Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5746/2014. Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 5746/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 4626/1748/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR. 93 A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06 MARTIE 2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE - C. C. M.

JUDECĂTOR - C. G.

GREFIER - OLGUȚA P.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul P. A.-N. împotriva sentinței civile nr. 5746/22.10.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV-M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal legitimat cu CI . nr._, CNP:_ lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se afla al primul termen de judecata, după care:

Tribunalul constata ca apelul a fost depus in termenul legal de 30 zile.

Tribunalul acorda cuvantul pe probe.

Apelantul solicita proba cu înscrisuri, proba cu înregistrarea video si proba testimoniala. In ceea ce privește proba testimoniala arata ca nu are un martor care sa confirme faptul ca nu era nicio persoana angajata pe trecerea de pietoni.

Deliberând asupra probelor solicitate, Tribunalul încuviințează apelantului proba cu inscrisuri apreciind-o concludenta, pertinenta si utila soluționării prezentei cauze. In ceea ce privește proba cu înregistrarea video o respinge având in vedere ca nu exista nici un astfel de material video.

Tribunalul acorda cuvântul in dezbateri.

Apelantul solicita admiterea apelului întrucât fapta constata in procesul verbal contestat nu exista. In momentul in care a fost oprit de echipajul de politie nu erau pietoni angajați in trecere. Agentul constatator care a întocmit procesul verbal contestat nu e același cu cel care a constatat fapta.

Tribunalul retine cauza in pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 04.03.2013, sub numărul_ petentul P. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov - M., anularea procesului-verbal . nr._/21.02.2013, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În fapt, s-a arătat la data de 21.02.2013 petentul a fost sancționat contravențional pentru neacordarea priorității pietonilor angajați în traversare, deși aceștia se aflau pe sensul opus de mers și au început să traverseze după ce autovehiculul condus de către petent deja depășise trecerea de pietoni. Procesul-verbal este nelegal întocmit întrucât este ilizibil, astfel că nu se poate lua cunoștință de cuprinsul acestuia, fapta contravențională nu este descrisă, iar dreptul la apărare este încălcat

Procesul-verbal este și netemeinic deoarece fapta reținută nu corespunde realității, pietonii venind din sensul opus și angajându-se în traversare după ce petentul depășise trecerea de pietoni, fapta fiind astfel fabricată de către agentul constatator.

Agentul constatator nu a inserat și mențiunile petentului, trecând doar faptul că acesta nu este de acord cu măsura luată, astfel că se încalcă art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, iar faptul că procesul-verbal a fost semnat de către petent nu echivalează cu o recunoaștere a săvârșirii contravenției, jurisprundeța CEDO din cauza A. c. România arată că și în materia contravențională operează prezumția de nevinovăție.

În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurilor publice.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri și a probei video, depunând la dosar Procesul-verbal contestat (f. 8), în copie CI (f. 9),

Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.

Intimata IPJ Ilfov a depus la data de 08.04.2013, prin Serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, procesul-verbal beneficiind de prezumțiile de autenticitate și veridicitate, recunoscute inclusiv de jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, fapta reținută există, fiind constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri, sancțiunile aplicate încadrându-se în limitele prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate dispozițiie OG nr. 195/2002.

În susținere, intimata nu a solicitat probe și nu a depus înscrisuri.

Petentul formulat răspuns la întâmpinare, primit la data de 16.05.2013, prin intermediul căruia a solicitat admiterea plângerii, procesul-verbal fiind nelegal și netemeinic, agentul constatator nemenționând obiecțiile formulate, fapta fiind greșit reținută, iar dubiul care există cu privire la existența contravenției îi profită.

Prin Sentința Civilă nr. 6053/17.06.2013 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat judecarea cauzei către această instanță, cauza fiind înregistrată la data de 11.07.2013 sub numărul_ .

