Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 993/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 14339/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 993 R
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător M. E.
Judecător C. D.
Grefier M. P. M.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat împotriva sentinței civile nr. 2811 pronunțată la data de 18.04.2013 de Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe recurentul - petent B. C. C. în contradictoriu cu intimata I. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - petent personal, lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul procedează la legitimarea recurentului – petent B. C. C., prezentând CI . nr._/22.04.2010, având CNP –_.
La interpelarea tribunalului, recurentul petent învederează că nu are probei noi de administrat în calea de atac, însă depune la dosar practică judiciară.
Tribunalul constată că recurentul – petent nu solicită probe noi în calea de atac, sens în care, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul – petent personal solicită admiterea recursului și anularea procesului verbal de contravenție.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 28.11.2012, sub nr._, petentul B. C. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov, anularea procesului verbal . nr._/20.11.2012 iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivare, în esență, petentul a arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. De asemenea petentul a arătat că în actul contestat nu se precizează ocupația și locul de muncă al contravenientului și că nu i-a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni. De asemenea petentul a arătat că nu erau marcate pe carosabil liniile continue și că fapta reținută în sarcina sa este lipsită de pericol social.
În drept petentul a invocat art.5,6,7,15,16,17,21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Petentul a atașat plângerii sale înscrisuri.
La data de 31.01.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus procesul verbal de contravenție și raportul agentului constatator. De asemenea, la data de 13.03.2013 intimatul a depus raportul agentului constatator.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar pentru petent și proba testimonială cu martorul M. M., a cărui depoziție se află atașată la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2811/18,04.2013 s-a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.11.2012 contestatorul a fost sancționat cu manedă în cuantum de 280 de lei și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că, în data de 20.11.2012, ora 09:40, petentul a fost depistat în trafic, conducând auto Audi TT cu nr._ pe drumul de acces dinspre . Autostrada A2, efectuând manevra de depășire a altor automobile prin partea stângă a sensului giratoriu, pătrunzând pe sensul opus, nerespectând indicatorul șu marcajele cu linia continuă, contravenție prevăzută de art. 120 alin.1 lit. i din ROUG nr.195/2002 rep. și sancționată de art. 100 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Contravenientul a semnat procesul verbal inclusiv la rubrica „Alte mențiuni” unde se precizează „Nu am de făcut obiecțiuni”
Potrivit art. 120 din HG nr.1391/2006 „(1) Se interzice depășirea vehiculelor: „i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.”
De asemenea potrivit art. 100 din OUG nr.195/2002 rep.”(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (…) (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) nerespectarea regulilor privind depășirea.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la susținerea petentului în sensul că procesul verbal contestat nu cuprinde ocupația și locul de muncă al contravenientului instanța a reținut că procesul verbal trebuie să conțină date referitoare la identificarea contravenientului, respectiv:datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului.
Instanța a considerat că scopul pentru care trebuie menționate toate aceste elemente este acela ca persoana față de care se întocmește procesul verbal să poată fi identificată fără dubii. Având în vedere faptul că persoana contravenientă a fost identificată prin nume, prenume, cod numeric personal, instanța apreciază că lipsa celorlalte elemente nu poate fi sancționată decât cu nulitate relativă, nulitate pentru care este necesară dovada existenței unei vătămări, dovadă pe care petentul nu a făcut-o.
Cu privire la lipsa posibilității de a face obiecțiuni, instanța a constatat că, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Nerespectarea acestor dispoziții atrage este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.
Astfel, potrivit Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța a constaat că petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite.
De asemenea petentul nu a arătat care anume sunt obiecțiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contravenție și care este consecința vătămătoare a acestui fapt.
În plus, acesta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului sau la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
De asemenea instanța a considerat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă în mod complet și detaliat în actul contestat de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța a constat că petentul a arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Cu toate acestea, instanța a constatat că petentul nu a probat susținerea sa, cu toate că sarcina probei îi incumba acestuia, conform art. 129 C.proc.civ.
De asemenea instanța a reținut că petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni.
Totodată instanța a apreciat că depoziția martorului audiat în cauză este subiectivă, astfel încât nu poate fi reținută, având în vedere relația acestuia cu petentul, respectiv aceea de prietenie, așa cum însuși martorul a arătat.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că petentul, căruia îi revenea sarcina probei, nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat și să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, conform art. 98 alin.4 lit. b din OUG nr.195/2002 rep., aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, motiv pentru care nu se impune înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
De asemenea instanța a constatat că pedeapsa complementară a reținerii permisului de conducere a fost aplicată conform legii, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea in tot a hotărârii recurate, in sensul admiterii plângerii contravenționale si anularii procesului verbal de contravenție . nr._/20.11.2012.
În motivarea cererii de recurs petentul a aratat că, hotărârea de fond este nelegala si netemeinica, întrucât i s-a aplicat o sancțiune contravenționala in mod nelegal, in condițiile in care nu a săvârșit fapta imputata, iar marcajele de circulație, in zona in care s-a produs presupusa contravenție, nu se regăsesc in conformitate cu dispozițiile legale, incidente in materie. Acest aspect reiese si din declarația martorului M. M..
