Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2456/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2456/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 7956/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2456 R
Ședința publică din 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. D.
Judecător: N. P. G.
Judecător: E. V.
Grefier: O. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul C. Națională de Autostrazi si Drumuri Naționale din Romania împotriva sentinței civile nr. 7168/2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul ..R.L., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata, instanța constata următoarele:
Prin sentința civila nr. 7168/2013 Judecătoria Cornetu a admis plângerea formulata de petenta S.C. C. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA și a anulat
procesul-verbal . nr._/02.05.2012 și sancțiunile aplicate de intimată.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 31.05.2012, petentul S.C. C. P. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, în principal, anularea procesului verbal . 12 nr._/02.05.2012 întocmit de intimată.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece nu este semnat de agentul constatator.
În drept petentul a invocat disp. O.G nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a depus, în copie, înscrisuri.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus relații privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, certificat calificat și planșă foto. Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ. (filele 33-37).
Instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . 12 nr._/02.05.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3000 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 1210 euro, reținându-se, în esență, că la data de 03.03.2012, la ora 13.19 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu. prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, judecătoria a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 03.03.2012, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 02.05.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța de fond a statuat că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În raport de această concluzie, prima instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii și a admis plângerea contravențională.
Totodată, instanța de fond a admis, prin sentința civilă numărul 2913/2014 cererea de completare a dispozitivului formulată de petenta . și a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr. 7168/30.10.2013 pronunțată de Judecatoria Cornetu in dosarul nr._, astfel: „ Obligă pe intimata CNADNR să restituie petentei suma de 1500 lei, reprezentând partea achitată de către petentă din sanctiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 01.05.2012. Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare. „
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat recurs recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției .
În fapt, recurenta arată că intimata - petentă a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . 12 nr._ prin care CESTRIN a constatat că la data de 03.03.2012 locație Autostrada –A 2 km 12+450 m; Localitatea Glina, județul IlfovF, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ circula fără rovinieta valabilă.
Partea precizează că fapta săvârșită constituie contravenție conform art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, aplicându-se sancțiune conform art.8 alin.2 din același act normativ. Art. 9 alin.3 paragraful ultim prevede: "Procesul-verbal se întocmește si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese verbale pentru încălcarea prevederilor art.8 alin. 1 ".
Recurenta subliniază că aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie . 6 luni de la data săvârșirii faptei, cum prevede art.13 alin. 1 din OG nr.2 / 2001, iar în speță fapta a fost săvârșită la 03.03.2012, amenda fiind aplicată la 02.05.2012, data la care a fost emis proces-verbal de constatare a contravenției R 12 nr._, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art.13 alin. 1 din OG 2/2001..
Procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost comunicat contravenientului in termenul legal de 30 de zile, respectând dispozițiile art.14 alin. 1 din OG nr.2 / 2001, care prevede ca " executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de 1 luna de la data aplicării sancțiunii."
Recurenta apreciază că prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de zile de la data constatării contravenției sa nu se pot încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, si in nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8, art.312 alin.3) Cod procedura civilă.
Cererea este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG 32/1995.
Recurenta a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
Totodată, recurenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, a formulat recurs și împotriva sentinței civile nr.2913 pronunțată în 09.04.2014, solicitând respingerea completării dispozitivului cu privire la restituirea sumei de 1500 lei, reprezentând contravaloarea sancțiunii aplicate prin proces-verbal . nr._/01.05.2012.
Partea a motivat recursul cu privire la prematuritatea capătului de cerere, întrucât dreptul de a cere restituirea sumelor achitate cu titlu de amendă și tarif de despăgubire nu era născut la data formulării acestei cereri.
Având în vedere faptul că intimata-petentă a înțeles să formuleze plângere contravențională și nu contestație la executare, contestație ce trebuia timbrată în condițiile legii, recurenta a considerat că prima instanța în mod eronat s-a pronunțat cu privire la restituirea sumelor de bani achitate.
Mai subliniază partea că, în procedura plângerii contravenționale, instanța de fond se poate pronunța numai cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției. Instanța nu poate dispune obligarea recurentei la restituirea unei sume de bani pe care nu a încasat-o. Totodată, intimata-petentă are posibilitatea de a solicita restituirea sumelor de bani doar printr-o simplă cerere adresată instituțiilor care au încasat sumele respective, instituții care nu au fost părți în prezentul dosar, pentru a se stabili un drept potrivnic acestora.
În drept recursul la completarea dispozitivului sentinței a fost întemeiat pe disp. Art.304 Cod proc.civ., OG nr.15/2002 și OG nr.2/2001.
Nu au fost depuse înscrisuri la dosar.
Intimata - petentă, legal citat, a formulat întâmpinare la data de 17.10.2014(filele 14-16 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.7168/30.10.2013, ca neîntemeiat.
Intimata motivează întâmpinarea, apreciind că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost emis de CNADNR-CESTRIN S.A. cu nerespectarea dispozițiilor din OG 2/2001 și OG 15/2002 privind aplicarea sancțiunii și comunicarea procesului –verbal. Astfel, apreciază partea că, fapta fiind constatată la data de 03.03.2012 iar procesul-verbal întocmit la data de 02.05.2012 – așadar la 60 de zile de la data constatării faptei ; răspunderea contravențională a sa era prescrisă, termenul de prescripție de 30 de zile fiind cu mult depășit.
