Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 335/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 335/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 3661/1748/2010
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1338
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta petentă . împotriva sentinței civile nr.3353/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20.05.2014 și apoi pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 04.06.2010 sul_/2010, petenta S.C. R. CONSTRUCȚII S.R.L., cu sediul în B. .. 2, . în contradictoriu cu intimata ITM Ilfov, cu sedi București, Calea Giulești, nr. 6-8, sector 6, anularea procesului-verbal ._.05.2010.
În motivarea plângerii petenta a arătat că situația de fapt reținută de agenții consta1 este contrară realității și că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută întrucât pers care l-a semnat, R. P., nu este administratorul societății, administrator fiind ~ A. D..
În drept s-au invocat prevederile 0.0.2/2001.
Petenta a depus la dosar procesul-verbal contestat, înștiințare de plată, plan de secur și sănătate, program de măsuri pentru protecția muncii, plan de prevenire și protecție, prorogram de instruire, instrucțiuni de securitate și sănătate în muncă, program de identificare și evaluare.
Petenta a solicitat și încuviințarea probei testimoniale.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din LI nr. 146/1997.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătân petenta a săvârșit fapta reținută în procesul-verbal. Intimata a mai arătat că semnal procesului-verbal este reprezentant al petentei, special împuternicit, și că acesta a sen procesul-verbal fără a formula obiecțiuni. "
Intimata a depus la dosar procesul-verbal contestat, procesul-verbal de con împuternicire ..R.L., copie CI a domnului R. P. înștiințare de plată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială administrarea căreia a fost audiat martorul P. D..
Prin sentința civilă nr.3353/18.10.2011, Judecătoria Cornetu a respins plângerea ca neîntmeiată.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancționată cu amenda în cuantum 10.000 lei pentru aceea că nu asigură echipamente individuale de protecție corespunzător
pentru lucrul la In!llțime, centuri de siguranța sau alte mijloace de ancorare pentru toți lucrătorii, fapta prev. și sancționata de art. 13 lit. b și art. 39 alin. 2 din Legea nr. 319/2006.
Prin același proces-verbal petenta a mai fost sancționată cu o amendllin cuantum de
5.000 lei, reținându-se că la punctul de lucru nu se asigură semnalizarea de securitate și
sănătate, faptă Incadrată în prevederile art. 39 alin. 9lit. k din Legea 319/2006.
Înainte de a analiza motivul de nulitate invocat de către petentă, instanța este obligata,
conform art. 17 din 0.0. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, denumirea și sediul contravenientului, fapta savârl;ita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or, toate
aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Apoi, cu privire la motivul de nulitate indicat de petentă, constând în semnarea procesului-verbal de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant al său, acesta este neîntemeiat, deoarece din împuternicirea depusi la dosar ( f. 29) rezultă că domnul R. P. este angajatul petentei și este împuternicit de catre administrator să reprezinte interesele
societații în raporturile cu ITM Ilfov. "
Mai mult, chiar și în cazul în care procesul-verbal ar fi fost semnat de către un salariat fără împuternicire de reprezentare a societății, instanța reține că acesta ar fi fost un caz de • nulitate relativa și virtuala, neîncadrându-se în prevederile art. 17 din 0.0.2/2001, iar petenta " nu a invocat și dovedit existența vreunei vătămllri derivănd din aceasta. .
În ceea ce privește temeinicia trebuie să se porneasca de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese ca este în sarcina petentului să facă dovada contrarii. De altfel, conform regulilor generale (art. 1169 din vechiul cod civil), acela care face o propunere în fața judecații este
dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în aceasta materie se pun într-adevăr probleme în legatură cu
calificarea faptei ca fiind de natura penală conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce presupune și acordarea garanțiilor prevăzute acolo. Însă chiar considerând că fapta pentru care petentul a fost sancționat ar fi de natură penală, Curtea de la Strasbourg a statuat în sensul că și în aceasta situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și sa se păstreze dreptul la
apărare (§ 60 din cauza A. c. României).
Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifIcă materiei penale, calitațile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevazuta pentru fapta despre care este vorba nu poate depăși 15.000 lei, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe In apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevazute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
Petenta a fost sancționa ta pentru săvârl;irea faptelor prevăzute de art. 13 lit. b, art, 39
alin. 2 din Legea nr. 319/2006 (pentru prima fapta) și art. 39 alin. 9 lit. k din același act normativ (pentru cea de-a doua faptă).
Conform art. 13 lit b coroborat cu art. 39 alin. 2 din Legea nr. 319/2006 constituie
contravenție și se sanctioneazil cu amendll de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea obligației angajatorulUi de a întocmi un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de alta natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității.
