Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 68/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 68/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:059._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 68/ca
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător I. D.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe apelant O. I. și pe intimat I.P.J. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Leik A. pentru apelantă, lipsă intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că apelul este la prim termen. Constată apelul formulat în termen, motivat, timbrat, constată competența materială și teritorială a Tribunalului Iași în soluționarea apelului.
Interpelat fiind care este numele corect al apelantei, avocat Leik A. precizează că în urma căsătoriei numele apelantei este O. P. I. .
Instanța dispune rectificarea citativului în sensul consemnării corecte a numelui apelantei, astfel cum a indicat apărătorul acesteia la termenul de astăzi.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Apelanta prin avocat declară că nu mai are cereri sau probe de formulat.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apelanta prin avocat Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și rejudecând.
schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe urmând ca prin hotărârea care se va pronunța
să se dispună admiterea contestației și anularea procesului verbal de contravenție ., nr_° prin care i s-a aplicat o amendă contravențională în valoare de 390 lei și anularea sancțiunii complementare a suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile
Consideră că în mod greșit a luat instanța în considerare caseta video depusă de intimat deoarece înregistrarea s-a făcut cu aparatura care este destinată măsurării vitezei și nicidecum pentru a capta imagini din trafic care nu au legătură cu viteza de circulație a autovehiculelor (conform Normei de Metrologie Legală nr 021 -05-Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație -cinemometre-). Dacă imaginile vizuale au fost efectuate cu aparatura pentru măsurarea vitezei. în mod normal intimatul ar ti trebuit să depună la dosar :buletinul de verificare metrologică și omologare a aparaturii, dar și atestatul operatorului radar . acte care nu au fost depuse și pun sub semnul întrebării veridicitatea înregitrărilor . motiv care conduce la anularea procesului verbal de contravenție. în acest sens pronunțându-se și Judecătoria A. prin Sent civ nr 5005/2009.
Din fotografia depusă la dosar care redă aspectele petrecute la orele 10.46.12"se desprind următoarele aspecte:
S-a afirmat de către agentul P. B., afirmație susținută de către agent și prin raport scris că peteta-apelantă a comis presupusa încălcare a legii la 10.46 și nicidecum la 10.46 min și 12sec și 10.46 min și 16 sec. așa cum apare în fotografii, ceea ce constituie o anomalie deoarece dacă a comis fapta la 10. 46min . nu avea cum să mai comită aceeași faptă și la 10.46min și 12 sec căci doar nu s-a întors înapoi pentru a comite abaterea și să–i creeze probațiune agentului constatator, nu rezultă cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului conform plăcuțelor montate pe el. Deci putea fi autoturismul petentei sau oricare altul, caz în care fapta nu-i este probată ceea ce atrage anularea procesului verbal de contravenție. Se observă că în procesul de efectuare a fotografiilor după înregistrarea video . s-a aplicat artificial numărul de înmatriculare al autoturismului petentei doar pentru a-i proba o faptă pe care ea nu a săvârșit-o, ceea ce constituie un abuz al operatorului radar care a indus astfel în eroare instanța de judecată, fotografiile fiind făcute după înregistrarea video . înseamnă că nici aceasta nu este clară, contravenind NML021-05 care prevăd că: din înregistrare trebuie să se distingă numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat . ceea ce nu rezultă în cazul de față, motiv pentru care trebuie să se dispună anularea procesului verbal de contravenție.
Din aceeași fotografie rezultă un autoturism aflat pe banda a III-a a sensului de mers Podul de Piatră-Gara Internațională și un pieton coborât de pe trotuar pe banda I a. la același nivel cu autoturismul din imagine, pe același sens de mers
Presupunând că autoturismul din fotografie ar fi al petentei. această fotografie face dovada că nu a săvârșit fapta care i se impută deoarece pietonul a coborât de pe trotuar pe marcajul de trecere pietoni în momentul când ea se afla deja pe pasajul de trecere pietoni, iar până atunci nu l-a observat și nici nu era la vedere și nu-și manifesta în nici un fel intenția de a se angaja în traversarea străzii. Nu poate fi vorba de neacordarea priorității de trecere pietonilor atât timp cât . de circulație, fiecare sens are câte trei benzi de circulație iar autoturismul se află pe banda a treia iar pietonul a coborât între timp de pe trotuar pe banda 1 a, neputându-se întâlni cu autoturismul condus de petentă și fără a se incomoda în vreun fel ori a crea vreo stare de pericol în circulație. A considera altfel ar însemna că mașinile ar trebui să aștepte coborârea de pe trotuar a pietonilor inclusiv traversarea sensului de mers, ceea ce ar fi de natură a ștrangula circulația intrând în contradicție flagrantă cu fluența circulației.
Petenta, apropiindu-se de trecerea de pietoni a redus considerabil viteza tocmai în sensul acordării priorității de trecere la pietoni în condițiile în care pe trecerea de pietoni s-ar fi aflat trecători sau dacă unii pietoni și-ar fi manifestat intenția de a traversa, însă nu a fost nici o situație de acest gen. Obligația de a acorda prioritate se consideră încălcată ori de câte ori pietonii sunt obligați să aștepte pe trecerea pentru pietoni sau la capetele laterale ale acesteia trecerea autovehiculului ceea ce nu a fost cazul în situația sa.
