Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 01-04-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 11407/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 987 R
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător M. E.
Judecător C. D.
Grefier M. P. M.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat împotriva sentinței civile nr. 2802 pronunțată la data de 18.04.2013 de Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe recurentul - petent C. G. în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE-SPA.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că nu s-au solicitat probei noi în calea de atac, apreciază cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.09.2012, sub nr._, petentul C. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Ilfov, anularea procesului verbal . nr._/19.08.2012 încheiat de acesta și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținere, petentul a arătat că în data de 19.08.2012 a intrat pe banda de urgență de pe Autostrada A2 unde a oprit pentru a verifica vehiculul pe care îl conducea cu privire sistemul de frânare, deoarece un senzor de airbag pasager și ABS apăruseră pe bordul mașinii. Petentul a mai arătat că după ce a reintrat pe banda de circulație a autostrăzii, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat să prezinte documentele. Petentul a mai arătat că agentul de poliție nu a precizat obiecțiunile formulate de petent astfel încât petentul a refuzat să semneze actul încheiat.
Petentul a mai menționat că la toate discuțiile purtate cu agentul de poliție, inclusiv la refuzul de a semna procesul verbal de contravenție nu a asistat nicio altă persoană în afară de numitul R. P., care a ascultat prin dispozitivul Bluetooth(mâini libere) întrega conversație.
De asemenea petentul a mai arătat că a înmânat agentului de poliție cartea de identitate și talonul mașinii, mai puțin permisul de conducere pe care petentul îl uitase la B., unde asistase la căsătoria surorii sale.
În final petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment .
În drept petentul a invocat OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 rep. și art.242 alin.2 din C.proc.civ.
Petentul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
La data de 08.11.2012 petentul a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător și la data de 30.10.2012 intimatul a depus înscrisuri, inclusiv raportul agentului constatator.
La data de 14.11.2012 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate și menținerea procesului verbal contestat ca legal și temeinic întocmit, atașând și dova de comunicare a actului contestat către petent.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar, pentru petent, și proba testimonială cu martorii P. R. M. și P. M., depozițiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2802/18.04.2013 s-a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
La data de 19.08.2012 a fost întocmit de către un agent din cadrul IPJ Ilfov procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care i s-a aplicat contestatorului două amenzi contravenționale în cuantum de 630 lei, respectiv 420 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.74 alin.3 din OUG nr. 195/2002 și art.147 pct.1 din ROUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 102 alin.1 pct.17 și art.101 alin.1 pct.18, ambele din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, în aceeași data, la orele 22:10, a circulat în mod nejustificat pe banda de urgență, conducând autoturismul BMW cu nr._ pe A2, sensul către București, în condiții de trafic foarte aglomerat, circulația desfășurându-se în coloană pe două benzi, ignorând pe ceilalți participanți la trafic și totodată nu a avut asupra sa nici un document (pc,ci sau carte de identitate).
Potrivit art. 74 din OUG nr.195/2002 rep. „ (…) (3) Se interzice circulația, oprirea sau staționarea autovehiculelor pe banda de urgență, cu excepția cazurilor justificate, precum și a autovehiculelor cu regim de circulație prioritar”.
Conform art.102 din OUG nr.195/2002 rep.”(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (…) 17. nerespectarea dispozițiilor art. 74 privind circulația pe autostrăzi.”
Potrivit art. 147 din HG nr.1391/2006 „ Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare” iar potrivit art.35 din OUG nr.195/2002 rep.”(…) (2) Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.”
De asemenea conform art.101 din OUG nr.195/2002 rep. ”(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (…) 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”
Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, care în cazul de față a fost făcută de contestatoare prin probele administrate în fața instanței.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Raportând aceste principii la legislația națională, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în calitate de act administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate și veridicitate. Totuși, prezumția că procesul verbal exprimă adevărul este una relativă (juris tantum), întrucât poate fi răsturnată prin alte mijloace de probă, nefiind necesară procedura înscrierii în fals.
Așadar, cât privește puterea doveditoare, procesul-verbal de constatare este un mijloc de probă necesar și suficient pentru constatarea și sancționarea contravenției, dar prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin proba contrară.
