Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 169/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 169/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 5674/1748/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 612A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: E. M. O.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul C. C. împotriva sentinței civile nr.169/13.01.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și faptul că la data de 14.10.2014, apărătorul apelantului a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în fotocopie și o cerere prin care solicită strigarea dosarului la sfârșitul listei de ședință, după care
Tribunalul, față de cererea de strigare a dosarului la sfârșitul listei de ședință formulată de apărătorul apelantului, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 09.09.2013 sub nr._ petentul C. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ ILFOV, anularea procesului-verbal . nr._/25.08.2013, iar în subsidiar reducerea sancțiunii.
În motivare, petentul a solicitat anularea procesului-verbal deoarece nu a condus cu viteza menționată în procesul-verbal contestat, la momentul respectiv conducând în coloană, iar celelalte vehicule nu au fost oprite. În procesul-verbal a fost trecut în mod greșit numărul de înmatriculare al autovehiculului și nu s-a consemnat ocupația și locul de muncă.
De asemenea, fapta a fost constatată de către agentul aflat în autospeciala_, iar procesul-verbal a fost întocmit de către agentul M. G..
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale C.pr.civ.
Petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei video, depunând la dosar în copii procesul-verbal, CI, dovadă de reținere, certficat de înmatriculare.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă de timbru judiciar în cuantum de 20 de lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a depus prin Serviciul Registratură la data de 27.09.2013, după împlinirea termenului prevăzut de către art. 201 alin. 1 C.pr.civ, întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
În esență s-a susținut că procesul-verbal este temeinic, petentul fiind surprins rulând cu 107 km/h în localitate, depășind cu 57 de km/h limita legal admisă pe acel sector de drum. Procesul-verbal a fost întocmit în mod legal, respectând condițiile de valabilitate prevăzute de OG nr. 2/2001, fapta fiind constată prin mijloace tehnice omologate.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., OUG nr. 195/2002.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunându-se la dosar buletinul de verificare metrologică, atestatul de operator radar, înregistrare radar, fișă abateri rutiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.08.2013, ora 10:43, pe DN 3, Km 13 + 400 m, localitatea P., jud. Ilfov petentul C. C. a fost depistat conducând autoturismul înmatriculat_ cu viteza de 107 km/hm, depășind cu 57 de km/h limita legală de viteză pe respectivul sector de drum, fiind înregistrat de către aparatul radar montat pe autospeciala_ . A fost întocmit procesul-verbal . nr._/25.08.2013 prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă în cuantum de 720 lei (echivalentul a 9 puncte amendă) și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, republicată, unde se dispune că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depășirea de către conducatorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Petentul a semnat procesul-verbal, în dreptul rubricii „Alte mențiuni” precizându-se că ,,Filmat video”.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a ocupației și a locului de muncă deținute de către petent, instanța a observat că prevederile art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor atrag nulitatea doar în cazul existenței unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului care o generează, așa cum dispune art. 175 C.pr.civ., iar reclamantul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ. De asemenea, instanța mai reține că petentul nu a făcut nici dovada exercitării unei profesii și a ocupării unui loc de muncă, astfel că va respinge susținerea contestatorului ca fiind neîntemeiată.
Menționarea eronată a numărului de înmatriculare, numărul greșit_ în loc de numărul corect_, poate atrage anularea procesului-verbal doar dacă petentul este vătămat în drepturile sale legitime, însă reclamantul nu a făcut o astfel de probă, prin urmare existența acestei erori materiale la completarea actului de constatare nu impune desființarea procesului-verbal.
Față de specificul modului de constatare al acestui tip de contravenție, depășirea limitelor de viteză constatându-se prin intermediul unui mijloc tehnic omologat, pentru temeinicia și legalitatea procesului-verbal este esențial ca agentul de poliție care operează aparatul radar să dețină atestatul de operator radar necesar. Astfel, pe baza informațiilor transmise de către acest agent de poliție, un alt agent din cadrul intimatei poate întocmi un proces-verbal de constatare și de sancționare a contravențiilor care să respecte prevederile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002, chiar dacă acest din urmă lucrător de poliție nu a utilizat personal aparatul radar. Prin urmare, întocmirea actului de constatare de către un alt agent decât agentul intimatei care a folosit mijlocul tehnic omologat nu poate atrage sancțiunea anulării.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că procesul-verbal atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG nr. 2/2001 rezultă că procesul verbal-contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Raportând aceste principii la legislația națională, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în calitate de act administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate și veridicitate. Totuși, prezumția că procesul verbal exprimă adevărul este una relativă (juris tantum), întrucât poate fi răsturnată prin alte mijloace de probă, nefiind necesară procedura înscrierii în fals.