Din fotografia depusă la dosar care redă aspectele petrecute la orele I0.46.16"se desprind următoarele aspecte:
Această fotografie este făcută la patru secunde după prima fotografie (10.46 min și 12 sec)și redă un autoturism care presupunând că este al petentei se află în poziția -oprit- și nicidecum nu se apropia de zona marcajului pietonal pe care l-a depășit.
Instanța de fond a comis o eroare constând în aceea că nu a observat că cea de a doua fotografie este făcută la 10.46.16"și a considerat că este făcută la 10.46.10"și în acest fel în mod greșit a interpretat că :1a 10,46,l0"pe trecerea de pietoni individualizată în procesul verbal de contravenție s-a angajat în traversare un pieton, iar la 10,46,12"de aceeași trecere de pietoni s-a apropiat autoturismul condus de mine 1Ș-_, acesta depășind marcajul pietonal fără a se opri să acorde prioritate de trecere persoanei aflate pe trecere. Această interpretare este eronată deoarece contrazice legile fizicii în materie de timp și loc astfel, ora 10.46. (când afirmă și agentul P. B. că a fost sesizat de operatorul radar despre presupusa abatere săvârșită de mine) nu apare în fotografiile depuse la dosar și cu siguranță nu apare nici pe caseta video după care au fost făcute respectivele fotografii. Din prima fotografie ca succesiune în timp făcută la 10.46.12" rezultă un autoturism aflat pe banda a III a a sensului de mers Podul de Piatră-Gara Internațională și un pieton coborât de pe trotuar pe banda I a la același nivel cu autoturismul, pe același sens de mers. Deci nu avea cum să fie pietonul pe trecere de pietoni la 10.46.10" ceea ce face dovada deplină a erorii de interpretare și apreciere a primei instanțe cu privire la poziția autoturismului și a pietonului la orele 10.46.10"":(moment care nu este relevat în nici o probă existentă la dosar) 10.46.12"ș 10.46.16".
Chiar dacă petenta a lipsit de la judecata în fond, din cuprinsul dosarului dar nici din conținutul sentinței civile apelate nu rezultă când și unde s-a efectuat vizualizarea casetei video depusă de intimat, ce anume s-a desprins din vizionarea acesteia și în aceste condiții nu poate fi folosită ca probă de către instanță, care să justifice aprecierea că nu a acordat prioritate de trecere persoanei aflate în traversarea străzii pe trecerea de pietoni. Deși a primit o copie a cererii de apel intimatul nu a depus întâmpinare deoarece nu a avut argumente cu care să combată legal și temeinic situația prezentată și dovedită de mine prin probele pertinente, concludente și utile cauzei. existente la dosar.
Solicită admiterea apelului și rejudecând cauza, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii contestației și anularea procesului verbal de contravenție .. nr_") din 2-02-2015 care prevede sancțiunea principală a amenzii contravenționale în sumă de 390 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului în vederea suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față,
Prin sentința civilă nr. 7985/15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petenta O. P. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.02.2015.
Pentru a se pronunța astfel a reținut Judecătoria următoarele aspecte:
La data de 02.02.2015 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petenta O. I. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-_ pe . municipiul Iași, dinspre Podul de Piatră spre Gara Internațională, iar în dreptul agenției „TNT Imobiliare” nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii pe marcajul pietonal, din dreapta către stânga conducătorului auto. Fapta reținută este prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.02.2015.
Potrivit art. 100, alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 02.02.2015 fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, iar prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (Cauza Blum contra Austriei).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10, alin. 1 și art. 249, alin. 1 din Codul de procedură civilă.
A conferi relevanță probatorie unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci reprezintă tocmai o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în jurisprudența sa în materie contravențională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligația ca pe lângă constatările personale, să prezinte și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate.
O asemenea interpretare, ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale de gravitate redusă, dar numeroase.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Ceea ce este imperios necesar constă în acordarea contravenientului a unor garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare. În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
În cauză, petenta a invocat o altă situație de fapt, respectiv că nu a observat niciun pieton angajat în traversarea străzii, iar dacă acesta exista, cel mai probabil se afla pe sensul opus de mers, așa încât nu avea obligația de a-i acorda prioritate de trecere.
Din analiza probelor administrate în prezenta cauză se constată că din planșele foto, dar și din înregistrarea video se poate observa, fără niciun dubiu, faptul că la ora 10:46:10 pe trecerea de pietoni individualizată în cadrul procesului-verbal s-a angajat în traversare un pieton. Ulterior, la ora 10:46:12 de aceeași trecere de pietoni s-a apropiat autoturismul condus de petentă, respectiv marca AUDI cu numărul de înmatriculare IS-_, aceasta depășind marcajul pietonal fără a se opri să acorde prioritate de trecere persoanei aflate pe trecere.