Conform art. 39 alin. 9 lit. k din Legea nr. 319/2006 constituie contravenție și se sancționează cu amendil de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate și sănatate în munca privind semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de
muncă.
Deoarece aceste două contravenlii constau în fapte omisive, îi revine petentei obligația
de a dovedi Indeplinirea obligațiilor legale, respectiv Intocmirea și respectarea planului de protecție și efectuarea semnalizllrii de securitate și/sau de sanătate la locul de munca.
Instanța de fond a mai constatatcă documentele depuse de către petentă la dosar (plan de securitate și sănătate, program de măsuri pentru protecția muncii, plan de prevenire și protecție, program de instruire, instrucțiuni de securitate și sănătate în muncă, program de identificare și evaluare riscuri) nu au fost prezentate la controlul efectuat de către intimată, întrucât nu poartă ștampila acesteia.
Instanța a înlăturat declarația martorului P. D. ca nefiind credibilă, pe de-o parte deoarece acesta este salariat al petentei, aflându-se într-un raport de subordonare ierarhică față de aceasta, și pe de altă parte fiindcă această declarație este contrazisă de cele retinute în procesul-verbal de control, semnat fără obiecțiuni, în care s-a consemnat că petenta nu asigură echipamente individuale de protecție corespunzătoare pentru lucrul la înălțime, centuri de siguranță sau alte mijloace de ancorare pentru toți lucrătorii.
Având în vedere cele arătate, cum la dosar nu există dovezi care să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumții susținute și de materialul probator administrat în cauză, reiese că cererea este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă de instanța de fond.
Împotriva sentinței civile nr.3353/18.10.2011, a formulat recurs petenta solicitând: admiterea recursului, desființarea sentinței civile recurate și anularea procesului verbal de constatarea și sancționare a contravenției și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că angajatul R. P. este împuternicit de către administrator să reprezintă interesele societății, ba mai mult decât atât să semneze procesul verbal de contravenție, în condițiile în care la dosarul cauzei, există împuternicirea lui R. P., care a vizat doar reprezentarea societății în relația cu ITM – Ilfov, cu privire la controlul SSM de punctul de lucru C. și nu semnarea unui proces verbal de control sau de contravenție.
S-a mai arătat că împuternicirea acordată dlui. P. R. consta doar în prezentarea organelor de control a documentelor solicitate prin înștiințarea din data de 18.05.2010, motiv pentru care în opinia recurentei au fost încălcate dispozițiile Ordonanței nr. 2/2001 privind condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească actul de constare și sancționare a contravenției, aspecte sancționate cu nulitatea procesului verbal de contravenție.
Sentința recurată a fost criticată și pentru motive de netemeinicie, având în vedere faptul că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu s-a făcut dovada contrară și nu s-ar fi conformat regulilor generale
Astfel recurenta a arătat că la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri în apărare și declarații de martor din care rezultă că niciuna din cele două abateri reținute în procesul verbal de contravenție nu au fost probate corespunzător de către intimată.
Martorul audiat în cauză, maistrul de șantier, a declarat că angajații societății care își desfășurau activitatea la punctul de lucru „Ansamblul Rezidențial C.”, erau echipați corespunzător desfășurării lucrului la înălțime, că la momentul inspectării aceștia desfășurau activitatea în interiorul clădirii, că, controlul a fost sumar fiind chemați lucrătorii în biroul de pe șantier și intervievați de către inspectorii I.T.M, care au și constatat echiparea corespunzătoare a angajaților nemanifestând obiecțiuni, și de asemenea că șantierul de la Ansamblul Rezidențial C. era semnalizat corespunzător fiind executate la acel moment, concomitent și de către mai multe societăți comerciale lucrări în antrepriză.
Recurenta a mai arătat că nici prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond și prin niciunul dintre actele încheiate de inspectorii ITM nu este justificată și probată nici a doua abatere, aceea a nesemnalizării de securitate și sănătate la locurile de muncă.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond în sensul că „aceste două contravenții constau în fapte omisive, îi revine petentei, obligația de a dovedi îndeplinirea obligației legale, respectiv întocmirea și respectarea planului de protecție și efectuarea semnalizării de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă” concluzionând că „nu au fost prezentate la controlul efectuat de către intimată, întrucât nu poartă ștampila acesteia”, recurenta a arătat că este doar o presupunere, întrucât dacă acest aspect ar fi fost real, ar fi fost consemnat de către lucrătorii ITM, în procesul – verbal, fiind documente solicitate în mod expres de către aceștia prin înștiințarea emisă.