Prin sentinta civila nr. 5746/09.09.2013 Judecătoria Cornetu a respins cererea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentinta, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.02.2013, petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 300 de lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile deoarece în ziua de 21.02.2013, ora 11:25, pe DN 5, km 9+800, Jilava, jud. Ilfov, aflat la conducerea vehiculului înmatriculat sub numărul_ din direcția G. – București nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare regulamentară a străzii pe un marcaj semnalizat corespunzător. Petentul a semnat procesul-verbal, la rubrica alte mențiuni fiind trecută mențiunea că nu este de acord cu măsura respectivă.

Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului, toate aceste mențiuni găsindu-se în cuprinsul actului contestat, procesul-verbal . nr._/21.02.2013.

Verificând legalitatea și temeinicia actului de constatare și sancționare instanța trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale în materia probelor, acela care face o propunere în fața judecății trebuie să o și probeze.

Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune îl poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg ( paragraful 26 cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (paragraful 60 cauza A. c. României, paragraful 30 cauza N. G. c. României).

Având în vedere aceste considerente, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumții de legalitate, autenticitate și veridicitate. Acestea deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despe care este vorba nu poate fi înlocuită cu închisoarea contravențională, iar petentei i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din CEDO fiind relative – paragrafele 33 și 35 din decizia de inadmisibilitate din cauza I. P. c. României).

Potrivit art. 100 alin.3 lit b) din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și se referă la neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului.

Potrivit art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta în sarcina sa, iar cele consemnate nu corespund realității.

Cu toate acestea instanța reține că petentul a semnat procesul-verbal, inclusiv în dreptul rubricii „Alte Mențiuni: Nu sunt de acord cu această măsură”.

Instanța apreciază că organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, procesul-verbal fiind lizibil, cuprinzând o descriere a faptei capabilă să permită încadrarea juridică și individualizarea sancțiunilor.

Afirmațiile petentului cu privire la greșita reținere a situației de fapt, nesusținute de probe, nu răstoarnă prezumțiile de care beneficiază procesul-verbal și nici nu duc la apariția unui dubiu care să profite acestuia, mai ales că prin mențiunea trecută – nu sunt de acord cu aceasă măsură – asumată de către petent prin semnătura sa, instanța apreciază că în cauză, contestatorul a recunoscut săvârșirea faptei. În ipoteza în care agentul de poliție nu a meționat în totalitate obiecțiile petentului, așa cum acesta susține, avea posibilitatea să nu semneze actul de constatare.

În aceste condiții, instanța apreciază că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin. 3 lit b) din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la sancțiunea aplicată, Prima instanță în mod corect a avut în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 300 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul P. A.-N. solicitând admiterea apelului, schimbarea instanței de fond si admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și completată inițial, să se constatate nulitatea procesului verbal și în consecință să se dispuna exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.

In motivare a arătat ca prin sentința civilă atacata, instanța de fond a respins plângerea contravențională a petentului împotriva procesului de contravenție . nr._, întocmit de IPJ ILFOV- M. în data 21.02.2013 ca fiind neîntemeiată.

Referitor la starea de fapt, a aratat ca nu a fost in situatia de a acorda prioritate pietonior, așa cum eronat a susținut agentul constatator.

Astfel, pietonii veneau din sensul opus. Aceștia s-au angrenat în traversare după ce petentul a trecut cu mașina.

Astfel, desi a consemnat pozitia sa cu privire la fapta contraventionala la rubrica "Alte mentiuni", in sensul ca nu sunt de acord cu cele constatate, agentul constator nu depune diligente in sensul atestarii celor consemnate de catre un martor (in pofida faptului ca a facut aceasta cerere de a aduce ca si martori presupusi pietoni aflati in traversare la momentul mentionat) sau printr-o proba video. De asemenea nu s-au prezentat ca si probe procesele-verbale intocmite anterior si ulterior celui contestat in prezenta cauza, respectiv . nr._ si nr._, întocmite de IPJ ILFOV- Politia M. În data 21.02.2013, probe care pot demonstra faptul ca agentul era in imposibilitatea obiectiva de a percepe fapta contravenționala prin propriile simțuri.

