Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1879/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1879/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 5749/94/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1879 R
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE G. N.
Judecător A. D.
Judecător C. D.
Grefier M. P. M.
Pe rol soluționarea recursului C. administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 5430 pronunțată la data de 26.10.2011 de Judecătoria B., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe recurenta – petentă C. I. EXPERT contabil I. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că acest termen de judecată a fost acordat în vederea discutării excepției de perimare a cauzei. De asemenea, se învederează tribunalului faptul că prin serviciul registratură recurenta – petentă a depus la dosar note de ședință.
Tribunalul din oficiu, invoca excepția perimării cererii, având in vedere data la care s-a dispus suspendarea cauzei si rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.05.2011, sub nr._ petenta I. M. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 08.05.2011 prin care a fost amendată contravențional cu suma de 134 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.108 al.1, lit.a, pct.4 din OUG 195/2002.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că se deplasa în inters de serviciu aflându-se în afara localității Afumați, a fost oprită de un echipaj de poliție pentru un control de rutină, i s-au cerut actele, agentul de poliție i-a notat datele într-o agendă iar pe data de 20.05.2011 a găsit în cutia poștală procesul verbal. Numele său a fost trecut greșit, viteza reținută a fost trecută în localitate în realitate fiind în afara localității totodată fiind aplicate mai multe sancțiuni, avertisment, amendă fără să se fi încălcat nicio lege. De asemenea, petenta a arătat că înțelege să invoce lipsa calității procesuale active având în vedere că nu se numește M. ci M..
Cererea nu a fost motivată în drept.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată la instanță.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., considerându-o utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri, petenta a depus, la dosar, procesul verbal de constatare a contravenției, contract de comodat, certificat de deces, extras din Codul civil.
Intimata a depus la dosar planșă foto, buletin de verificare metrologică a aparatului radar, atestat operator radar.
Prin sentința civilă nr. 5430/26.10.2011 instanța a respins plângerea ca neîntemeiată, menținând procesul verbal de contravenție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 08.05.2011 petenta I. M. a fost amendată contravențional cu suma de 134 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.108 al.1, lit.a, pct.4 din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut că, în data de 08.05.2011, ora 13:04, Km 14+300m, petenta a condus autoturismul marca F. cu număr de înmatriculare_, în localitate cu viteza de 64 Km/h fiind filmată și înregistrată video de aparatul radar montat pe auto_ .
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ, a fost semnat de către agentul constatator și de petent.
Eroarea cu privire la prenumele petentei astfel cum acesta a fost consemnat în procesul verbal, respectiv M. în loc de M. cum este corect, nu este în măsură să producă părții vreo vătămare din moment ce în actul sancționator au fost menționate și alte date ale petentei (CNP) în măsură să conducă la identificarea acesteia.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că în cuprinsul acestuia s-a reținut o situație de fapt corectă, sancționarea petentului realizându-se cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia de a circula cu viteza de 64 km/h în localitate întrunind elementele contravenției reglementate de art. 108 /1 /a /4 din OUG 195 din 2002.
Contravenția a fost constatată de către un agent de poliție atestat ca operator radar (proces verbal aflat la fila nr.10 în dosar), cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (Buletinul de verificare metrologică fila nr.9 în dosar).
Planșa foto prezentată de intimat (fila nr.8) îndeplinește cerințele art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Se impune și precizarea că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Constatările personale ale agentului de poliție, în speță, vizează locul săvârșirii contravenției (în localitate) și limita de viteză pe sectorul de drum pe care a fost făcută înregistrarea radar (50 km/h).
Susținerile petentei cu privire la împrejurarea că înregistrarea radar s-a efectuat în afara localității nu sunt în măsură să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal ce a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agentului de poliție, nefiind susținute de nico probă în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că intimatul a probat în mod temeinic contravenția reținută în sarcina petentei, iar aceasta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art. 99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.a pct.4 din O.U.G. 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a I de sancțiuni și cu sancțiunea contravențională complementară a aplicării unui număr de 2 puncte de penalizare. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 2 puncte amendă – 134 lei amendă și 2 puncte de penalizare.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic și a locuitorilor din zonă.
Împotriva acestei sentințe, petenta a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și anularea sancțiunilor din procesul verbal.
Cererea de recurs este întemeiată pe dispoz. art. 33 din OG nr. 2/2001, art. 95. 118 din OUG nr. 195/2002 și art. 304 Cod proc. civilă.
Prin încheierea de ședința de la data de 05.02.2013, Tribunalul, având in vedere lipsa nejustificata a părților la acel termen de judecata, precum si faptul ca părțile nu au solicitat judecarea in lipsa a cauzei, a dispus suspendarea judecării cauzei conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Cauza a fost repusa pe rol, din oficiu, in vederea discutării perimării la data de 04.09.2014, dată la care a invocat din oficiu excepția perimării cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul incidentului procedural al perimarii actiunii, instanta retine urmatoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar si împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma sa fie îndeplinit din oficiu.
Potrivit art. 252 Cod procedură civilă perimarea se poate constata si din oficiu, prin invocarea excepției perimării.
Din verificările actelor de la dosar rezulta ca ultimul act de procedura a fost îndeplinit la data 05.02.2013, când cauza a fost suspendata potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă si ca de la aceasta data dosarul a rămas in nelucrare mai mult de un an din culpa părții reclamanterecurente, aceasta lipsind nejustificat de la termenul de judecata de la acea data și neîndeplinind nici un act de procedură în vederea judecării procesului.
Tribunalul a verificat din oficiu incidența în speță a eventualelor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 249 și art. 250 din codul de procedură civilă.
Având in vedere ca in cauza de fata nu s-a îndeplinit nici un act de procedura in vederea judecării pricinii de mai mult de un an, tribunalul urmează sa admită excepția perimării si sa constate perimata acțiunea de fata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul formulat de recurenta – petentă C. I. EXPERT CONTABIL I. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, împotriva sentinței civile nr. 5430 pronunțată la data de 26.10.2011 de Judecătoria B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2014.
Președinte, G. N. | Judecător, A. D. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. P. M. |
M.M. 09 Septembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 378/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 407/2014.... → |
|---|