Așadar, cât privește puterea doveditoare, procesul-verbal de constatare este un mijloc de probă necesar și suficient pentru constatarea și sancționarea contravenției, dar prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin proba contrară.
În ceea ce privește sarcina probei, instanța a apreciat că, în lumina jurisprudenței CEDO mai sus arătate, se impune realizarea unei distincții.
Astfel, în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului. În consecință, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
În schimb, în cazul în care actul constatator a fost încheiat de agentul constatator în situațiile în care acesta nu a constatat personal săvârșirea contravenției - cum este cazul în speță – acesta trebuie să probeze cu alte mijloace de probă cele afirmate și constatate în actul de constatare și sancționare, sarcina probei în acest caz revenind agentului constatator.
În speță, în ceea ce privește fapta petentului prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 republicată, se statuează că depășirea cu mai mult de 50 de km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă contravențională și cu suspendarea dreptului de a conduce.
Din coroborarea datelor rezultând din buletinul de verificare metrologică (f. 29), atestat pentru operatorul radar (f. 30), reiese că mijlocul tehnic utilizat de poliție îndeplinește condițiile legale stabilite de Norma de metrologie legala NML 021-05 din 23.11.2005, radarul PYTHON II montat pe autovehiculul înmatriculat_ fiind omologat și verificat.
Analizând înregistrarea aparatului radar (f. 28) instanța a observat că a fost depistat la data de 25.08.2013, ora 10:43, rulând cu viteza de 107 km/h vehiculul înmatriculat_ .
Prin urmare, din coroborarea înscrisurilor cu proba video, instanța a constatat că intimata a făcut dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, respectiv conducerea autoturismului cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 107 km/h depășindu-se limita legală de 50 km/h.
Susținerea petentului referitoare la faptul că nu știa că se afla în localitate va fi respinsă ca fiind neîntemeiată, din înregistrarea radar instanța observând cu ușurință existența unor imobile, situație specifică intravilanului unei localități, astfel că reclamantul trebuia și putea să conștientizeze prezența sa într-o localitate, fiind obligat astfel să adapteze viteza de deplasare la limitele de viteză prevăzute de OUG nr. 195/2002.
Instanța de fond a mai reținut că la momentul întocmirii procesului-verbal petentul nu a invocat această situație ca și cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, semnând actul de constatare fără obiecțiuni.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanta a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art. 102 alin. 3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 republicată, pentru depasirea cu 60 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, sancțiunea principală este amenda contravențională care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor de amendă aplicate conform clasei a IV-a de sancțiuni (9 – 20 de puncte amendă).
Instanța a avut în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită, de 720 de lei, echivalentul a 9 puncte, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului, depășirea limitelor legale de viteză fiind un factor important în producerea de accidente rutiere soldate cu victime și pagube materiale.
Sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile este de asemenea legală, ea fiind obligatorie conform art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, nelăsând loc de o marjă de apreciere din partea organului de constatare și de sancționare, față de modul de reglementare al aplicării sale.
Pentru considerentele mai sus expuse, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a apreciat că plângerea contravențională dedusă judecății este neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva sentinței civile nr.169/13.01.2014, a formulat apel reclamantul solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate și în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.
În motivarea apelului s-a arătat că nu exista nici un indicator de circulație înainte de locul în care circula pe DN3 prin care să se fi semnalat faptul că se afla într-o localitate, întrucât atât pe stânga cât și pe dreapta drumului era câmp și pădure, iar existența unor hale depozite de tip industrial întărea convingerea că se afla în afara unei localități.
Al doilea motiv de apel a vizat indicarea eronată în cuprinsul procesului verbal a numărului de înmatriculare al autoturismului ca fiind_ în loc de_, ceea ce constituie în opinia apelantului motiv de nulitate a procesului verbal potrivit art. 17 din OG nr. 2/2002 dar și inexistența unei legături între proba video și autoturismul menționat în procesul verbal de contravenție.
În opinia apelantului nulitatea prevăzută de art. 17 din OG 2/2001 este o nulitate absolută ce nu necesită dovedirea vreunei vătămări și menționarea greșită a numărului de înmatriculare duce la imposibilitatea agentului constatator ce a aplicat contravenția să dovedească că autoturismul surprins de camerele video este unul și același cu autoturismul menționat în procesul verbal de contravenție.
S-a mai invocat de către apelant faptul că s-a solicitat proba cu înregistrarea video și buletinul de omologare și verificare metrologică a aparatului radar întrucât aparatele radar au o marjă de eroare trecută în buletinul de verificare metrologică în funcție de care se stabilește cu exactitate viteza de circulație reală a autoturismului.