Petentul a ,mai arătat faptul că nu a săvârșit fapta reținuta in sarcina sa, respectiv că, nu erau marcate pe carosabil liniile continue si ca fapta reținuta in sarcina sa este lipsita de pericol social.
Având in vedere acest aspect, petentul a considerat ca este suficient sa probeze pretențiile sale prin audierea martorului a cărui depoziție exista la dosar, însă instanța de fond a înlăturat depoziția acestuia, considerând ca este subiectiva, întrucât martorul se afla . prietenie cu petentul, insa fără a susține in mod argumentat aceasta afirmație.
Recurentul – petent a mai arătat faptul că, pe de-o parte instanța considera ca este utila, pertinenta si concludenta proba testimoniala, sens in care martorul a fost audiat, insa pe de alta parte înlătura depoziția martorului pe motiv ca este subiectiva, din cauza relației de prietenie dintre părți.
De asemenea, instanța a reținut in motivarea hotărârii recurate ca, petentului nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni in cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, aspect ce in opinia instanței aduce o vătămare relativa, ce nu a putut fi efectiv provocata, întrucât petentul s-a putut adresa unei instanțe de judecata spre a-i fi soluționate toate obiecțiunile .
In mod surprinzător, in ultima parte a motivării, instanța in mod contradictoriu fata de cele mai sus menționate, arata ca, in vederea soluționării cauzei printre altele se retine "ca petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni"
Cererea este întemeiată în drept pe dispoz. art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila.
Intimata deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/20.11.2012 încheiat de intimata I. S., recurentul contestator a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei si cu sancțiunea complementară constând în suspendarea exercițiului dreptului de a conduce, fiind luată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru o perioada de 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționat de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 20.11.2012, în jurul orelor 09.40, a condus autoturismul marca Audi TT cu nr. de înmatriculare_ pe drumul de acces dinspre . Autostrada A2, efectuând manevra de depășire a altor automobile prin partea stângă a sensului giratoriu, pătrunzând pe sensul opus, nerespectând indicatorul șu marcajele cu linia continuă.
Fiind învestit, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, tribunalul constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, tribunalul constată că recurentul petent a invocat ca si cauză de nelegalitate a actului sanctionator, nerespectarea art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sub aspectul lipsei mentiunilor privind ocupatia si locul de munca al contravenientului în cuprinsul actului sancționator si ca agentul constatator i-a impus sa scrie faptul ca nu are obiectiuni.
Analizand continutul procesului-verbal de contgravenție sub acest aspect, tribunalul retine ca acesta respecta toate elementele prevazute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru are instanta va inlatura ca nefondate apararile recurentului. Astfel, cu privire la motivul de nulitate invocat de petent, respectiv încalcarea dreptului de a face obiectiuni, instanța reține că susținerile acestuia, în conformitate cu care obiecțiunile consemnate nu ar fi reale, nu au fost probate. În cazul în care agentul constatator ar fi consemnat obiecțiuni nereale, petentul ar fi trebuit să nu semneze procesul verbal. Prin semnătură, petentul și-a însușit obiecțiunile astfel cum au fost formulate.
În ce priveste celelalte motivele de nulitate absolută a procesului-verbal invocate de petent, instanța reține că situațiile de excepție care atrag nulitatea absolută sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse, prin analogie sau asimilare, altor împrejurări neprevăzute de lege ca având acest efect.
Legiuitorul, după ce a prevăzut la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 mențiunile ce trebuie să fie cuprinse obligatoriu într-un proces-verbal de contravenție, a evidențiat separat acele mențiuni a căror lipsă atrage nulitatea absolută a actului constatator la art. 17 din ordonanță și care, deci, nu pot fi complinite ulterior.
Având în vedere și Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, Tribunalul retine ca, lipsa din procesul-verbal a altor mențiuni decât cele prevăzute de art. 17, nu atrage nulitatea absolută a acestuia, ci eventual una relativă, condiționată de producerea celui ce o invocă a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, iar în prezenta cauză nu este dovedită o vătămare cauzată contravenientului de natură să producă acestuia un prejudiciu ireparabil.
Din această cauză, tribunalul consideră că procesul-verbal mai sus amintit este un act juridic legal întocmit nefiind lovit de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.
Cu privire la criticile referitoare la greșita soluționare a cauzei pe fond, având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză, recurentul petent nu a dovedit o situație de fapt contrară celei reținută în procesul-verbal de contravenție, acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a actului sancționator.
Referitor la temeinicia procesului verbal contestat tribunalul reține că în mod corect prima instanță a înlăturat declarația martorului având în vedere că aceasta nu se coroborează cu materialul probator administrat în dosar. Din declarația martorului M. M., audiat nemijlocit de prima instanță, tribunalul reține că petentul, la momentul in care a ajuns la . dinspre Centura Bucuresti, a depasit o masina de mare tonaj, pe banda 2, fara a depasi sau incalca vreo linie continua. Tribunalul reține că, în mod corect, prima instanță a înlăturat declarația martorului, aceasta fiind subiectivă și îndreptată înspre satisfacerea interesului personal al recurentului.
