Contestaţie la executare. Decizia nr. 576/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 576/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 177/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.576/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.02.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: N. G.
JUDECĂTOR: M. C. C.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – intimată M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORAȘ VOLUNTARI împotriva sentinței civile nr.1336/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - contestatoare M. A. A. având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata – contestatoare, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata – contestatoare, prin avocat, invocă nulitatea recursului întrucât întreaga motivare în fapt vizează o altă situație, respectiv o critică împotriva unei taxe de poluare. Solicită să se constate nulitatea recursului formulat de recurentă față de nemotivarea acestuia, în temeiul art.306 C.. Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat având în vedere că nu i s-a comunicat nici o decizie cu privire la vreo obligație de plată. Arată că solicită cheltuieli de judecată și depune în acest sens chitanțele nr._ și nr._.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față :
Prin sentința civilă nr.1336/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea M. A. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.01.2013 sub nr._ contestatoarea M. A. A. în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov – Administrația Finanțelor Publice Voluntari a formulat contestație la executare împotriva somației și titlului executoriu emise în dosarul nr._/2012 de către ANAF Ilfov.
În motivarea cererii, a arătat că atât somația cât și titlul executoriu au fost emise fără îndeplinirea formelor prevăzute expres de codul de procedură fiscală, care potrivit art.28 alin.2 obligă expres la emiterea unei decizii de către organul fiscal acesta fiind documentul care constituie titlul de creanță, iar art.5 obliga autoritatea fiscală dă comunice decizia în condițiile art.111 alin.2 care prevede scadența creanțelor fiscale și termenul, în funcție de data comunicării titlului de creanță. A apreciat că cele două acte sunt informe și nu pot produce efecte legale fiind lipsite de elemente fundamentale. Chiar dacă s-ar face dovada existenței acestei decizii, lipsa comunicării acesteia echivalând cu lipsirea ei, rămânând afectate de nulitate prin cuprinsul lor incomplet, nu are la bază un calcul corect, un act decizional legal care să le justifice.
În drept au fost invocate Codului de procedură fiscală, codul de procedură civilă și orice alte legi aplicabile în speță.
În dovedirea cererii contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar înscrisuri doveditoare.( f.45). La prezenta cauză s-a atașat dosarul de executare.(f.20-22).
Cererea legal timbrată.(f.26).
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Contestatoarea a formulat precizare și completare la contestația formulată prin care a arătat că sumele menționate în somație și titlul executoriu au fost calculate greșit, nu a fost depus de către intimată detaliat modul de calcul a debitului. (f.23).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 141 din OG 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare, se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
În cauză, intimata a emis somația_/12.12.2012 și titlul executoriu având același număr, fără ca în cuprinsul vreunuia dintre cele două acte să fie indicate documentele prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei sumele și termenul de plată. De asemenea, nu s-a indicat perioada pentru care s-au calculat sumele pretins datorate.
Intimata nu a făcut dovada că ar fi comunicat contestatoarei deciziile de impunere anuale privind obligațiile de plată a impozitului pe venituri din chirii.
Mai mult decât atât, sumele prevăzute în titlul executoriu contestat nu corespund cu cele din cuprinsul situației contribuțiilor (fila 25).
Instanța de fond a constatat că, potrivit legii fiscale, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Potrivit dispozițiilor art. 172 din O.G. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală, de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În materie fiscală legea pune la dispoziția contestatorului o cale de atac prin care poate să valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu. Această cale de atac este contestația împotriva actului administrativ fiscal, reglementată de dispozițiile art. 205 și urm din C.pr.fisc.
Actele administrativ fiscale care constituie titluri executorii nu pot fi supuse controlului de legalitate pe fond în cadrul contestației la executare, ci numai în cadrul contestației prevăzute de art. 205 și urm. C.pr.fisc. Cu toate acestea, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă în măsura în care actul ce constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ fiscal.
Or, în condițiile în care intimata a emis titlul executoriu_/12.12.2012 fără ca anterior să fi comunicat contestatoarei decizia de impunere din care să rezulte obligațiile de plată și perioada pentru care au fost calculate, contestatoarea nu a avut posibilitatea nici să-și execute asemenea obligații în termen, după cum nu a fost în măsură nici să conteste actul administrativ fiscal potrivit procedurii prevăzute de art. 205, nefiindu-i comunicat un atare act administrativ fiscal.
Pentru a se determina momentul în care începe curgerea termenului și ajungerea la scadență este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de cod.
