Obligaţia de a face. Sentința nr. 13/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 12176/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 09 Ianuarie 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. M. P.
SENTINȚA Nr. 13
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe revizuent C. M. G. și pe intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI H., intimat DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul convențional al revizuentului - avocat F. M. în baza delegației de substituire, lipsind:
- intimat - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI H.
- intimat - DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar de către intimați întâmpinare în 2 exemplare, după care:
Instanța comunică reprezentantului convențional al revizuentului duplicatul întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului convențional al revizuentului.
Reprezentantul convențional al revizuentului solicită instanței admiterea acțiunii și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri, instanța reține cauza spre competenta soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberatnd asupra cauzei de fata :
Prin sentința nr. 1582/CA/22.06._ a Tribunalului Iasi a fost admisa cererea introdusă de reclamantul C. M. G. cu domiciliu ales la Cabinet av .S. D. din Iași, .. 50, . jud. Iași în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Hîrlău cu sediul în orașul H., . și Sfânt, nr. 20, jud. Iași.
A fost obligata pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Hîrlău să restituie reclamantului suma de 7.080 lei, încasată cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule, precum și dobânda legală calculată potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală și ale Ordinului M.F.P. nr. 1899/2004, începând cu cea de-a 46-a zi de la momentul înregistrării cererii de restituire a taxei de poluare și până la momentul plății debitului.
A fost obligata pârâta AFP H. să achite reclamantului cheltuieli judiciare de 839,3 lei.
S-a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului vizând obligarea pârâtei D.G.F.P.J. Iași la emiterea unei noi decizii conf. art. 210 Cod proc. fiscală.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut ca
„Pe fondul litigiului,examinând probele administrate ,Tribunalul va admite cererea reclamantului, pentru argumentele ce succed.
Din înscrisurile depuse de către reclamant la dosar, Tribunalul retine că acesta a achiziționat un autoturism marca AUDI, tip A6, ce a fost înmatriculat inițial în Germania, la data de 16.06.2005.
În ziua de 13.12.2010 reclamantul a plătit taxa de poluare de 7.080 lei.
.Potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, "Obligația de plată a taxei intervine:
Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a statuat că interdicția prevăzută la art. 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict O.U.G. nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza T., din 07.04.2011, obligatorie pentru instanțele naționale, potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 și impusă reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Germania este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului UE, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Hîrlău la restituirea către reclamant a sumei de 7.080 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru această sumă de la data plății și până la data restituirii efective, instanța apreciază că sunt incidente disp. art. 124 raportat la art. 117 alin. 2 și art. 70 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 coroborate cu art. 2 din Anexa la Ordinul nr. 1899/2004 al M.F.P. pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, pârâta datorând dobânda din a 46-a zi de la data cererii de restituire adresată organului fiscal, așadar începând cu prima zi după expirarea celor 45 de zile puse la dispoziția organului fiscal competent pentru rezolvarea cererii de restituire a taxei achitată de contribuabil, taxă neconformă dreptului UE.
Întrucât restituirea taxei se dispune de către instanță doar ca urmare a aplicării directe a dreptului comunitar ,neavând nici o relevanță pentru modul de rezolvare a litigiului, existența unei decizii a D.G.F.P.J. Iași de restituire a taxei, acest capăt de cerere va fi respins pentru lipsa interesului.
Fiind în culpă procesuală, pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Hîrlău va fi obligată, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă la plata sumei de 839,3 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare suportate de reclamant.
Tribunalul nu va analiza întâmpinarea și cererea de chemare în garanție formulate de pârâte deoarece au fost depuse la dosar ulterior închiderii dezbaterilor și finalizării ședinței de judecată.,”
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta DGFP Iasi pentru Administrația Finanțelor Publice Iasi solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În critica adusă hotărârii atacate se susține că instanța de fond a apreciat greșit că O.U.G. nr.50/2008 este contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE deoarece a fost adoptată tocmai pentru ca România să se conformeze jurisprudenței C.J.C.E., taxa fiind stabilită după criterii obiective și într-un cuantum care să nu obstaculeze libera circulație a mărfurilor între statele membre .
