Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3743/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3743/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 5518/1748/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1195/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – petentă . SA împotriva sentinței civile nr.3743/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2014 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.12.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față :
Prin sentința civilă nr.3743/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost plângerea contravențională formulată de petenta . SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 29.08.2013 sub nr. de dosar_, petenta . SA, a solicitat instanței ca în contradictoriu cu ISCTR să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit in data de 14.08.2013.
În motivare petenta a arătat că, la data de 14.08.2013, conducătorul auto a fost oprit în trafic și sancționat pentru că nu a respectat perioada minimă de odihnă redusă cu două ore în mod neîntemeiat. În acest sens, a arătat că nu se poate înțelege din procesul-verbal care era perioada de odihnă care ar fi trebuit respectată de către conducătorul auto, respectiv că certificatul care atesta desfășurarea unei alte activități ar fi fost întocmit eronat.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001, ale OG nr. 37/2007 și a solicitat judecata în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată conform prevederilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. S-a solicitat judecata în lipsă.
In motivare, intimatul a arătat ca în urma verificării documentelor, a timpilor de conducere, pauzele și a perioadelor de odihna și repaus ale conducătorului auto, s-a constatat ca, conducătorul auto nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult. A susținut că certificatul prin care se atestă faptul că șoferul ar fi efectuat alte activități nu face dovada asigurării respectării timpilor de odihnă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
In fapt, in data de 14.08.2013, orele 08:00, la controlul efectuat in trafic pe DN6 km 15, a fost oprită pentru control si verificată autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentei, ocazie cu care s-a constatat, că, în cauză, conducătorul auto nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult anterior datei de 14.08.2013.
În drept, conform art. 8 alin. (1) pct. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult reprezintă o încălcare gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție fiind sancționată, potrivit art. 9 alin. (1) lit d din același act normativ cu amendă între 4000 și 8000 lei.
Înainte de a analiza motivele invocate de către petentă, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or aceste mențiuni sunt completate in mod corect.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, s-a observat că dispozițiile HG nr. 69/2012 și ale OG nr. 37/2007 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Transpunând aceste principii în speța dedusă judecății, instanța de fond a observat ca intimatul își susține acuzarea nu numai prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, ci si prin datele prelucrate din diagrama tahograf aferentă zilei de 14.08.2013 și care a fost depusă, în fotocopie, la dosarul cauzei. De asemenea, instanța de fond a constatat că procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, legalitate și autenticitate, sarcină răsturnării acestei prezumții revenind petentei.
Petenta, pe de altă parte, nu face dovada contrară a faptelor reținute de agentul constatator. Instanța de fond a reținut astfel că depunerea certificatului din care a rezultat că anterior începerii conducerii efective petentul a efectuat o altă activitate, nu este de natură a duce la exonerarea de răspundere a petentei. Astfel, în fapt, timpul în care conducătorul auto efectuează alte activități în beneficiul operatorului de transport nu echivalează cu timpul de odihnă instituit de legiuitor, prin timp de odihnă înțelegându-se, potrivit Regulamentului 561/2006, acel interval în care conducătorul auto dispune în mod liber de timpul său. Față de acest aspect, instanța de fond a reținut că în mod corect agentul constatator a menționat că în cauză nu au fost respectați timpii de odihnă, anterior începerii activității de conducere în data de 14.08.2013. A mai reținut instanța că susținerile referitoare la faptul că în cauză nu s-ar cunoaște care ar fi timpii de odihnă ce ar fi trebuit să fie respectați de către conducătorul auto nu pot fi primite, necunoașterea legii neconstituind un motiv de exonerare a petentei de la răspunderea contravențională.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel petenta . SA prin care solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile atacată și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale.
În ceea ce privește temeinicia și legalitatea procesului verbal de contraventie se arată că fapta contraventionala consemnata in procesul-verbal se refera la un certificat prezentat de soferul G. M.-C. pentru o perioada in care nu a condus vehicule ale societatii. Apreciază ca acel certificat este de natura sa elimine complet perioada mentionata in act de la aplicarea normelor privind conducerea autovehiculelor, a pauzelor zilnice, saptamanale etc.
În drept, art.466 C., art.451 C., art.21 alin.3 din OG 2/2001.
