Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1551/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1551/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 1742/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 24 Iunie 2014
Președinte - E. P.
Grefier A. C.
Sentința Nr. 1551/2014 ca
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. A. C. și pe pârât A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM, pârât M. E., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av R. C. pentru reclamant, lipsă pârâții
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
În temeiul art 131 NCPC instanța constată competent Tribunalul Iași, general, material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze .
Acordă cuvântul cu privire la estimarea duratei procesului, apoi cu privire la probe .
Av. C., pentru reclamant, apreciază 30 de zile durata procesului raportat la obiectul cauzei și înscrisurile depuse . Solicită proba cu înscrisuri în dovedirea acțiunii, acestea fiind depuse la dosar, precizează că nu mai are cereri de formulat .
Având în vedere disp. art 238 NCPC instanța estimează durata de cercetare a procesului până la 20.12.2014
Admite proba cu înscrisuri ca fiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei, constată că înscrisurile au fost depuse la dosar
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. raportat la emitentul actului administrativ contestat, acordă cuvântul la dezbateri cu privire la excepție și fond .
Av. C. lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, avându-se în vedere că actul administrativ contestat a fost emis în baza OUG nr. 77/2013, care a fost declarată ca neconstituțională cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul A. A. C. a chemat în judecată pe pârâții A. Națională pentru Turism și M. E. și M. E. și a solicitat suspendarea executării actului administrativ – Ordinul nr. 222 din 23.09.2013 emis de A. Națională pentru Turism, până la soluționarea în fond a cauzei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a deținut funcția publică de consilier evaluare examinare gradul profesional superior în cadrul Direcției de Dezvoltare Teritorială – Serviciul marketing intern din cadrul Autorității Naționale pentru Turism.
A fost eliberat din funcție prin Ordinul nr. 222 din 23,09.2012 emis de către Președintele Autorității Naționale pentru Turism. Ulterior s-a emis și Ordinul nr. 386 din 16.12.2013 prin care s-a constatat încetarea raportului de serviciu al reclamantului.
Eliberarea s-a din funcție s-a dispus în temeiul disp. art. 9 alin. 3 și art. 10 alin. 1 lit. c) din H.G. nr. 9/2003, a O.U.G. nr. 77/2013 și a H.G. nr. 577/2013.
Ordinul de eliberare din funcție si actele normative pe care se întemeiază acesta (OUG nr.77/2013, HG nr.577/2013 si Ordinul ministrului delegat pentru întreprinderi mici si mijlocii, mediu de afaceri si turism nr. 193.2013) sunt emise cu încălcarea normelor juridice cu forța superioara:
Dispozițiile art. 1, 2 si 3 din OUG nr.77/2013 reprezintă o afectare a regimului unor instituții fundamentale ale statului si a unor drepturi fundamentale ale cetățenilor, interzisa prin dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituția României, în conformitate cu care "ordonanțele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile si "îndatoririle prevăzute de Constituție...
Dispozițiile OUG nr.77/2013 si HG nr.577/2013, încalcă prevederile art. 7 ind 1 si 21 pct. 2 ind 2 din Declarația Universala a Drepturilor Omului si Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale sub aspectul dreptului la munca si ale Directivei nr.2000/78/CE privind legalitatea la locul de munca - care instituie protecția persoanelor împotriva oricărei forme de discriminare în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, relațiile și condițiile de muncă, inclusiv concedierea și protecția socială în cazul concedierii.
Dispozițiile actelor normative în discuție si implicit ordinul de eliberare din funcție, nesocotesc prevederile legale cuprinse în: a) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la: respectarea principiului stabilității in exercitarea funcției publice (art. 3); interzicerea discriminării intre funcționarii publici pe criterii orice natura (art. 27 alin. 2); modalitățile de ocupare a funcțiilor publice si ordinea de prioritate a acestora (art. 56); modalitatea de numire in noile funcții publice in ipoteza reorganizării autoritarii sau instituției publice, reglementata de prevederile art. 100 alin. 1-3, b) Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, referitoare la: respectarea principiului ierarhiei actelor normative si a normelor de competenta in adoptarea actelor normative (art. 4 alin. 1 si 2 ); respectarea prevederilor referitoare la conținutul si fundamentarea soluțiilor legislative, care prevăd ca actul normativ trebuie sa instituie reguli necesare, suficiente si posibile care sa conducă la o cat mai mare stabilitate si eficienta legislativa; respectarea prevederilor referitoare la obligativitatea analizării si evaluării impactului asupra domeniului social si la obligativitatea evaluării preliminare a impactului noilo reglementari asupra drepturilor si libertăților fundamentale ale omului (art. 7 alin. 1 si 3).
