Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 2873/1748/2011
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07 IANUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - G. N.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr.3653/04.09.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE-AGENTIA DOMENIILOR STATULUI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.04.2011 sub nr._, petenta Agentia Domeniilor Statului în contradictoriu cu CNADNR SA a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.03.2011, încheiat de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Petenta a arătat că nu este vinovată pentru că nu a deținut rovinietă la data de 04.11.2010, întrucât la acea dată autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu mai era în proprietatea sa întrucât la data de 22.09.2010 l-a predat Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.
În drept petenta si-a întemeiat plângerea pe dispozitiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.
În probațiune, potrivit art. 112 Cod procedură civilă, a atașat plângerii sale, în copie, procesul verbal contestat, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției, proces verbal de predare primire, solicitând proba cu înscrisuri.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citat, nu a formulat întâmpinare, depunând actele ce au stat la baza emiterii procesului verbal.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3653/04.09.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petenta M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE-AGENTIA DOMENIILOR STATULUI.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din data de 30.03.2011 întocmit de agenți constatatori din cadrul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002, obligată să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 117,99 lei, reținându-se în esență că, la data de 04.11.2010, ora 08:26 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe Autostrada A2 km.12+450m, Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța a reținut că petenta a fost sancționată potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens, sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul 769/01.10.2010).
Din înscrisurile depuse la dosar proces verbal de predare primire, reiese că, la data de 04.11.2010 petenta nu mai era proprietara vehiculului în cauză, acesta fiind predat la data de 22.09.2010, Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.
Prin urmare la data reținută în procesul verbal contestat ca fiind data săvârșirii contravenției – 04.11.2010 – petenta nu mai avea calitatea de utilizator al vehiculului și în consecință nu mai avea obligația de a achita taxa de drum.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate in sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea cererii, recurenta a arătat ca instanța de fond in mod greșit a interpretat actul dedus judecații potrivit art.7 și art.1 al.1 lit.b din OG nr.15/2002, obligația de plata a rovinietei ii revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat in certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizica sau juridica înscrisă in certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizica sau juridica înscrisa in certificatul de înmatriculare care are in proprietate sau care după caz poate folosi vehiculului in baza unui drept legal.
Conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, Iit.d), petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Directia Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta romane menționat in cartea de identitate a vehiculului ea fiind proprietar si utilizator, situație in care răspunderea contravenționala in sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G. 15/2002.
Mai mult decât atât, certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate si nu conferă aceasta calitate. Acesta face doar dovada ca petentul nu figurează in evidențe cu creanțe bugetare.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312 alin. (3) Cod
proc. civ.
La data de 30.12.2013, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat ca la data constatării faptei, autovehiculul despre care se face vorbire in procesul verbal contestat, nu mai făcea parte din patrimoniul ADS, iar subscrisa nu mai era utilizatorul autovehiculului NUBIRA cu nr. de înmatriculare_, pe cale de consecință n intra in obligațiile ADS de a achita taxa de rovinieta.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei, eronate în aprecierea subscrisei, privind transferul dreptului de proprietate deoarece, acesta a fost realizat, așa cum am arătat mai sus, în baza legii, iar simpla neînscriere a noului proprietar într-o bază de date nu-l lipsește de efecte juridice sub aspectul plenitudinii acestui drept.
Mai mult, ca si tehnica de reglementare, răspunderea poate fi instituita in normele speciale, fie in mod expres - când se precizează explicit in norma contravenționala ca persoana juridică răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții si care este sancțiunea aplicabila, fie implicit când este evident lipsa unei prevederi exprese, ca acea contravenție poate fi comisa numai de către o persoana juridica, in funcție de specificul faptei prevăzute in actul normativ care stabilește fapta contravenționala si sancțiunea aplicabila.
Solicită ca in materia contravențională, deși nu este prevăzut in mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, iar acest principiu poate fi dedus pe de o parte din prevederile art.1 din OG nr.2/2001, care definește contravenția drept o fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sancționata prin lege, ordonanța sau alte acte cu caracter normativ, iar pe de alta parte, din scopul aplicării sancțiunilor pentru aceasta forma de ilicit, cu scop preventiv si punitiv, iar nu unul reparator.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. art. 308 alin.2 Cod Proc. Civ. prevederile Legii nr.268/2001, dispozițiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, HG nr.626/2001.
În susținerea cererii, recurenta a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe care vor fi apreciate ca utile și pertinente în soluționarea cauzei.
In recurs nu au fost administrate inscrisuri noi.
Analizând recursul de fata, prin prisma criticilor invocate, tribunalul il apreciază ca fiind nefondat si il va respinge in consecință pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 din OG nr.15/2002 întrucât începând cu data de 22.09.2010 a predat vehiculul cu nr. de înmatriculare _ catre Agentia N. pentru Pescuit si Acvacultura pe baza de proces verbal de predare-primire (f.3 dos fond)..
Desi potrivit art.24 alin.2 lit.d din Ordinul nr.1501/2006 petenta avea obligația de a solicita radierea vehiculului instrainat, aceasta nu este subiect activ al faptei ce constituie contravenția prevăzută de art.8 din OG nr.15/2002 întrucât nu mai este proprietara si nici utilizatorul vehiculului. Prezumția de proprietate asupra vehiculului datorita menționării petentei in aceasta calitate in baza de date a MAI, a fost răsturnata de societatea sancționata contravențional prin procesul verbal de predare-primire încheiat in data de 22.09.2010, anterior emiterii actului de sancționare contraventionala.
In aceste condiții tribunalul constată că hotărârea primei instanțe care a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii contravenționale este legala si temeinica, considerent pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. împotriva sentinței civile nr.3653/04.09.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE-AGENTIA DOMENIILOR STATULUI ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi 07.01.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: D.A/ 2 exemplare
Jud.fond: Budei C. O. - Jud.Cornetu
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3097/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 600/2014.... → |
|---|