În motivare Judecătoria Cornetu a retinut ca petentul a semnat procesul verbal la rubrica "Alte mentiuni" concluzionand ca acest lucru atrage si recunoasterea faptei, oricum, semnarea de catre petent a procesului-verbal de constatare a contraventiei fara obiectiuni nu echivaleaza cu o recunoastere a savarsirii contraventiei, astfel cum au decis atat doctrina cat si practica in materie. ( M. M. P., P. S., D. T., op.cit, p.69, nota 1 subsol; decizia nr.1684/1981 a Tribunalului Suprem in M. A. H., Regimul juridic al contraventiilor, Comentarii si explicatii, Ed.C.H. B., Bucuresti, 2006, p.223).

A solicitat agentului constatator să cuprindă în Procesul verbal mențiunile sale, dar a refuzat pe motivul ca acestea nu ar fi adevarate trecand doar mențiunea că nu sunt de acord cu măsura aplicată de agentul constatator; or, acest drept de apreciere nu intra în atribuțiile sale, instanța de judecata fiind singura competentă să se pronunțe asupra acestui aspect. Agentul constatator era obligat să menționeze obiecțiunile sale fără a se pronunța asupra veridicității lor. În baza art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul incheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectuni cu privire la conținutul actului de constatare. Este evident ca prin neconsemnarea obiectiunilor, agentul constatator mi-a pricinuit o vătămare, care nu poate fi înlăturata altfel decat prin anularea procesului-verbal.

Avand în vedere și solutia CEDO în cauza A. contra României, petentul beneficiaza de prezumția de nevinovăție, fiindu-i recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, luând în considerare natura „penala” a contraventiei. Este de notorietate in materie contravemtionala abordarea jurisprudentei CEDO care consacra prezumtia de nevinovatie, semnificatia acestui principiu fiind aceea ca sarcina probei contraventiei apartine agentului constatator iar orice dubiu profita persoanei sanctionate contraventional.

Deși agentul constatator face parte din organele de poliție, în procesul civil, partile își exercită drepturile procesuale în mod egal și făra discriminări, fiind pe pozitie de egalitate juridica, potrivit art. 8 din Noul Cod de proc. civ.

Analizând apelul formulat prin prisma probelor administrate în cauză, tribunalul reține următoarele:

Verificând legalitatea și temeinicia actului de constatare și sancționare prima instanța în mod corect a arătat că trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale în materia probelor, acela care face o propunere în fața judecății trebuie să o și probeze.

Prima instanță în mod corect a mai menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune îl poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg ( paragraful 26 cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (paragraful 60 cauza A. c. României, paragraful 30 cauza N. G. c. României).

Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținuta în sarcina sa, iar cele consemnate nu corespund realității.

Cu toate acestea instanța reține că petentul a semnat procesul-verbal, inclusiv în dreptul rubricii „Alte Mențiuni: Nu sunt de acord cu această măsură”.

Prima instanță în mod corect a apreciat că organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, procesul-verbal fiind lizibil, cuprinzând o descriere a faptei capabilă să permită încadrarea juridică și individualizarea sancțiunilor.

În aceste condiții, Prima instanță în mod corect a apreciat că în mod corect organele de poliție au reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin. 3 lit b) din OUG nr. 195/2002.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, Prima instanță în mod corect a apreciat că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunii și a aplicat amenda contravențională minimă în cuantum de 300 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, motiv pentru care apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Pe cale de consecință, față de cele anterior arătate se impune a fi înlăturate apărările petentului ca nesusținute de probe, apărări din care ar rezulta că pietonii ar fi venit din sensul opus și că aceștia s-ar fi angrenat în traversare după ce petentul a trecut cu mașina.