În ceea ce privește sarcina probei, instanța a apreciat că, în lumina jurisprudenței CEDO mai sus arătate, se impune realizarea unei distincții.
Astfel, în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă contestatorului potrivit art. 129 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă. În consecință, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
În speța de față petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 74 alin.3 din OUG nr. 195/2002 și art.147 pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește fapta prev. de art. 74 alin.3 din OUG nr.195/2002, instanța a reținut că petentul a recunoscut faptul că a intrat pe banda de urgență de pe Autostrada A2. În ceea ce privește susținerea acestuia potrivit căreia acesta a fost nevoit să verifice vehiculul pe care îl conducea cu privire sistemul de frânare, deoarece un senzor de airbag pasager și ABS apăruseră pe bordul mașinii, instanța o poate reține având în vedere că nu a fost probată de petent.
În ceea ce privește fapta prev. de art. 147 pct.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța a reținut că petentul a recunoscut în plângere că nu a prezentat agentului de poliție cartea de identitate deoarece nu avea portofelul asupra sa. De asemenea, instanța reține că acesta nu a probat nici faptul că ar fi înmânat agentului permisul de conducere ori certificatul de înmatriculare, așa cum se menționează în procesul verbal contestat.
Cu privire la declarația numitului P. R. M., audiat de instanță la solicitarea petentului, instanța a înlăturat-o întrucât apreciază că depoziția acestuia este subiectivă având în vedere relația de prietenie a martorului cu petentul.
În ceea ce privește declarația numitului P. M., martorul asistent din procesul verbal contestat, audiat de instanță tot la solicitarea petentului, instanța a reținut depoziția acestuia, pe care o apreciază ca fiind obiectivă. Astfel, martorul a arătat că a fost rugat de un agent de poliție, în prezența contravenientului, să asiste, în calitate de martor, la încheierea procesului verbal deoarece contravenientul nu dorea să semneze procesul verbal de contravenție. De asemenea instanța reține că, având în vedere intervalul de timp, de aproximativ 8 luni de zile, de la data încheierii actului și până la momentul audierii martorului asistent, este normal ca anumite detalii să nu fie amintite de către martor.
Pe cale de consecinta, instanta a apreciat ca procesul-verbal contestat este temeinic întocmit, petentul facându-se vinovat de savârsirea contraventiei reținute în sarcina sa.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Din cuprinsul procesului verbal instanța a constatat că agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 630 lei, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 98, alin. 4, lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., pentru săvârșirea faptei prev. de art. 74 alin.3 din OUG nr. 195/2002, și o amendă în cuantum de 420 lei, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 98, alin. 4, lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., pentru săvârșirea faptei prev. de art. 35 alin.2 din OUG nr. 195/2002 corob. Cu art. 147 din HG nr.1391/2006.
Instanța a avut în vedere faptul că petentului i-au fost aplicate amenzi minime prevăzute de lege pentru contravențiile săvârșite, astfel încât nu se pune problema reindividualizării sancțiunilor în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptelor exclude posibilitatea aplicării avertismentului.
Pentru considerentele mai sus expuse, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că plângerea contravențională dedusă judecății este neîntemeiată și a respins-o cu această motivare.
Împotriva acestei sentinței peterul a formulat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și admiterea plîngerii.
În motivarea în fapt a cererii de recurs, petentul a arătat că sentinta atacata este nelegala si netemeinica, motivele de recurs fiind cele prevazute de articolul 304 punctele 8 si 9 din Codul de Procedura Civila, in sensul ca interpretandu-se gresit actele deduse judecatii s-a schimbat natura si sensul lamurit, vadit neindoielnic al acestora. Hotararea pronuntata este data cu aplicarea gresita a legii.
Instanta de fond, dupa analiza legitimitatii intocmirii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei a considerat ca acesta a fost legal intocmit.
Instanta de fond a ignorat declaratia martorului P. R. pe motiv ca aceasta ar fi subiectiva, avand in vedere relatia de prietenie dintre mine si martor. Ori nicaieri in legislatia romaneasca nu este stipulat faptul ca declaratia data de un martor ce are relatii de prietenie cu petentul nu este admisa de catre Instanta pe motiv ca ar fi subiectiva. O astfel de decizie luata de Onorata Instanta ar putea deschide calea unui precedent in sensul ca in orice fel de proces, prietenii sau. rudele cum este cazul proceselor de divort nu ar mai putea depune marturie si mai grav marturia acestora nu ar fi luata in considerare pe motiv de subiectivism.