Actele administrative contestate nu cuprind elemente ce arată modalitatea legală în care acestea sunt luate. In concret, in ordinele atacate se identifica generic o . texte legale in conținutul acestora (OUG nr.77/2013 si HG nr.577/2013), acest lucru nefiind de natura a arata clar cadrul legal in baza căruia au fost emise ordinele.
Reclamantul a susținut că Ordinul de eliberare din funcție este nelegal, întrucât nu este motivat în fapt. Sunt încălcate în cauză prev. art. 63 al. 3 din Codul Muncii. Motivarea ordinului contestat se limitează la enumerarea temeiurilor de drept ale acesteia și nu conține elemente de fapt care să justifice reorganizarea activității. Ordinul contestat încalcă prev. art. 99 al. 6 din Legea nr. 188/1999, în forma modificată prin O.U.G. nr.82/2013
În articolul 4 alin.2 din ordinul contestat, emitentul acestuia a optat, in aplicarea prevederilor legale mai sus indicate, sa îsi asume obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publice lista funcțiilor publice vacante si de a pune la dispoziția reclamantului aceasta lista in vederea optării pentru o funcție publica vacanta. „ In baza art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, in perioada de preaviz. A. Naționala pentru Turism va solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, lista funcțiilor publice vacante. " Aceasta prevedere nu a fost respectata întrucât emitentul actului nu si-a îndeplinit obligația legala, limitându-se la simpla mențiune formala in ordinul nr.222/23.09.2013.
Aceasta mențiune formala nu este suficienta În a dovedi Îndeplinirea obligației prevăzute de textul de lege. Ordinul nr. 286/16.12.2013 prin care se constata eliberarea din funcție a subsemnatului nu face nicio mențiune ca A. Naționala pentru Turism a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici transmiterea listei posturilor vacante.
Ordinul contestat nu s-a adoptat în termenul legal și nu a fost comunicat în mod valabil.
Ordinul atacat nu este legal întrucât nu a fost respectat termenul de preaviz de 30 de zile.
Împrejurările legate de starea de fapt și de drept arătate prin prezenta cerere îndeplinesc condițiile cazului bine justificat.
Cu privire la cea de-a 2-a condiție, reclamantul a arătat că este prejudiciat prin pierderea locului de muncă, a vechimii în muncă, a gradului profesional ocupat, a drepturilor de asigurări sociale, afectarea stabilității profesionale și prin privarea de veniturile salariale curente pentru întreținerea sa și a familiei sale.
În procedura de anulare a ordinului, a fost admisă în parte plângerea, a fost revocat ordinul nr. 386 din 16.12.2013 și s-a dispus emiterea unui nou ordin. A fost respinsă plângerea împotriva Ordinului nr. 222 din 23.09.2013.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâta A. Națională pentru Turism a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii.
Din interpretarea prev. art. 1 al. 1 și art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii în anulare a actului administrativ, este necesar să fie întrunite cumulativ cele două condiții referitoare la cazul bine justificat și existența unei pagube iminente.
Această măsură are caracter de excepție și presupune dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența cazului bine justificat și existența unei pagube iminente care se încearcă a fi prevenită.
A. Națională pentru Turism, prin adresa nr. 194/11.02.2014 a respins plângerea prealabilă ca fiind tardiv formulată în ceea ce privește Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Turism nr. 222 din 23.09.2013.
Ordinul nr. 386/16.12.2013 a fost revocat prin Ordinul nr. 427/22.01.2014.
Fiind revocat acest ordin, nr. 386/16.12.2013, cererea de suspendare cu privire la acest ordin a rămas fără obiect.
Cu privire la critica formulată de către reclamant că nu este motivat Ordinul 222 din 23.09.2013, pârâta a arătat că restructurarea Autorității Naționale pentru Turism s-a realizat ca urmare a dispoziției de reducere cu 4 % a posturilor ocupate.