Din aceleași mijloace de probă se observă cu ușurință faptul că pietonul angajat în traversarea străzii se afla pe sensul de mers pe care se deplasa autoturismul condus de petentă, așa încât aceasta avea obligația legală de a acorda prioritate de trecere.
Având în vedere cele de mai sus, consideră instanța că prin probele administrate, s-a dovedit temeinicia celor reținute în cadrul procesului-verbal contestat, fiind, totodată, contrazise cele invocate de petentă prin plângere, respectiv lipsa pietonului, ori prezența acestuia pe sensul opus de mers.
Totodată, cele consemnate în procesul-verbal sunt susținute și de raportul agentului constatator, care prezintă în mod detaliat cele petrecute cu ocazia constatării contravențiilor, coroborându-se în totalitate cu cele consemnate în actul atacat în prezenta cauză. Deși acest raport este întocmit tot de agentul constatator, ținând cont de faptul că acesta din urmă este un împuternicit al statului în domeniu, consideră instanța că în măsura în care raportul său se coroborează cu alte dovezi, dar și cu prezumțiile admise de lege, așa cum este cazul și în speța de față, acestuia i se poate atribui valoare probatorie.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatoarea nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, ei îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și circumstanțele personale ale petentului și nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul. Pentru a ajunge la această concluzie instanța are în vedere faptul că sancțiunea aplicată, respectiv 4 puncte amendă, în cuantum de 390 lei, reprezintă minimul prevăzut de lege, și este de natură a satisface caracterul punitiv și preventiv al faptelor constatate, astfel că nu se impune modificarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel O. P. I. .
În motivarea apelului se arată în esență următoarele aspecte:
În mod greșit a luat în considerare prima instanță înregistrarea video depusă de intimat deoarece:
- Înregistrarea s-a făcut cu aparatură destinată măsurării vitezei și nicidecum pentru a capta imagini din trafic care nu au legătură cu viteza de circulație a autovehiculelor:
- Dacă imaginile au fost efectuate cu aparatura pentru măsurarea vitezei, în mod normal intimatul ar fi trebuit să depună la dosar: buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar .
- Fotografiile depuse de intimat sunt neclare, fără a distinge numărul de înmatriculare
- Presupunându-se că autoturismul din înregistrare al fi al apelantei nu s e poate reține săvârșirea faptei deoarece . de circulație pe sens, iar pietonul a coborât d e pe trotuar pe trecerea de pietoni în momentul în care apelanta se afla deja pe această trecere pe banda de lângă axul drumului, iar oprirea autoturismului ar conduce la ștrangularea traficului .
- Din succesiune a fotografiilor nu rezultă că apelanta ar fi săvârșit contravenția .
I. nu a formulat întâmpinare .
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința apelată prin prisma motivelor invocate, reține următoarele:
În mod corect și pe baza unui probatoriu atent analizat, judecătorul fondului a reținut situația de fapt și a procedat ca atare .
În drept, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și bine argumentată, apelul fiind în mod vădit neîntemeiat sub aspectul soluționării plângerii .
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Având în vedere că procesul verbal contestat cuprinde o situație de fapt constatată direct și personal de un agent de poliție, organ al statului învestit cu putere publică (a cărui activitate se desfășoară sub semnul unei prezumții relative de legalitate), instanța apreciază că sub aspectul temeiniciei, acest act se bucură de o prezumție relativă, și nu una absolută, care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție.
Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanței, nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator.
Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragrabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa.
Or, în speța de față, Tribunalul constată că faptele au fost constatate, personal de agentul de poliție, coroborate cu înregistrarea video și imaginile fixate pe suport hârtie, rezultând în mod indubitabil săvârșirea faptei antisociale de către apelantă .
Potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, rep. privind circulația pe drumurile publice „ constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției”,
Însă textul are în vedere contravențiile pentru care fapta nu poate fi constatată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator ,cum ar fi depășirea vitezei de circulație peste limita legală care poate fi stabilită doar cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic - aparate radar .
În atare situație este necesar ca agentul constatator să depună la dosar buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, etc. .
În celelalte situații camera video montată pe aparatul radar poate fi utilizată în modul simplu, normal pentru dovedirea unor fapte antisociale .
Contrar celor susținute de apelantă Tribunalul mai reține că din înregistrarea video și imaginile fixate pe suport de hârtie rezultă în mod indubitabil numărul de înmatriculare al autoturismului condus de către apelantă, săvârșirea faptei antisociale de către aceasta .
Neacordarea priorității care poate avea consecințe nefaste asupra integrității corporale ale pietonilor aflați în traversare regulamentară și nu poate justifica ¨neștrangularea traficului ¨, urmarea imediată a faptelor săvârșite de către apelantă, constând în lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine și securitate a circulației pe drumurile publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de O. P. I. împotriva sentinței civile nr. 7985/15.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016 .
Președinte, A. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, E. C. |
Red./tehn. 4 ex. Jud. I.D. 27.01.2016
Jud. fond - E. C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 66/2016.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