Astfel, desi a consemnat pozitia sa cu privire la fapta contraventionala la rubrica "Alte mentiuni", in sensul ca nu sunt de acord cu cele constatate, agentul constator nu depune diligente in sensul atestarii celor consemnate de catre un martor (in pofida faptului ca a facut aceasta cerere de a aduce ca si martori presupusi pietoni aflati in traversare la momentul mentionat) sau printr-o proba video. Prezentarea ca si probe a proceselor -verbale intocmite anterior si ulterior celui contestat in prezenta cauza, întocmite de IPJ ILFOV- Politia M. în data 21.02.2013, nu prezintă relevanță sub aspectul constatărilor personale ale agentului de poliție, acestea nefiind de natură a demonstra faptul ca agentul ar fi fost in imposibilitatea obiectiva de a percepe fapta contravenționala prin propriile simțuri.

Potrivit prevederilor art. 135 lit. h) din RAOUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, cu modificările și completările ulterioare, ""Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în următoarele situații: (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Tribunalul, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește susținerea petentului legată de nelegalitatea procesului verbal datorită încheierii acestuia fără a i se aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța constată că petentul a semnat procesul-verbal pentru luare la cunoștință, iar la rubrica „alte mențiuni” s-au consemnat obiecțiunile acestuia.

Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Or, din moment ce în procesul-verbal această rubrică este completată, nu poate fi reținută apărarea petentului că nu i s-a adus la cunoștință acest drept, mai ales că a semnat actul întocmit pentru luare la cunoștință. Simpla invocare a încălcării dreptului la apărare nu este suficientă, ci trebuie dovedită în condițiile în care se prezumă că mențiunile au fost completate după ce i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a formula obiecțiuni.

Motivul de nelegalitate invocat de petent privind locul săvârșirii contravenției, întrucât în procesul-verbal este indicat drumul public pe care se afla autoturismul, precum și locația exactă. Această locație face parte din harta administrativă a județului Ilfov, precum și din categoria drumurilor publice, astfel că instanța constată îndeplinite condițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Lipsa mențiunilor privind marca și tipul autoturismului condus de petent nu este de natură a conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare, în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001. Simpla invocare a acestor lipsuri nu este suficientă, nefiind vorba de mențiuni prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, iar această vătămare nu rezultă din probele administrate.

Necompletarea de către agentul constatator a înștiințării de plată se datorează faptului că procesul-verbal a fost înmânat pe loc contestatorului, iar în cuprinsul acestuia s-a făcut mențiunea că acesta poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege. În acest sens, art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, prevede că în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, plângerea contestatorului, tribunalul reține că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 21.02.2013, petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 300 de lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile deoarece în ziua de 21.02.2013, ora 11:25, pe DN 5, km 9+800, Jilava, jud. Ilfov, aflat la conducerea vehiculului înmatriculat sub numărul_ din direcția G. – București nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare regulamentară a străzii pe un marcaj semnalizat corespunzător.

Coroborând aceste împrejurări cu modul în care era semnalizată trecerea de pietoni, prin marcaj vizibil și indicator rutier, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a prevedea traseul pietonului și de a lua toate măsurile necesare pentru a opri în condiții de siguranță pentru a-i acorda acestuia prioritate.

Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Contestatorul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care, așa cum am arătat anterior, configurația drumului public la momentul respectiv îi oferea suficient spațiu și timp pentru a permite traversarea pietonului.

În concluzie, acțiunea petentului, constând în neacordarea priorității de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 101 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să înlăture motivele invocate în calea de atac de către petent, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiate.

Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strassbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).

Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba nu depășește 80% din nivelul salariului minim brut pe economie și suspendarea permisului de conducere nu depășește o durată mai mare de 60 de zile, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).

F. de cele sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 480 Noul C. proc. civ., reținând legala și temeinica soluție pronunțată prin sentința civilă apelată, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul P. A.-N. împotriva sentinței civile nr. 5746/22.10.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV-M. ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.

Președinte, Judecător,

C. C. M. C. G.

Grefier,

Olguța P.

RED CCM/ Tehnored O.P. - 04. 2014

Jud. fond - D. S.

← Pretentii. Sentința nr. 399/2014. Tribunalul ILFOV		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 878/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5746/2014. Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5746/2014. Tribunalul ILFOV