În drept au fost invocate prevederile art. 466 și următoarele NCPC și OG nr. 2/2002.
Deși legal citat cu copia motivelor de apel intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelata prin raportare la motivele de apel invocate, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/25.08.2013 petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 720 lei pentru fapta de a conduce pe un drum public si de a depasi viteza maxima legala cu 57 km/h. In drept s-a indicat art. 102 alin. 3 lit e din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, tribunalul reține că apelantul petent nu a respectat dispozițiile legale cu privire la regulile de circulație prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, potrivit înregistrarea depusă la dosarul cauzei, apelantul conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 107 km/h., aparatul de măsurare și determinare a vitezei de deplasare a autovehiculelor fiind verificat și omologat potrivit buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 10.06.2013, depunându-se, totodată, si atestatul operatorului radar.
Cu privire la motivul de apel vizând menționarea eronată a numărului de înmatriculare în cuprinsul procesului verbal Tribunalul reține că este vorba de o simplă eroare materială. Totodată apreciază că, prin raportare la restul materialului probator administrat în cauză și la faptul că este menționată greșit o singură literă, nu i s-a adus petentului nicio vătămare.
Referitor la locul săvârșirii contravenției Tribunalul reține că din înregistrarea depusă la dosar rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că apelantul petent circula în interiorul localității la momentul constatării faptei.
Tribunalul nu poate primi afirmația apelantului referitoare la faptul că nu s-a luat în calcul marja de eroare a aparatului radar, din următoarele motive.
Prin art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 se dispune în sensul că: nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor punctului 1.2. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele trebuie să îndeplinească cerințele metrologice prevăzute prin Normă, aplicabilitatea acestora rezultând din Tabelul 1, anexă.
Conform prevederilor punctului 3.1.1. lit. c) din Norma invocată, intitulat “Cerințe metrologice. E. maxime tolerate pentru măsurarea vitezei”, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Potrivit dispozițiilor punctului 3.1.2. din Normă, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând și cerințele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcționarea cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influență, și anume: erori de măsurare la limitele domeniului de temperaturi, în condiții de umiditate, la limitele domeniului tensiunilor de alimentare, în prezența radiației electromagnetice, în prezența impulsurilor de interferență, după descărcări electrostatice și în prezența vibrațiilor mecanice.
La punctul 5.1. din Normă se dispune în sensul că “Atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”.
În aplicarea dispozițiilor punctului 5.1. din Normă, la poziția 2 din Tabelul 1 anexă la Normă, se consemnează probele și calculele efectuate referitor la eroarea de măsurare, în condiții normale de trafic, în regim staționar (în temeiul punctului 3.1.1.), iar la pozițiile 4-10 se consemnează probele și calculele efectuate referitor la cerințele specificate sub acțiunea anumitor factori de influență (în temeiul punctului 3.1.2).
În prezenta cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent a fost măsurată cu cinemometrul de control rutier, tip R. PYTHON II, montat pe autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, aflat în dotarea poliției rutiere.
Prin buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 10.06.2013 eliberat de Institutul Național de Metrologie, în urma verificărilor efectuate, aparatul menționat a primit calificativul “ADMIS”, acest lucru având o dublă semnificație. Pe de o parte, s-a certificat de către autoritatea emitentă că cinemometrul îndeplinește cerințele legale pentru a putea fi folosit la stabilirea vitezelor de deplasare ale autovehiculelor timp de un an de la această dată, iar pe de alta că, la momentul verificărilor Institutul Național de Metrologie a aplicat prevederile punctului 3.1.1. lit. b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
În contextul expus, instanța a reținut că la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică nr._, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Conform solicitării petentului, ar trebui aplicată o nouă scădere a vitezei de deplasare indicate de către aparatul radar la momentul constatării contravenției cu procentul stabilit în Norma Legală menționată, aspect care este atât netemeinic, întrucât acest lucru reprezintă exclusiv atributul verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării, cât și nelegal, întrucât ar echivala cu o dublă diminuare a acestei valori.
Cu referire la sarcina probei, tribunalul reține că, în cauză, intimata a administrat dovezi în sensul celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, în vreme ce recurentul nu a răsturnat situația de fapt consemnată de agentul constatator.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul C. C. CNP_ domiciliat în București, .. 2, ., ., sector 5 împotriva sentinței civile nr.169/13.01.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, ., nr. 5-7, sector 2 ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2014.
Președinte Judecător
E. M. O. C. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: CD./4ex
Jud.fond :D. S.– Jud Cornetu
Comunicat 2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Încheierea nr. 04/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 613/2014.... → |
|---|
