează lezarea relațiillor sociale derivând din raporturile fiscale ale agenților economici –angajatori cu statul.
Reglementarea de către legiuitor a unui minim special al amenzii în cuantum de 10.000 lei, se fundamentează tocmai pe gradul ridicat de pericol social pe care îl presupune încălcarea acestor relații sociale iar în cauză nu au fost probate circumstanțe de comitere sau personale de natură să contureze o gravitate redusă a faptei, sub cea minimă apreciată de legiuitor.
Având în vedere aspectele menționate, faptul că probatoriul administrat consolidează temeinicia actului de sancționare iar instanța găsește că sancțiunile aplicate răspund, ca natură și cuantum, scopului preventiv și coercitiv urmărit de legiuitor instanța va respinge plângerea formulată de petentă ca neîntemeiată.…”
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a declarat recurs petenta .. solicitând admiterea acestuia, modificarea in tot a sentintei, admiterea plîngerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Se invoca de către recurenta faptul ca pretinsa faptă contravențională nu există, la dosarul cazei fiind depusa dovada existentei in forma scrisa a contracttelor de munca pentru ambele persoane indetificate de inspectorii I..De asemenea, la momentul efectuarii controlului nici una din persoanele identificate nu presta o activitate in beneficiul societatii petente, declaratiile fiind date in conditii de intimitare si constrangere.
In subsidiar, in situatia in care instanta va considera ca societatea petenta se face vinovata de incalcarea art 16 alin 1 din Codul Muncii, se solicita inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul avand invedere ca situatia angajatilor a fost calificata ulterior controlului acestia desfasurandu-și activitatea în mod legal .
In drept, art 304 ind 1 c p civ.
Intimata Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si mentinerea soluțieie instantei de fond.
Omisiunea incheierii contractului de munca este dovedită prin declaratia data de salariati.
In privinta sanctiunii aplicate, arată petenta faptul ca in cauza s a aplicat sanctiunea minima prevazuta de art 260 lit e din Codul Muncii republicat, astfel incat nu se impune reindividualizarea acestei sanctiuni. Fapta contraventionala constatata prin procesul verbaladuce atingere drepturilor fundamentale ale salariatilor care au prestata muncă în beneficiul angajatorului.
In drept art 304 ind 1 c p c, OG 2/2001 ,L 53/2003 ,L 319/2006 .
Nu au fost administrate probe noi in recurs .
Examinând temeinicia și legalitatea sentinței atacate, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, pe baza probelor administrate, având în vedere și motivele de recurs invocate, tribunalul constată că recursul de față este neîntemeiat pentru considerentele următoare:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat de intimată la data de 08.10.2012, petenta a fost sancționată contravențional, potrivit prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii cu amendă în cuantum total de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor constând în primirea la muncă fǎrǎ forme legale a numitilor A. gabriel si U. C., respectiv fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii.
Analizand probatoriul administrat in fata primei instante, Tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe, contine considerentele de fapt si de drept ce au format convingerea instantei, solutia fiind una intemeiată.
Astfel, atat A. G. cat si U. C. au fost identificati la momentul controlului, 03.10.2012, in timp ce prestau activitati de constructii in cadrul societatii petente .
Analizând cele cuprinse în procesul verbal atacat, coroborat cu procesul verbal de control și cu susținerile intimatei, reține faptul că petenta nu a respectat prevederile legale amintite mai sus, făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
In mod judicios judecătorul fondului a înlaturat sustinerile petentei, potrivit carora fapta nu exiista deoarece A. G. nu era angajat, ci venise doar in vederea incheierii contractului, probatoriul administrat confirmand o alta situatie de fapt.
Mai mult, instanța reține cǎ desi petenta a recunoscut ca nu avea incheiate contracte de munca cu cele doua persoane, a depus la dosar contracte antedatate, imprejurare de natura a certifica reaua credinta, incercarea de inducere a instantei in eroare si preconstituirea de probe in vederea dovedirii unor imprejurari vadit nereale.
În concluzie, instanța va înlǎtura susținerile petentei, ca neîntemeiate, acestea necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probǎ și nici mǎcar cu declarațiile luate la momentul constituirii documentației care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție.
Analizând toate aceste considerente, Tribunalul a ajuns la concluzia cǎ petenta, cu rea credințǎ, a fabricat probe mincinoase și pro cauza în prezentul dosar pentru a induce în eroare în mod nelegal instanța de judecatǎ.
Instanța reține că faptele petentei constând în primirea la muncă fǎrǎ forme legale a numitilor A. gabriel si U. C., respectiv fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii și netrimiterea registrului electronic la I.T.M. cel târziu în ziua lucrǎtoare anterioarǎ începerii activitǎții salariatului, mai sus descrise și analizate, constituie contravenții care se sancționează cu amendă și avertisment, conform prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e .
Instanța reține și faptul că au fost respectate dispozițiile alin. 3 ale art. 21 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În această ordine de idei, instanța observǎ că amenda a fost aplicată de către inspectorii intimatei în cuantumul minim legal posibil.
Instanța reține că numai prin aplicarea și executarea efectivă a sancțiunii amenzii contravenționale se poate realiza scopul prevăzut de legiuitor și care constă în determinarea contravenientei de a respecta pe viitor toate prevederile legale în aceastǎ materie.
Din punctul de vedere al pericolului social al faptelor contravenționale, instanța stabilește cǎ gravitatea faptelor petentei este cu atât mai mare cu cât nerespectarea acestor norme legale în materia dreptului muncii poate sǎ aibǎ repercusiuni importante asupra vieții sau integritǎții corporale a persoanelor care apeleazǎ la serviciile prestate în mod ilegal de cǎtre societatea petentǎ, lucru pe care instanța nu poate sǎ-l tolereze.
În consecință, având în vedere că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei mai sus menționate, instanța apreciază drept neîntemeiată prezentul recurs și în consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, il va respinge respins, sentinta primei instanțe urmând a fi menținuta, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de . sentinței civile nr. 3424/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține .
Irevocabila .
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2014 .
Președinte, A. P. | Judecător, I. D. | Judecător, Mițică A. |
Grefier, E. C. |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 350/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 400/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
