Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 85/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 85/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 85/2016/CA
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. D. G.
Judecător P. C. D.
Grefier M. I. P.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe apelanta . și pe intimatul I. De S. Pentru Controlul În Transportul Rutier – ISCTR - I. Teritorial Nr.III- Suceava, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin reprezentant convențional consilier juridic R. Lenesche, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsind intimatul.
Procedura de citarea este viciată, părțile fiind citate cu calități procesuale eronate la acest termen de judecată, însă viciul procedurii de citare a apelantei se acoperă prin prezența la termen a reprezentantului convențional al acesteia..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cele menționate anterior cu privire la prezența părților și la modalitatea de realizare a procedurii de citare, după care
Instanța constată vicierea procedurii de citare, părțile fiind citate în mod eronat, cu calități procesuale inversate la acest termen de judecată, însă viciul procedurii de citare a apelantei se acoperă prin prezența la termen a reprezentantului convențional al acesteia.
Constatând că intimatul a depus la dosar întâmpinare, instanța comunică duplicatul întâmpinării către apelant, prin consilier juridic.
În ceea ce privește intimatul, instanța constată că acesta a formulat întâmpinare, procedura viciată de citare neproducând nicio vătămare, acesta înțelegând în mod corect că are calitate de intimat, fapt ce rezultă din depunerea întâmpinării la dosar.
La interpelarea instanței, apelanta prin reprezentant arată că nu are cereri de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cererii de apel.
Apelanta prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat, în considerarea faptului că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru aspectele prezentate pe larg în cererea de apel. Prima instanță trebuia să aibă în vedere toate criteriile prevăzute în art. 21 alin. 3 fin OG nr. 2/2001, cu privire al împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, cu privire la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului. Prin raportare la aceste criterii și împrejurările în care a fost produsă fapta, apreciază că se putea înlocui sancțiunea contravențională cu avertisment, iar scopul acestei sancțiuni putea fi atins și prin aplicare avertismentului. Mai arată că termenul foarte scurt, prevăzut de lege, în care se impune utilizarea autorizațiilor de transport, în prezentele condiții social-economice, acest termen nu poate fi respectat, deoarece comenzile de transport pe care le iau operatorii de transport necesită perioade mai mari de timp. În consecință solicită admiterea apelului și precizează că nu solicită acordarea de cheltuieli d e judecată.
Declarând încheiate dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7683 din 08.06.2015, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul ..R.L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, referitor la procesul verbal cu . nr._/02.05.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 01.10.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, petenta a fost sancționată contravențional pentru că, nu a utilizat în termen de 15 zile de la eliberare șase autorizații de transport internațional de marfă valabile pentru Turcia eliberate la 29.01.2014, precum și alte cinci autorizații de transport, tot pentru Turcia, eliberate la 03.02.2014 și 03.03.2014..
Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, retinand, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat că, temeinicia procesului-verbal de contravenție, se constată că petenta nu a invocat nu a invocat aspecte de netemeinicie a acestui act și, atât timp cât prevederile HG nr. 1173/2003 nu au fost abrogate expres sau implicit nu se poate vorbi de o desuetudine a acestor norme legale, ce și-au găsit aplicare chiar în speța de față.
Potrivit primei instanțe, aspectele invocate de petentă în cuprinsul plângerii vizează o eronată individualizare a sancțiunii contravenționale, nefiind în măsură să determine anularea procesului-verbal de contravenție. De altfel, referirile petentei la dificultatea efectuării transporturilor către Rusia nu-și găsesc aplicabilitate în cauză, procesul-verbal de contravenție contestat făcând referire la autorizații de transport pentru Turcia. De asemenea, se arată că petenta nu a fost sancționată pentru nereturnarea în termenul legal a autorizațiilor de transport, ci pentru neefectuarea transporturilor în termen de 15 zile de la eliberarea autorizației. Neefectuarea transporturilor în termen nu este influențată de o eventuală dificultate de obținere a autorizațiilor de transport, întrucât ea survine după obținerea autorizațiilor. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că petenta nu a utilizat un număr de 11 autorizații de transport (împiedicând astfel utilizarea lor de alte firme de transport), emise la date diferite, și i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim special legal, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În consecință, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul ..R.L., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea apelului, petenta a susținut, în esență că, sentința primei instanțe este netemeinică deoarece, sancțiunea contravențională nu a fost corect individualizată în sensul în care nu au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat, în limitele și pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 01.10.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, petenta a fost sancționată contravențional pentru că, nu a utilizat în termen de 15 zile de la eliberare șase autorizații de transport internațional de marfă valabile pentru Turcia eliberate la 29.01.2014, precum și alte cinci autorizații de transport, tot pentru Turcia, eliberate la 03.02.2014 și 03.03.2014.