Potrivit art. 141 alin.2 din OG nr.92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată. Ajungerea la scadență a titlului de creanță determină transformarea acestuia în instrument de executare silită, în condițiile în care a și fost cunoscut de debitor, fiind îndeplinite cerințele de comunicare. Comunicarea titlului executoriu nu poate suplini comunicarea titlului de creanță.
Potrivit art. 44 din codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. În subsidiar, cazul în care comunicarea potrivit prin remitere, prin poștă sau prin alte mijloace care asigură confirmarea primirii, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Având în vedere că în cauză intimata nu a făcut dovada comunicării actului administrativ fiscal prin niciuna dintre metodele reglementate de lege, iar din cuprinsul titlului executoriu nu rezultă perioada pentru care sunt calculate obligațiile fiscale în sarcina contestatoarei, instanța de fond a constatat că titlul executoriu_/12.12.2012 și somația_/12.12.2012 nu au la bază un titlu de creanță care să fi devenit scadent pentru a putea fi executoriu.
Potrivit prevederilor art. 172 C.pr.fisc, contestația la executare este întemeiată, întrucât nefiind emis și comunicat contestatoarei, potrivit legii, un titlu de creanță care să poată fi atacat potrivit art. 205 și 218 C.pr.fisc. și nefiind prevăzută procedura executării silite fără existența unui titlu de creanță devenit executoriu, executarea silită nu a respectat prevederile legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORAȘ VOLUNTARI solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și pe cale de consecință respingerea cererii formulată de reclamantă ca nelegală și netemeinică.
Pe cale de excepție, invocă excepția lipsei calității procesual pasive a DGFP Ilfov și a Administrației Finanțelor Publice Voluntari.
Se arată că taxa de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametrii, în această categorie intrând și autovehiculul reclamantului. Pârâta susține că rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare euro este mai scăzută. În acest caz nu se poate vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin OUG nr.50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene. Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut în condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ce rezultă din Constituția României art.11 alin.1 și 2 precum și de art. 148 alin.2 și 4, din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Se mai arată că prin Legea nr.9/2012, în România a fost înlăturată discriminarea cu privire la plata acestei taxe, în sensul în care în acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculează în țara noastră plătesc taxa de poluare indiferent că sunt autohtone sau din import.
În drept, art.299 și urm. C..
La data de 13.01.2014 intimata – contestatoare a depus întâmpinare prin care solicită constatarea nulității absolute a recursului și, în consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.
Se arată că recurenta – intimată critică sentința civilă în ceea ce privește o cu totul altă situație de fapt și de drept, respectiv restituirea taxei de poluare, inclusiv temeiul legal al unei alte situații, în condițiile în care sentința civilă vizează contestația formulată împotriva a două acte de executare emise de către AFP Voluntari.
În drept, art.115 și urm. C.
Deliberand asupra nulitatii recursului, Tribunalul constata urmatoarele:
Conform dispozițiilor art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor . . .”, iar, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că recurenta nu a indicat și dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat în cadrul termenului de recurs. În acest sens, tribunalul reține că sentința recurată a fost comunicată recurentei la data de 24.04.2013, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare aflat la fila 36 din dosarul de fond, iar prin motivele de recurs depuse la data de 09.05.2013, recurenta invoca motive de recurs straine de natura pricinii, care are ca obiect-contestatie la executare.
Ori, prin motivele de recurs, recurenta face referire la dispozitiile OUG nr. 50/2008, privind taxa de poluare, act normativ ce nu are legatura cu prezenta cauza.
Față de acestea și văzând dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, potrivit cărora „cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor,” precum și faptul că, neobservând existența unor motive de ordine publică, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să admita exceptia nulitatii recursului si sa anuleze recursul ca nemotivat.
In temeiul art. 274 cod procedura civila, fiind in culpa procesuala, tribunalul urmeaza a obliga recurenta la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat redus, conform aliniatului 3 al aceluiasi articol, prin raportare la natura pricinii precum si modalitatea de solutionare (la primul termen de judecata).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului.
Anulează recursul formulat de recurenta – intimată M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORAȘ VOLUNTARI împotriva sentinței civile nr.1336/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - contestatoare M. A. A., ca nemotivat.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocat redus, conform art.274 al.3 cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2014.
P. Judecător Judecător
A. L. G. N. G. M. C.
C.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.28.02.2014
Red. Jud: LGA/2exemplare
Jud.fond Tascan A.- Jud.B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3097/2014.... → |
|---|
