Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1759/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1759/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 3768/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 666 A
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător N. P. G.
Grefier O. S.
Pe rol soluționarea apelului C. administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 1759 pronunțată la data de 26.02.2014 de Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe apelant – petent L. O. NICUȘOR în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 31.05.2013 sub nr._ petentul L. O. Nicușor a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P. nr._, întocmit la data de 29.05.2013 de un agent constatator din cadrul I.P.J. ILFOV prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție apreciind că acesta este netemeinic.
In motivarea plângerii formulate, în esență, petentul a susținut că a acordat prioritate de trecere vehiculelor care au avut acest drept, efectuând virajul doar pentru că șoferul autovehiculului cu nr._ i-ar fi permis să treacă.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata, in cadrul procedurii prealabile, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În esență, prin întâmpinare, intimata a susținut că aspectele consemnate de agentul constatator corespund realității, menționând însă că petentul a fost în mod corect sancționat pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare, deși acesta fusese sancționat pentru neacordarea priorității de trecere vehiculelor care aveau acest drept.
Intimata a mai depus la dosar adresa nr._ din 25.02.2014 din care rezultă că fapta a fost constatată personal de agentul de poliție, prin propriile simțuri, nefiind înregistrată foto sau video.
La termenul de judecată din data de 04.12.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1759/26.02.2014 s-a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției C.P. nr. C.P. nr._, întocmit la data de 29.05.2013, petentul L. O. Nicușor a fost sancționat contravențional potrivit art. 100/3/c din O.U.G 195/2002, republicată, cu amendă în cuantum de 300 de lei și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că, la data de 29.05.2013, orele 12.00 a condus vehiculul cu nr._ pe . a ieșit în DN6 B. nu a acordat prioritate de trecere vehiculelor care aveau acest drept, respectiv autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. 195/2002 deoarece nu a acordat prioritate de trecere vehiculelor care aveau acest drept.
Art. 100 alin.3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede faptul că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile fapta de a nu acorda prioritate de trecere vehiculelor care au acest drept. De asemenea, conform art. 59 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 în intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă.
Față de cele reținute de agentul constatator, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută in sarcina sa întrucât șoferul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ căruia nu i-a acordat prioritate i-ar fi făcut semn cu mâna și cu farurile ca să treacă. Mai susține petentul că șoferul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ ar fi venit la polițist și i-ar fi confirmat aceste aspecte, dar că ar fi refuzat să semneze procesul-verbal în calitate de martor. Mai susține petentul că, în ipoteza în care nu ar fi acordat prioritate vehiculului cu nr._, agentul constatator ar fi trebuit să oprească acest autovehicul și să solicite șoferului respectiv să semneze ca martor, respectiv că oricum agentul constatator, având mașină cu echipament de supraveghere video și radar, ar fi trebuit să filmeze mașina respectivă.
Instanța a apreciat că organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de descriere a faptei contravenționale. De asemenea, instanța constată că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că la momentul respectiv ar fi existat un alt vehicul cu nr._ al cărui șofer ar fi permis petentului să se înscrie pe banda sa de mers și că, chiar dacă s-ar fi făcut o asemenea dovadă, aceasta nu ar înlătura caracterul contravențional al faptei.
Astfel, instanța a reținut că un eventual consens al conducătorilor auto cu privire la modul de derulare al traficului nu este de natură a înlătura aplicarea normelor legale ce reglementează traficul rutier și nu duce la exonerarea de răspundere. De altfel, petentul nici nu susține că nu ar fi intrat pe carosabil înaintea altui vehicul care avea un drept prioritar de trecere ci susține doar că s-a înscris în trafic întrucât i s-ar fi permis acest lucru de către un alt presupus participant la trafic. Ori normele legale ce reglementează desfășurarea traficului rutier sunt obligatorii, neputându-se deroga de la acestea prin mica înțelegere a participaților din trafic.
În acest context, instanța a apreciat că în cauză nu au fost administrate probe de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate și legalitate a procesului-verbal.
Totodată, instanța a reținut că eroarea materială din întâmpinarea intimatei referitoare la presupusa sancționare a petentului pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor în loc de neacordarea priorității de trecere vehiculelor care aveau acest drept, nu este de natură a modifica procesul-verbal contestat și nici de a modifica situația de fapt reținută de agentul constatator.
În aceste condiții, instanța a apreciat că în mod corect organele de poliție au apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin.3 lit c din O.U.G. nr. 195/2002 .
Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cererea nefiind motivată în fapt și în drept.
Intimatul, deși legal citat nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând apelul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Cu privire la motivul de apel referitor la greșita soluționare a cauzei pe fond, reține că este neîntemeiat, având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză, apelantul petent nu a dovedit o situație de fapt contrară celei reținută în procesul-verbal de contravenție, acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a actului sancționator.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța, analizând conținutul acestuia, constată faptul că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/ 2001, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Totodată din cuprinsul procesului verbal rezultă, fără dubiu, locul săvârșirii contravenției, fiind în mod corect individualizat.
Motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001, ora neregăsindu-se în acea enumerare.
Potrivit acestui ultim text de lege, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. proc. civ., adică prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Cu privire la nerespectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 19 din O.G. nr. 2/ 2001, tribunalul reține că nesocotirea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care presupune existența unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, fapt ce nu s-a întâmplat în cauză. Totodată din cuprinsul procesului verbal rezultă că procesul verbal a fost semnat de către petent astfel încât semnătura martorului care să ateste încheierea actului în lipsa contravenientului nu era necesară.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 100 alin.3 lit. c O.U.G. nr. 195/ 2002, constituie contravenție neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept. Din cuprinsul procesului verbal rezultă în mod clar fapta pentru care a fost aplicată sancțiunea, mențiunile eronate din cuprinsul întâmpinării nefiind de natură a influența legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Văzând, așadar, dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, tribunalul apreciază că faptele reținute în sarcina recurentei petente întrunesc elementele materiale necesare pentru a califica faptele drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, contestatorul a manifestat o comportare activă, conștientă și voluntară în sensul de a încălca regulile de circulatie in privinta acordarii prioritatii de trecere pietonilor angajati in mod regulamentar in traversare.
Pe cale de consecință, reținând legalitatea și temeinicia sentințelor civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acestora, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul – petent L. O. NICUȘOR domiciliat în Mihăilești, ., județ G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, . nr. 7, sector 2împotriva sentinței civile nr. 1759 pronunțată la data de 26.02.2014 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, N. P. G. | |
Grefier, O. S. |
O.S. 21 Noiembrie 2014
Redactat CD – 4 ex.
.>
Jud. fond D. E. – Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 523/2014.... → |
|---|