Dispoziții legale incidente:
HG nr. 1173/2003 privind atribuirea electronică și distribuirea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă, art. 30 alin. 1 lit. a din, ” 1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la_ lei la_ lei următoarele fapte: a) neutilizarea autorizației de transport rutier internațional de marfă, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale, pentru o perioadă ce depășește 15 zile calendaristice de la eliberarea acesteia” ; art. 26: „ 1) Perioada de utilizare a autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă este de 45 de zile calendaristice de la eliberarea acestora, cu excepția autorizațiilor de tip CEMT anuale și a autorizațiilor de Franța anuale, a căror valabilitate este de un an, precum și a autorizațiilor de tip CEMT lunare, a căror valabilitate este de o lună. (2) în termen de 15 zile de la eliberarea autorizației, operatorul de transport trebuie să efectueze cel puțin un transport rutier internațional de marfă.”
OG nr. 2/2001, art. 7 alin 3 prevede: „(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Analizând sentința apelată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs, instanța de control judiciar constată că în mod corect a constatat legalitatea procesului verbal precum și existența contravenției, însă a apreciat în mod greșit pericolul social al faptei.
Critica apelantului privind netemeinicia procesului verbal este nefondată, existența faptelor contravenționale reieșind cu certitudine din materialul probator, constatarea faptei contravenționale constatată în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcției.
Pe de altă parte, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este și rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
În acest sens este de reținut și faptul că, potrivit practicii judiciare în materie, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petentul-apelant care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară drept pentru care, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a statuat în sensul că: „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.„
Asadar, instanța de contencios al drepturilor omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
Cu toate acestea, instanța de control judiciar apreciază că se impunea înlocuirea sancțiunii, gradul de pericol social al faptei fiind redus astfel că se impunea aplicarea petentului sancțiunea avertismentului.
Deși limitele sancțiunii reprezintă, într-adevăr, un indiciu pentru aprecierea nivelului de pericol social al faptei, nu pot acapara, ca importanță, celelalte elemente, astfel încât limitele ridicate ale sancțiunii să ducă automat la imposibilitatea înlocuirii amenzii cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât, art. 7, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001 prevede că avertismentul poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, nu este unul ridicat, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .
Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave, atingerea valorilor sociale ocrotite de prevederile legale incidente fiind minimă. Nu în ultimul rând, este de reținut și faptul că, pe lângă sancțiunea avertismentului, pentru fapta săvârșită, intimata petentă suportă și modificarea indicelui de comportament al operatorului de transport rutier internațional de marfă și reducerea, în mod proporțional, a numărului de rezervări din SIAE ale respectivului operator, așa după cum prevede alin 2 al art. 27 din actul normativ stipulat anterior.
De asemenea pericolul social minim rezultă și din circumstanțele persoanele ale petentei care nu a mai fost sancționată contravențional așa încât, sancțiunea avertismentului fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va admite apelul formulat de petentul ..R.L. împotriva sentinței civile nr. 7683 din 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va schimba, în sensul că, va admite în parte plângerea formulată de petentul ..R.L. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 01.10.2014 și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.200 lei cu sancțiunea AVERTISMENT .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de ..R.L. împotriva sentinței civile 7683 DIN 08.06.2015, pronuntata de Judecătoria Iași pe care o schimbă .
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul ..R.L. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 01.10.2014 de intimatul ISCTR I. nr 3.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Definitivă.
Pronunțată in sedinta publica astazi, 21.01.2016.
Președinte, B. D. G. | Judecător, P. C. D. | |
Grefier, M. I. P. |
M.P. 28 Ianuarie 2016
Red/tehnored. D.P.C. – 4 ex/01.02.2016
Judecătoria Iași - P. Ș. A.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 43/2016. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 99/2016.... → |
|---|