În acest sens, prin Ordinul Ministrului delegat pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri și Turism nr. 193 emis la data de 19.03.2013 a fost aprobat noul stat de personal al Autorității Naționale pentru Turism.
Pârâta a argumentat că niciunul dintre pretinsele motive invocate de către reclamant nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate a actelor administrative atacate, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 al.1 lit. t din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părții.
Pârâtul M. E. a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât actul contestat nu a fost emis de către pârât.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. este întemeiată.
În cauză, actul atacat de către reclamant nu a fost emis de către pârâtul M. E. motiv pentru care va admite excepția invocată.
Pe fondul cererii, privind suspendarea executării Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Turism nr. 222 din 23.09.2013, instanța constată următoarele:
Prin acest ordin, reclamantul A. C. A., consilier evaluare examinare gradul profesional superior în cadrul Direcției de Dezvoltare Teritorială – Serviciul marketing intern, a fost eliberat din funcția publică, pe motivul restructurării Autorității Naționale pentru Turism. Temeiul de drept reținut pentru eliberarea din funcție este menționat ca fiind art. 99 al. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999.
Prin Ordinul nr. 386 din 16.12.2013, A. Națională pentru Turism, a constatat începând cu data de 16.12.2013, încetarea raportului de serviciu al reclamantului.
Împotriva Ordinului nr. 222 din 23.09.2013 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Turism reclamantul a formulat plângere prealabilă.
Analizând plângerea prealabilă A. Națională pentru Turism, reținând că reclamantul s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă în perioada 30.09.2013 – 14.12.2013 a revocat Ordinul Președintelui nr. 386/16.12.2013 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului.
Actul administrativ se bucură de prezumție de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile de autoritate și veridicitate, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș).
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, Tribunalul a apreciat că in cauza este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr.554/2004.
Temeiul de drept care a fost reținut în emiterea Ordinului nr. 222 din 23.09.2013 este O.U.G nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordine, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.
Această ordonanță și-a încetat aplicabilitatea conform deciziei nr. 55 din 5.02.2014, la date de 25.02.2014.
Prin Decizia nr. 55 din 5.02.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 77/2013 sunt neconstituționale.
Dispozițiile art. 1, 2 și 3 din OUG nr. 77/2013 reprezintă o afectare a unor instituții fundamentale ale statului și a unor drepturi fundamentale ale cetățenilor.
Aceste dispoziții încalcă principiul stabilității în exercitarea funcției publice (art. 3 din Legea nr. 188/1999) modalitatea de numire în noile funcții publice în ipoteza reorganizării autorității sau instituțiilor reglem. de art. 100 al. 1-3 din Legea nr. 188/1999.
Ordinul contestat nu face mențiuni cu privire la dispozițiile art. 100 al.4 din Legea nr. 188/1999, care să justifice reducerea postului reclamantului.
S-a susținut de către reclamant că în perioada 01.10.2013 – 14.12.2013 a fost în concediu pentru incapacitate temporară de muncă. Există o serioasă îndoială cu privire la termenul de preaviz de 30 de zile. Acest termen este suspendat, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999. Aceste verificări le va face instanța care va soluționa fondul cauzei.
Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la pierderea locului de muncă, a vechimii în muncă și a gradului profesional ocupat, a drepturilor la asigurări sociale, privarea de veniturile salariale a familiei sale și a sa.
De asemenea actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, motiv pentru care Tribunalul va admite cererea de suspendare a Ordinului nr. 222 din 23.09.2013 emis de A. Națională pentru Turism până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului E. cu sediul în București, Calea Victoriei nr 152, sector 1 și în consecință respinge acțiunea formulată de către reclamantul A. A. C. cu domiciliul în munic Iași, ., județul Iași, cu domiciliul ales la Cabinet avocat L. B., . 21, . B, ., județul Iași în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea formulată de către reclamantul A. A. C., cu domiciliul ales la cabinet de avocat L. B., din Iași,. 21, . B, . în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Turism cu sediul în București, . 38, sector 1, București.
Suspendă executarea Ordinului nr 222 din 23.09.2013 emis de A. Națională pentru Turism până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, recursul se va depune la Tribunalul Iași.
Pronuntața in sedința publica, azi, 24.06.2014.
Președinte, E. P. | ||
Grefier, A. C. |
Red. P.E./Tehnored. M.L.
Ex.5/10.07.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 464/2014.... → |
|---|