Mai mult, în obiecțiunile consemnate în procesul verbal petentul a declarat că „Nu am obiectiuni„. Având în vedere că petentul a semnat procesul-verbal contestat, asumându-și mențiunea „Nu am obiectiuni”, Tribunalul constată că petentul a recunoscut acuzația ce i s-a adus, a renunțat la prezumția sa de nevinovăție, înțelegând să achieseze la acuzația ce i s-a adus, semnătura de pe procesul-verbal constituind asumarea unei mărturisiri de vinovăție pe care petentul nu o poate contraproba ulterior. Petentul, persoană majoră, se presupune că a citit procesul-verbal, asumându-și cele consemnate de agentul constatator, context în care mărturisirea sa extrajudiciară nu poate fi revocată ori contra-probată. În analizarea valorii juridice a mărturisirii, instanța a avut în vedere importanța posibilității formulării obiecțiunilor, prevăzută de OG nr. 2/2001 și acordată în concret de agentul constatator, precum și faptul că mărturisirea petentului s-a plasat temporal în cel mai apropiat moment după săvârșirea faptei. Prezumția de sinceritate a recunoașterii își are fundamentul psihologic în faptul că cel ce se recunoaște vinovat de săvârșirea unei contravenții este conștient de gravitatea consecințelor la care se expune, fiind nefiresc că cineva să se acuze în mod fals de comiterea unui act ilicit, o astfel de conduită opunându-se tendinței naturale de autoconservare, tendință intelectuală căreia niciun om nu i se poate sustrage. Instanța consideră că declarația dată de petent în fața organului constatator, fiind cel mai aproape (din punct de vedere temporal) de momentul întocmirii procesului-verbal, se caracterizează prin sinceritate și corespunde realității.
In condițiile în care petentul a arătat cu prilejul întocmirii procesului verbal că nu are obiectiuni, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că s-a aflat în eroare sau a fost constrâns să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
Ipoteza creată prin motivele de recurs nu se susține, în condițiile în care procesul-verbal în care s-a consemnat recunoașterea petentului a fost semnat de domnul B. C.-C. de trei ori. Această împrejurare arată că petentul a avut suficient timp pentru lecturarea, înțelegerea și semnarea procesului-verbal. În plus, orice persoană majoră și conștientă de consecințele acțiunilor sale trebuie să își asume responsabilitatea pentru conținutul unui înscris pe care acceptă să își aplice semnătura, înscris prezumat lecturat în prealabil.
In consecinta, instanta apreciaza ca cele susținute de petent se constituie doar în încercarea de a crea o altă ipoteză în vederea înlăturării sancțiunii contravenționale.
Văzând, așadar, dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, tribunalul apreciază că faptele reținute în sarcina recurentului petent întrunesc elementele materiale necesare pentru a califica faptele drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, contestatorul a manifestat o comportare activă, conștientă și voluntară în sensul de a încălca regulile de circulatie in privinta executarii manevrelor de depasire.
Cu privire la sancțiune, tribunalul reține că aceasta a fost corect individualizată în raport de limitele speciale prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată coroborate cu art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, deoarece în aprecierea pericolului concret al faptei, instanța trebuie să țină seama de modalitatea efectivă de săvârșire, circumstanțele faptei și gradul de pericol creat prin comitere.
Analizând și posibilitatea înlocuirii amenzii cu avertisment, instanța constată că petentul nu a învederat și probat niciun motiv ce ar justifica această atenuare a sancțiunii. Deoarece fapta petentului se caracterizează prin pericol social concret, punând în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, creând posibilitatea producerii unui nedorit accident de circulație, observând că petentul nu a recunoscut niciun moment încălcarea obligației legale și săvârșirea faptei contravenționale, instanța constată că se impune sancționarea petentului prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare, avertismentul nefiind suficient pentru garantarea prevenției speciale (împiedicarea petentului de a mai săvârși astfel de fapte în viitor), pentru a nu încuraja petentul în înfrângerea normelor de drept.
In acest sens, tribunalul apreciază că depașirea neregulamentara are un grad de pericol foarte ridicat, deoarece există posibilitatea reală a unui accident de circulație care să se soldeze atât cu distrugerea unor autoturisme, dar și cu atingerea adusă integrității corporale a unor persoane, faptă care trece peste pericolul social al unei contravenții.
Prin urmare, întrucât recurentul petent nu a făcut dovada unei situații contrarii actului de sancționare, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - petent B. C. C. în contradictoriu cu intimata I. S., împotriva sentinței civile nr. 2811 pronunțată la data de 18.04.2013 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
P., Judecator, Judecator,
N. P. G. M. E. C. D.
aflat în C.O., semnează
P. Sectie Civila
Grefier,
M. P. M.
M.M. 16 Aprilie 2014
Redactat NG – 2 ex./02.07.2014
Judec. fond S. I. – Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 613/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2466/2014.... → |
|---|