În drept se invocă art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ratificat prin Legea 157/2005, O.U.G. nr.50/2008.
Prin decizia nr. 516/12.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iasi s-a respins recursul, fiind mentinuta sentinta instantei de fond.
Împotriva sentintei primei instante a declarat revizuire revizuentul. Prin revizuire se invocă prevederile art. 21 alin 2 din Legea 554/2004 si Hotararea Curtii Europene de Justitie din data de 18.04.2013 cauza C565/2011 si se solicită, schimbarea sentintei in sensul modificarii acesteia cu consecinta acordarii dobanzii fiscale de la data platii.
În motivarea cererii de revizuire, revizuientul susține că la pronunțarea soluției s-au încălcat TFUE având în vedere că s-a pronunțat la 18.04,2013 Cauza I. prin care CJCE a stabilit ca „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Parata a depus intampinate prin care solicitat espingerea actiunii deoarre cauza I. eset pronuntat dupa pronuntarea sentintei primei instante si in mod corect a fost obligata parata doar la plata dobanzilor din a 46 zi si nu cumj solicita reclamantul revizuient.
Potrivit art. 21 al. 2 din Legea nr.554/2004 „ constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 al. 2, coroborat cu art. 20 al. 2 din Constituția României. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face …. în termen de 15 zile de la pronunțare, la cererea temeinic motivată a părții… ”.Textul a fost declarat neconstituțional în ce privește termenul de declarare a revizuirii prin Decizia nr.1609/2010 a Curții Constituționale . Conform art.147 alin. 1 din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".,astfel încât urmare a lipsei de reglementare în termenul stabilit textul declarat neconstituțional nu mai produce efecte juridice. Totuși, nu se poate face abstracție că în cauză se pune în discuție o hotărâre irevocabilă, definitivă în accepțiunea Curții E.D.O., și prin aceasta se pune în discuție principiul securității raporturilor juridice. Acest principiu se opune printre altele, chiar în condițiile lipsei de reglementare din partea legiuitorului național, lăsării în suspensie a dreptului judecat printr-o hotărâre definitivă, prin posibilitatea contestării acestuia sine die prin intermediul căilor extraordinare de atac, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția E.D.O. și art. 21 din Constituția României.
Dreptul comun pentru cererea de revizuire reglementată de art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie art. 322 și următoarele C.p.civ., care se aplică în mod corespunzător. În lipsa intervenției legiuitorului spre reglementarea termenului de revizuire pentru cazul arătat și spre respectarea principiului securității raporturilor juridice, Curtea consideră că în cauză este aplicabil termenul de revizuire cel mai favorabil și pentru motivul de revizuire cel mai asemănător reglementat de Codul de procedură civilă, astfel că se va considera că revizuirea pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr.554/2004 poate fi exercitată în termenul de 3 luni prevăzut de art. 324 alin. 3 C.p.civ. ce începe să curgă de la data publicării în Buletinul Oficial al Uniunii Europene a deciziei interpretative a T.F.U.E..
Cum hotărârea C.J.C.E. în CAUZA C-565/11 IREMIE contra României a fost publicată în Buletinul Oficial al Uniunii Europene in iulie 2013, iar aceasta este pronuntata la data de 18.04.2013, iar revizuientul a formulat cererea de revizuire la data de 11.12.2013, Tribunalul constata că cererea este formulată în termenul legal.
Decizia dată desființează cu efect ex tunc prevederea internă și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
În raport de efectul retroactiv al deciziei Curții, toate hotârârile pronunțate de instanțele interne pot face obiectul revizuirii conform art. 21 alin. 2 Legea nr. 554/2004, iar noile litigii promovate în restituirea taxei nu mai necesită cerere de restituire prealabilă.
