Anulare act administrativ. Sentința nr. 43/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 43/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:015._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 43/2016/CA
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. A. A.
Grefier I.-P. V.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant T. I. și pe pârât DGRFP IAȘI-S.F.M.P., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ RESTITUIRE TAXĂ AUTO+ DOBÂNDĂ.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamantul T. I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta S. F. municipal P. să dispună:
- anularea Deciziilor de calcul nr.5967/25.02.2009, nr.5966/2009 și nr._/2012 emisă de pârât;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 9671 de lei achitată cu titlu de taxă de poluare, respectiv emisii poluante;
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată până la data restituirii efective a taxei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul susține în esență că a achiziționat în anii 2009 și 2012 3 autoturisme rulate, înmatriculate pentru prima dată în Italia, iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România i-a fost impusă, pentru înmatriculare, obligația de plată a taxei de poluare, aceasta fiind achitată de reclamant la data de 27.02.2009 și 31.07.2012.
Reclamantul consideră că taxele de poluare și de emisii poluante percepută de statul român autoturismelor rulate, importate din spațiul comunitar, cu ocazia primei înmatriculări în România, încalcă prevederile art.110 TFUE, modificările în timp ale OUG nr.50/2008 și lg. nr.9/2012 reliefând intenția legiuitorului de a avantaja din punct de vedere fiscal autoturismele noi, iar autoturismele rulate în România nu sunt supuse taxării în caz de revânzare.
Față de prevederile art.148 alin.2 din Constituția României reclamantul solicită aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar și restituirea taxei de poluare.
În drept, lg. nr.554/2004, TFUE și Constituția României.
Pârâtul, legal citat, au formulat în termen întâmpinare și cerere de chemare în garanție, aceasta considerând că taxa de poluare a fost percepută legal, iar obligația de restituire aparține doar chematei în garanție Administrației F. pentru Mediu.
La termenul de judecată din data de 19.01.2016 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrația F. pentru Mediu și a respins cererea de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În dovedirea acțiunii reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, pârâta nesolicitând administrarea de probe.
Analizând probatoriul administrat se constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat în anii 2009 și 2012, 3 autoturisme rulate pe care fie le-a înmatriculat în Italia, fie le-a importat direct iar, cu ocazia înmatriculării acestora în România a achitat la 27.02.2009 și 31.07.2012 3 taxe pentru înmatriculare în valoare totală de 9671.
Taxa de poluare percepută de statul român în sistemul OG 50/2008 contravine art.110 din TFUE (vechiul art. 90 din Tratatul CE ). Caracterul discriminatoriul al taxei de poluare a fost reliefat de CJUE în cauza T. (C-402/09), instanța comunitară răspunzând întrebărilor preliminare ridicate de Tribunalul Sibiu a reținut că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”.
„Art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE. În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C‑451/99, R.., p. I‑3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C‑464/02, R.., p. I‑7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportører, C‑98/05, R.., p. I‑4945, par. 28).
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/Danemarca, par. 17, precum și Kalinchev, par. 32 și 40).
Din principiile amintite mai sus rezultă că art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.”
Față de hotărârea preliminară pronunțată de CJUE în cauza T., în aplicarea art.148 alin.2 din Constituția României, având în vedere și obligația pozitivă ce revine statelor de reparare a prejudiciului cauzat prin neaplicarea în mod direct a dreptului comunitar, având în vedere valoarea taxelor de poluare percepute reclamantului în raport cu valoarea autoturismelor la data cumpărării acestora de către reclamant ( taxa fiind disproporționată în raport cu valoarea de revânzare a autoturismului ), având în vedere prevederile art.117 alin.1 lit. d C.pr.fisc., se va admite acțiunea reclamantului și va fi obligată pârâta la restituirea taxei de poluare, precum și la plata dobânzii legale aplicabile, în condițiile art.124 Cpr.fisc., calculată de la data plății acesteia.
De asemenea, aceeași soluție va fi dispusă și în cazul taxei pentru emisii poluante plătită de reclamant la data de 31.07.2012 având în vedere că prin art.12 din OUG nr.9/2013, astfel cum a fost modificat prin art.I din OUG nr.40/2015, legiuitorul a hotărât restituirea acestei categorii de taxe, urmând a fi obligată pârâta și la plata dobânzii fiscale în raport de taxa de emisii poluante calculată de la data perceperii acesteia.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea celor 3 decizii de calcul a taxei de poluare, respectiv emisii poluante, se constată că este neîntemeiat având în vedere că acestea nu întrunesc trăsăturile esențiale ale actului administrativ fiscal, mai mult, nelegalitatea acestora nu poate fi analizată în raport de dispozițiile de drept comunitar, rolul instanței naționale în asigurarea aplicării prioritare a dreptului comunitar fiind acela de a face inaplicabile dispozițiile naționale contrare, scop atins prin dispunerea restituirii taxelor.
În temeiul art.453 C.pr.civ. va fi obligată pârâta la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, conform dovezilor de plată existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. I., domiciliat în mun. P., ., .. A, . în contradictoriu cu pârâtul S. F. mun. P., cu sediul în mun. P., ..
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. P. să restituie (să plătească) reclamantului suma totală de 9671 lei (2046 lei, respectiv 5222 lei achitați la 27.02.2009 și 2403 lei, achitată la 31.07.2012) plătită de acesta cu titlu de taxe de poluare, respectiv taxă pentru emisii poluante.
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aplicabilă în condițiile art.124 C.pr.fisc. prin raportare la suma de restituit, calculată de la data plății fiecărei taxei.
Respinge cererea de anulare a deciziilor de calcul a taxei de poluare, respectiv emisii poluante, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2016.
Președinte, F. A. A. | ||
Grefier, I.-P. V. |
I.V. 01 Februarie 2016
RED/TEHNORED.A.F.A.
5 EX-01.02.2016
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 36/2016. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 85/2016.... → |
|---|