Partea intimată mai învederează tribunalului și aplicabilitatea în speță a modificărilor legislative aduse de Legea nr.144/2012, conform principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile. Legea mai favorabilă se aplică în speță întrucât legile referitoare la prescripție,având ca posibil efect exonerarea de răspundere a contravenientului, nu pot fi considerate legi de procedură și trebuie să urmeze regimul prevăzut pentru reglementările de drept substanțial, această concluzie reieșind și din Decizia Curții Constituționale nr.1470/2011 publicată în M.O. nr.853/02.12.2011.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.308 alin.2, art.115 Cod proc.civ.
Intimata –petentă S.C. C. P. S.R.L. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar (filele 17-20 ).
La data de 22.10.2014, intimata a formulat întâmpinare și împotriva recursului declarat cu privire la sentința nr.2913/09.04.2014, de completare a dispozitivului hotărârii nr.7168/2013, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Partea intimată a arătat că recurenta este în eroare cu privire la prematuritatea capătului de cerere privind restituirea amenzii, aceasta reprezentând de fapt o cerere accesorie cererii principale, soluționarea ei depinzând de soluția din cererea principală.
De asemenea, se mai arată că recurenta este din nou în eroare și când susține că instanța de fond nu se putea pronunța asupra acestei cereri în procedura plângerii contravenționale, întrucât, pe de-o parte, nu există o normă legală care să prevadă interdicția instanțelor judecătorești de a soluționa asemenea cereri, iar pe de altă parte, nu există un interes legitim ca aceste cereri să se soluționeze separat, fapt ce ar conduce la supraaglomerarea instanțelor.
Intimata învederează tribunalului și soluțiile asemănătoare stabilite prin practica judiciară recentă pe care o anexează la dosar, precum și faptul că existența unei proceduri fiscale concomitente nu ar exclude posibilitatea formulării cererilor accesorii în instanță.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.308 alin.2, art.115 Cod proc.civ.
Intimata –petentă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar .
Analizând sentința civila recurata in raport de motivele invocate instanța constata urmatoarele:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost modificat art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, stabilindu-se ca ,,procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".
Din interpretarea textului de lege astfel cum a fost modificat rezulta dezincriminarea contravențiilor pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite de același contravenient in termenul de maxim 30 de zile socotit de la data încheierii primului proces-verbal de constatare si sancționare a contravenției si pana la momentul comunicării acestui proces-verbal.
Abrogarea reglementarii unei contravenții după constatarea și sancționarea respectivei fapte contravenționale, poate fi invocata în timpul procesului (atât în primă instanță, cât și în recurs) prin care se soluționează plângerea împotriva acelui proces-verbal de contravenție, cu consecința lipsirii procesului-verbal de contravenție de efecte juridice.
Din acest punct de vedere art. 12 din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, prevăzând ca: „(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar daca a fost savarsită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. (2) Daca sancțiunea prevăzuta in noul act normativ este mai ușoara se va aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția savarsită anterior va fi sancționata conform dispozițiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia”.
Prin urmare, abrogarea contravenției chiar survenită după soluționarea procesului de către instanța de fond își întinde retroactiv aplicabilitatea în timp. Grăitoare in acest sens sunt dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția a României (prin Deciziile nr. 228/13.03.2007, nr. 318/09.09.2003) care a armonizat, astfel, . măsura instituția retroactivității legii contravenționale cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Retroactivitatea merge în trecut, fără limită, acoperind în aria sa de reglementare toate sancțiunile aplicate și neexecutate prevăzute de legea mai favorabilă.
În cauză, însă, tribunalul reține că prima instanță a făcut în mod greșit aplicarea prevederilor legale anterior menționate, intimata neinvocând și nedovedind faptul că au fost sancționate mai multe contravenții pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 săvârșite în intervalul de timp necesar pentru comunicarea primului proces-verbal de contravenție de pana la 30 de zile, interpretând în mod greșit natura legală a acestui termen, acesta neavând caracterul unui termen de prescripție.
Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar intimatul nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea.
In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar intimata nu a reușit sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.
Fapta imputata intimatei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Referitor la măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Nu pot fi primite criticile vizand lipsa semnaturii agentului constatator, tribunalul apreciindu-le neintemeiate. Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001).
Semnătura electronica in sensul legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel incit orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura . De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticitatatii, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001.
Fără îndoiala procesul verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de câtre agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de flagranta, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice, si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
Din aspectele reliefate mai sus, precum și din înscrisurile depuse la dosar de recurentă reiese că petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției.
Cu privire la individualizarea sancțiunii amenzii tribunalul constata ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentului fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat, va fi modificata in parte sentința recurata, se va dispune anularea măsurii obligării petentului contravenient la plata tarifului de despăgubire și vor fi menținute celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta C. Națională de Autostrazi si Drumuri Naționale din Romania în contradictoriu cu intimata S.C. C. P. S.R.L..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul- verbal de contravenție și menține dispozițiile din acest proces-verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
C. D. N. P. G. E. V.
GREFIER,
O. S.
Concept red. gref. O.S.
Red. Jud: CD../2exemplare
Jud.fond: D. L. - Jud. /Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 523/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1916/2014.... → |
|---|