Mai mult in procedura luarii declaratiei unui martor, exista obligatia instantei de judecata de a pune in vedere martorului ca marturia mincinoasa se pedepseste cu inschisoare. Ori in cazul de fata, instanta nu a apreciat ca declaratia martorului P. R. ar fi mincinoasa, ci doar subiectiva.
Totodata din declaratia martorului asistent P. M., rezulta o . inadvertente, inclusiv faptul ca martorul nu stia detalii importante despre modul in care a fost intocmit procesul verbal, nu isi amintea nici macar vag tipul masinii contravenientului, culoarea acesteia, nici macar o descriere sumara a contraveninetului, dar total "suspect» isi amintea relativ gresit numele contravenientului. Astfel de detalii care dau unei declaratii caracterul de veridicitate au lipsit din declaratia martorului asistent, P. M., si totusi Instanta a apreciat ca marturia acestuia,. desi plina de ambiguitati si lipsita de detalii ar fi obiectiva.
Concluzia clara care se desprinde din declaratia martorului asistent este ca acesta nici nu a fost de fata cand eu mi-as fi exprimat refuzul de a semna procesul verbal de contraventie sau eventualele obiectiuni.
Consider ca singurul subiectivism in aceasta cauza este cel manifestat de Onorata Instanta care a decis sa ignore in totalitate declaratia martorului P. R..
De asemenea pe fond am solicitat Onoratei Instante sa tranforme pedeapsa amenzii si a punctelor de penalizare aplicate pentru neprezentarea tuturor actelor. in avertisment, dovedind in sustinerea mea ca am fost la nunta surorii mele si ca am uitat actele la restaurant. Am atasat la dosarul cauzei copie de pe certificatul de casatorie.
Cererea est eîntemeiată în drept pe dispozitiile art. 299 - 312 din Codul de Procedura Civila, OG 2/2001. OUG 195/2002 si regulamentul de aplicare, art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Intimata, deșilegal citată nu a depu sîntâmpinare.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de recurs a fost criticată sentința civilă pronunțată de către prima instanță, susținându-se că aceasta a interpretat în mod greșit actele deduse judecății și a schimbat natura și sensul lămurit, vădit neîndoielnic al acestora, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Tribunalul reține că prima instanță a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată cu motivarea că declarația martorului P. R. M. este subiectivă, având în vedere relația de prietenie a acestuia cu martorul din cauză.
Tribunalul apreciază că din analiza declarației martor nu se poate reține veridicitatea susținerilor recurentului – petent, întrucât acest martor nu a putut observa personal momentul în care petentul a circulat pe banda de urgență iar cele relatate în cuprinsul declarației date în fața primei instanțe, în ceea ce privește motivul pentru care petentul a circulat pe banda de urgență, sunt cunoscute de către martor din discuția telefonică avută cu petentul din cauză. Prin urmare, se constată că înlăturarea declarației martorului s-a făcut în mod temeinic de către prima instanță, în ceea ce privește subiectivitatea sa.
Referitor la declarația martorului asistent menționat în procesul – verbal de contravenție, tribunalul reține că acesta a fost audiat numai cu privire la motivul pentru care procesul – verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent, datorită faptului că acesta din urmă a refuzat semnarea, acest martor nerelatând aspecte care țin de stabilirea situației de fapt din cauză.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, tribunalul reține că în speță sancțiunea amenzii nu este exagerată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și apare în mod corect individualizată.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C. pr. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - petent C. G. în contradictoriu cu intimata I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE-SPA, împotriva sentinței civile nr. 2802 pronunțată la data de 18.04.2013 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. P. M. |
M.M. 16 Aprilie 2014
Redactat ME – 02.06.20.14 - 2 ex.
Judec. fond S. I. – Jud. B.
| ← Pretentii. Sentința nr. 4/2014. Tribunalul ILFOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 576/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