Cu privire la înlăturarea declarației martorului P. D. de către prima instanță, recurenta a arătat că aceasta nu poate fi luată în considerare având în vedere că acest martor a cărei declarație a fost înlăturată, nu are nicio legătură cu semnarea procesului verbal, semnatarul acesteia fiind o altă persoană, respectiv R. P.. Martorul P. D. a învederat în declarația sa, aspecte care privesc natura cauzei, această declarație fiind pe deplin concludentă, pertinentă și mai ales necesară cauzei.
Recurenta a mai susținut că subordonarea ierarhică a martorului față de petentă, nu are nici o legătură cu sinceritatea acestuia, având în vedere mai ales, faptul că au fost îndeplinite condițiile art. 189, 193, 196, 197, 198 C. proc. Civ. Cu atât mai mult, instanța de fond a admis proba testimonială când a fost propus acest martor, considerând-o concludentă, pertinentă și necesară cauzei, având ulterior posibilitatea să nu procedeze la audierea acestuia când a declarat ce funcție are și unde lucrează, conform art. 192 C. proc. Civ.
În opinia recurentei la dosarul cauzei au fost depuse dovezi care pot răsturna fără putință de tăgadă, prezumțiile de care se bucură procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin materialul probator administrat în cauză, reieșind în mod evident, nelegalitatea și netemeinicia.
S-a mai arătat de către recurentă că și în situația în care era vinovată de săvârșirea abaterilor constatate de către inspectorii I.T.M. și se justifică aplicarea unor sancțiuni contravenționale acestea ar fi trebuit să fie avertismentul.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 5, 7, 8 C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20.03.2014, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că în motivarea sentinței recurate instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 13 lit. r), art. 39 alin. 9 lit. K din legea nr. 319/2006 și ale O.G. nr. 2/2001, prevederi care raportate la obiectul plângerii și la înscrisurile administrate în cauza dedusă judecății conduc în mod indubitabil la faptul că susținerile contestatoarei recurente sunt total eronate.
S-a mai arătat că fapta pentru care recurenta a fost sancționată cu amenda contravențională au fost descrise clar și concis în conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției cu indicarea textelor încălcate.
În opinia intimatei în condițiile în care recurenta invocă alte împrejurări de fapt existente la momentul săvârșiri faptelor contravenționale, era normal ca într-o astfel de situație, să fie semnat cu obiecțiuni și să fi contestat măsurile dispuse de inspectorul de muncă în condițiile și termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ. Afirmațiile petentei din cererea de recurs sunt simple speculații nefondate și neîntemeiate făcute cu scopul de a induce în eroare instanța de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 C. proc. Civ. prevederile art. 13 lit. r), art. 39 alin. 9 lit. K din legea nr. 319/2006 și ale O.G. nr. 2/2001.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că procesul – verbal de contravenție este lovit de sancțiunea nulității absolute, fiind întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 6 și art. 17 din OG nr. 2/2001, în sensul că la rubrica “reprezentantul societății” a fost menționată o altă persoană decât cea care are această calitate.
Tribunalul apreciază că în această situație, nefiind cazul unei nulități absolute și exprese, recurenta avea obligația ca în conformitate cu prevederile art. 105 alin. 2 C. pr. civ., să facă dovada existenței unei vătămări ce i s-a cauzat prin nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 alin. 6 și art. 17 din OG nr. 2/2001, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Prin urmare, în speță nu se impunea anularea procesului – verbal de contravenție pentru motivul invocat.
Pe situația de fapt, tribunalul reține că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr. 0051/19.05.2010 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 15.000 de lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 13 și art. 39 alin. 9 din Legea nr. 319/2006, întrucât la data de 18.05.2010, ora 14,00, s-a constatat că recurenta nu asigura echipamente individuale de protecție corespunzătoare pentru lucrul la înălțime și nici semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestatoare, în calitate de titulară a plângerii contravenționale.
În cauza de față, însă, instanța constată că petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată. Astfel, tribunalul reține că în mod temeinic prima instanță a înlăturat declarația martorului audiat în cauză, având în vedere faptul că procesul – verbal de contravenție a fost semnat fără obiecțiuni, ceea ce înseamnă că petenta a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale la momentul controlului, iar pe de altă parte faptul că martorul audiat este salariat al societății petentă, aflându-se în relații de subordonare cu aceasta, ceea ce conduce tribunalul la concluzia subiectivității declarației acestuia. În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, în aprecierea tribunalului acestea nu pot conduce la răsturnarea prezumției de temeinicie a procesului – verbal de contravenție, fiind înscrisuri care emană chiar de la societatea recurentă.
Având în vedere că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, tribunalul reține că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta petentă . împotriva sentinței civile nr.3353/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ ILFOV, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
Red. Jud: M.E./2
Jud.fond :B. C. - Jud. /Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1963/2014.... → |
|---|