La data de 22.10.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
Se arată că Procesul verbal de contraventie este intocmit cu respectarea intocmai a prevederilor O.G. nr. 2/2001, art. 17. Apreciază ca procesul verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentului consțatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului, cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara. Prin urmare, procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei reprezinta un mijloc de proba si contine constatarile personale ale agentului de control aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu. D. fiind ca este vorba de o contraventie constatata pe loc de agentul constatator, apreciem ca faptele constatate personal de agentul de control sunt suficiente pentru a da nastere unei prezumtii simple, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului. Mai mult decat atat, procesul verbal de sanctionare este sustinut de: diagrama din data de 14.08.2013, retinuta de agentul constatator, formularul de control in trafic . nr._, certificatul de desfasurare a activitatii pentru perioada 15.07.2013 orele 07:00 - 14.08.2013 orele 06:30, avizul de insotire a mărfii.
Instanta de fond a retinut in mod corect faptul ca petenta se face vinovata de savarsirea faptei contraventionale retinute in sarcina sa, procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplina a celor inscrise in acesta pana la proba contrarie. Petenta nu a administrat probe care sa infirme situatia de fapt retinuta prin procesul verbal intocmit de catre intimata, respectiv de a dovedi ca la momentul efectuarii controlului, conducătorul auto a făcut dovada efectuarii celor 9 ore de odihna, înainte de plecarea în cursa (intre cele doua activitati) in conformitate cu legislatia incidenta.
Se mai arată că pentru care a fost sanctionata petenta este individualizata de art.8, alin. 1, pct.5 din OG 37/2007 si se sanctioneaza conform art.9, alin.1 lit. c) din acelasi act normativ cu amenda de la 4000 lei la 8000 lei aplicabila operatorului de transport.
In ceea ce priveste proportionalitatea sanctiunii, in conformitate cu art. 34 din OG_, apreciază ca s-a realizat o corecta individualizare a sanctiunilor aplicate petentei, fundamentată, pe de o parte, pe dispozitiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit carora sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu pericolul social al faptei savarsite, iar pe de alta parte, pe dispozitiile art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ, conform carora, la aplicarea sanctiunii, trebuie sa se tina cont de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului. pentru fapta contraventionala prevazuta de art. 8 alin. 1 pct. 5 din OG 37/2007 si sanctionata de art. 9 alin.1 lit.c) âmacelasi act normativ este stabilita sanctiunea amenzii, cu limite intre 4000 si 8000 lei. Asadar observand sanctiunea stabilita precum si cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contraventionale de 4000 lei) se constata ca legiuitorul a apreciat ca fapta prevazuta de art. 8 alin. 1 pct. 5 din OG_ prezinta un grad de pericol social abstract ridicat.
Din inscrisurile depuse la dosar, apreciază ca pericolul social al faptei retinute ca fiind savarsite de catre petenta este unul ridicat, aducandu-se atingere unor norme sociale de o importanta deosebita, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto. De asemenea, in raport de fapta constatata, respectiv nerespectarea perioadei minime de odihna, apreciem ca fapta este in masura a prezenta un grad de pericol social semnificativ, aducand atingere si sigurantei pe drumurile publice si drepturilor fundamentale garantate angajatilor firmelor de transport. Ca atare consideră operatiunea de individualizare a sanctiunii aplicate ca fiind corect si proportional realizata in raport de fapta retinuta si impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite.
În drept, art. 205 C., OG 2/2001 și HG 1175/2007.
Analizând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ intocmit de catre intimata petenta a fost sanctionata contraventional, cu o amenda in cuantum de 4000 lei, retinandu-se ca la controlul efectuat in trafic la data de 14.08.2013 s-a constatat ca nu a fost respectata perioada minima de odihna redusa cu 2 ore, soferul neprezentand nicio inregistrare tahograf cu privire la aceasta perioada.
Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde mențiuni exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din reglementarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Coroborând mențiunile din procesul verbal cu cele din raportul agentului constatator constată că în mod corect s-a reținut în sarcina recurentei petente săvârșirea contravenției.
Conform art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 constituie contraventie nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Criticile apelantei sunt nefondate urmând a fi înlăturate. Este adevărat că soferul a prezenta un certificate de desfășurare a activității dar din cuprinsul acestuia result că între perioada de desfăsurare a unei alte activități decât condusul și plecare în cursă acesta nu a beneficiat de o perioadă de odihnă cele două activități fiind desfășurate una în continuarea celeilalte.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta – petentă . SA cu sediul în sector 1, București, .. 2 împotriva sentinței civile nr.3743/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în sector 1, București, Piata Presei Libere, nr. 1, .. 8.
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Admite plângerea contravențională.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din 14.08.2013 și exonerează petenta de plata amenzii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2014.
Președinte, L. G. A. | Judecător, E. V. | |
Grefier, C. E. S. |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2413/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1739/2014.... → |
|---|
