Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2655/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2655/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 7963/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2655 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 7170/3010.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. P. SRL, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 31.05.2012, petentul S.C. R. P. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului verbal . 12 nr._/02.05.2012 întocmit de intimată.
În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece nu este semnat de agentul constatator.
În drept petentul a invocat disp. O.G nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus relații privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, certificat calificat și planșă foto. Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ. (filele 17-20).
Instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . 12 nr._/02.05.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 11.03.2012, la ora 16.36 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
S-a mai precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, s-a reținut că trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 11.03.2012, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 02.05.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, a exonerat petentul de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire.
Împotriva sentinței civile nr. 7170/3010.2013 a formulat recurs intimata solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivare recurenta-intimată arată că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse, la data contravenției, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, neexistând rovinietă valabilă, iar potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, nu se pot încheia alte procese verbale în acel interval de 30 de zile.
Mai precizează că fapta a fost săvârșită la data de 11.03.2012, iar amenda a fost aplicată la data de 02.05.2012 când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._/02.05.2012, adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, conform art. 13 alin 1 din OG 2/2001, și că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._/02.05.2012a fost comunicat contravenientului în termenul legal respectând disp. art. 14 alin 1 din OG 2/2001.
În opinia recurentei-intimate din interpretarea prevederilor articolelor menționate, rezultă că prin apariția legii nr. 144 din 2012 pentru modificarea OG nr. 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în niciun caz, art.9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 304 pct. 8, art.312 alin 3 C..
Prin întâmpinarea depusă la data de 17.06.2014 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare intimata-petentă arată că dupa formularea contestatiei, a fost adoptata Legea nr. 144/23.07.2012, publicata in M.O. nr. 509 din 24.07.2012. Aceasta lege a intrat in vigoare dupa trei zile de la pronuntare. Prin Legea 144/2012, a fost modificat, intre altele, si alineatul 3 al articolului 9 din O.G. nr. 15/2002, In noua formulare dobindita de art. 9 alin. 3 din O.G. NR. 15/2002, s-a prevazut ca procesul-verbal trebuie intgcmit si comunicat contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese-vebrale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilro art. 8 alin. Plângerea contraventionala a fost initiata sub imperiul vechiului Cod de procedura civila, lege care a guvernat procesul.
Intimata-petentă a mai arătat că în solutionarea contestatiei sale, instanta de fond a invocat din oficiu, aplicarea principiului consacrat de art. 15 alineatul 2 din Constitutie, care statueaza ca "legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile". Aplicarea legii mai favorabile si faptelor contraventionale savirsite anterior adoptarii legii, respecta jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care asimileaza contraventiile, acuzatiilor in materie penala. Instanta de fond a facut aplicarea legii mai favorabile privind atragerea raspunderii contraventionale, instituita prin modificarea termenului mai mic, prin instituirea obligatiei de intocmire si de comunicare a procesului-verbal in 30 de zile de la data constatarii contraventiei. Inainte de adoptarea Legii 144/2012, termenul era de sase luni, potrivit art. 13 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001, care constituie legea generala in materia raspunderii contraventionale .
Cu privire la critica recurentei privind faptul că a fost gresit aplicat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea 144/2012, că aplicarea sanctiunii contraventionale, pentru faptele prevazute de O.G. 15/2002, trebuie facuta tot in termenul de sase luni prevazut de art . 13 din OG _, chiar si dupa adoptarea Legii 144/2012 și că termenul de 30 de zile, instituit pentru intocmirea si comunicarea procesului-vebral ar avea numai menirea de a interzice ca, in acest interval sa se mai incheie alte procese-verbale de constatare a contraventie, intimata-petentă susține că o asemenea interpretare este total eronata vointei legiuitorului, fiind evident ca intocmirea si comunicarea procesului-vebral de contraventle constitui elemente esentiale ale atragerii raspunderii contraventionale in materia obligatiei de plata a rovinietei.O.G. nr. 15/2002 constituie legea speciala in materie de sanctionare a neplatii rovinietei si se aplica prioritar, fata d elegea generala in amteria contraventiilor, care este O.G. nr. 2/2001.
Mai arată că instanta de fond motiveaza in mod judicios ca, noua norma are caracter de drept material, iar nu procesual, din aceasta perspectiva fiind aplicabil principiul consacrat de art. 15 allnstaul 2 din Constitutia revizuita, in sensul ca legea favorabil se aplica si faptelor savirsite anterior. Instanta de fond a facut aplicarea unui principiu constitutional, care are forta juridica superioara oricarei alte norme legale.Mai mult, recurenta sustine ca i-a fost comunicat procesul-verbal contestat in termenul legal de 30 de zile de la savirsirea fapte, sustinere care nu este adevarata. Astfel fapta a fost comisa la data de 11.03.2012, iar procesul-verbal a fost intocmit la data de 02.05.2012, deci la aproape trei luni de la comiterea faptei, cu depasirea termenului de 30 de zile prevazut de art. 9 alin. 3 din. O.G. 15/2002 . F. de aceasta situatie pe deplin dovedita la judecarea fondului, instanta a admis contestatia si a constatat ca fiind prescrisa raspunderea contraventionala, fiind depăsit termenul de 30 de zile.
Intimata-petentă mai precizează ca instanta de fond nu a antamat fondul cauzei, prin urmare instanta de recurs nu se poate pronunta direct asupra fondului acuzei, astfel cum in mod nelegal solicita recurenta.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 308 din vechiul C.pr.c.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de recurs se invocă faptul că fapta contravențională a fost săvârșită la data de 11.03.2012, iar amenda a fost aplicată la data de 02.05.2012, când a fost întocmit procesul – verbal de contravenție contestat în cauză, adică în termenul de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Motivul de recurs este întemeiat pentru considerentele următoare:
Prima instanță a admis plângerea contravențională întemeindu-se pe dispozițiile art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, care prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului și constituind o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, a fost aplicată retroactiv în cauză.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției. Or, în speță tribunalul constată că au fost respectate aceste dispoziții legale, întrucât procesul – verbal de contravenție contestat a fost încheiat la data de 02.05.2012, când a fost și constatată fapta contravențională de către agentul constatator (f. 4). Nu se poate considera că data constatării contravenției este data săvârșirii acesteia, respectiv 11.03.2012, întrucât constatarea a intervenit ulterior săvârșirii faptei, respectiv la data la care a fost întocmit procesul – verbal de contravenție.
În ceea ce privește măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 C. pr. civ. va fi admis recursul declarat, va fi modificată în parte sentința recurată, în sensul că va fi admisă în parte plângerea și se va anula tariful de despăgubire aplicat prin procesul – verbal contestat. În același timp vor fi menținute dispozițiile din acest proces – verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 7170/3010.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. P. SRL.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul - verbal de contravenție contestat și menține dispozițiile din acest proces - verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
M. A. M.
Concept red. gref. M.A.M
Red. Jud:M.E./2 exemplare
Jud.fond :– B. M. - Jud./Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 665/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1187/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