Revizuentul invocă încălcarea prevederilor dreptului comunitar derivat din modul în care Curtea de Justiție a Comunităților Europene de la Luxemburg într-un recurs prejudicial a interpretat art.110 TFUE în cauza Iremie. Cazul special de revizuire reglementat de art.21 din Legea 554/2004 vizează pronunțarea unor hotărâri irevocabile date cu aplicarea greșită a legii naționale, în situații în care aceasta era contrară unor prevederi ale legislației comunitare, cu aplicabilitate prioritară, preeminentă. Condiția de admisibilitate privind incidența unor prevederi ale dreptului comunitar de care instanța nu a ținut seama la pronunțarea hotărârii este îndeplinită în cauză ,întrucât la data la care s-a pronunțat sentinta primei instante nu era încă soluționată cererea de interpretare a Tratatului în Cauza Iremie. Interpretarea dată de Curte prevederilor dreptului comunitar trebuie acceptată și aplicată de către instanțele naționale, „deliberarea preliminară a Curții este obligatorie pentru curțile naționale în ceea ce privește interpretarea prevederilor comunitare" (Cazul nr.811/1979 Admministrazione delle Finanze v.Ariete).
Prin urmare cererea de revizuire este admisibilă în principiu ,dar și pe fond întrucât această decizie schimbă perspectiva analizării compatibilității dreptului intern – O.U.G. nr.50/2008 - în materia taxei de poluare ,cu prevederile art.110 TFUE ceea ce conduce la schimbarea sentintei instanței de fond, în parte.
Reluând judecata in fond a cererii accesorii de acordare a dobanzii fiscale de la data platii instanța retine urmatoarele:
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată acordarea dobanzii fiscale incepland cu data platii si pana la plata sa efectiva, insa i-a fost acordata doar in conditiile art 124 alin 2 din OG 92/2003.
Curtea Europeana de Justitie a constatat că principiul răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcările dreptului Uniunii care îi sunt imputabile este inerent sistemului tratatului. Din Hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame, reiese că repararea prejudiciilor cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii trebuie să fie adaptată prejudiciului suferit și de natură să asigure o protecție efectivă a drepturilor acestora. În ceea ce privește mai precis prejudiciul suferit, în Hotărârea Metallgesellschaft și alții, citată anterior, Curtea a statuat in cauza IREME că o reparare integrală a prejudiciului suferit nu poate face abstracție de elemente, precum curgerea timpului, care sunt susceptibile să îi reducă valoarea și că acordarea de dobânzi constituie o componentă indispensabilă a unei despăgubiri. De asemenea, a mai statuat Curtea, în Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi și alții că din principiul efectivității și din dreptul particularului de a cere repararea unui prejudiciu cauzat de un contract sau de un comportament care poate restrânge sau denatura concurența rezultă că persoanele care au suferit un prejudiciu trebuie să poată solicita nu numai repararea pierderii efectiv suferite (damnum emergens), ci și a câștigului nerealizat (lucrum cessans), precum și plata de dobânzi.
Tinand cont ca prin sentinta civila nr. 1582/CA/22.06.2012 a TRIBUNALULUI Iasi,parata a fost obligata doar la plata dobazii fiscale incepand cu a 46 zi de la solicitare conform art 124 alin 2 din OG 92/2003, cum aplicarea acestui articol este contrara dispozitiilor europene, instanta apreciaza cererea de revizuire este admisibila si se impune a fi modificata partial sentinta prinei instante în sensul obligarii paratei la plata dobanzii fiscale de la data platii efective respectiv 13.12.2010.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., va obliga pârâta intimata la plata către reclamantul revizuent a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de revizuire introdusă de revizuentul C. M. G. cu reședința in Hîrlău ..36 județ Iași cu domiciliul procedural ales în municipiul Iași, ..50 . Iași, la cab. av. S. D. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice H., Direcției Finanțelor Publice a Județului Iași. (in prezent Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași) .
Schimbă în parte hotărârea atacată, sentința civilă nr. 1582/CA/22.06.2012 a TRIBUNALULUI Iași, în sensul obligării pârâtei AFP Hîrlau la plata dobânzii fiscale de la data plății efective respectiv 13.12.2010.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., obligă pârâta intimata la plata către reclamantul revizuent a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 ianuarie 2014.
Președinte, A. T. | ||
Grefier, L. M. P. |
Red. TAM ./tehnored. TAM /4 ex/20.01.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 222/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
