Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3851/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3851/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 203/1748/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 748A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelantul P. F. împotriva sentinței civile nr.3851/27.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul reprezentat de apărător ales lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că apelantul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel,
Apelantul prin apărător, solicită admiterea apelului și după rejudecare anularea procesului verbal de contravenție. Arată că instanța de fond a pronunțat sentința civilă recurată constatând că procesul verbal se bucură de o prezumție de veridicitate și că în temeiul art. 6 din CEDO se pot administra orice probe care să înlăture această prezumție. Arată că disp. art. 2/2001 prevăd că instanța poate administra orice probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării temeiniciei și legalității procesului verbal, astfel încât rezultă că există o prezumție relativă de veridicitate a procesului verbal. Arată că prin decizia 1096 și decizia nr.70/21.02.2013 ale Curții Constituționale s-a statuat că plângerea nu poate fi soluționată dacă nu se produc probe. Arată că într-adevăr procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate însă dacă se formulează plângere împotriva acestuia această prezumție este contestată și nu petentul este cel care trebuie să-și demonstreze nevinovăția. Arată că nu solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Cornetu, petentul P. F. a solicitat anularea Procesului verbal . nr_ ,incheiat in data de 06.01.2014,la orele 9,20 de Agent constatator Ag Gazdac D. ,fapta descrisa fiind “ a condus auto cu numărul_ si nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar in traversarea strazii, avand incadrare juridica art. 100/3/b din OUG 195/2002 republicata,eliberând dovada . nr_ valabila pana in data de 21.01.2014.
Consideră ca Procesul verbal este nul si sancționarea aplicata este neitemeiata pentru urmatoarele motive:
In fapt,in dimineața zilei de luni ,06.01.2014 ,a plecat din București spre Oltenita, unde are locul de munca facand zilnic naveta cu mașina proprietate.Pe drum a fost avertizat cu semnale luminoase de către ceilalți participanți in trafic de prezenta echipajului de Politie si din rutina zilnica știa care este locul in care stationeaza mașina agenților ,zona fiind una foarte aglomerata in centrul localitatii Popești Leordeni ,langa piața ,supermarket ,magazine,Primărie ,Școala si Cabinete medicale.A oprit si a cedat trecerea pietonilor angajați in traversare si dupa ce aceștia au traversat s-a angajat la rândul său in trecere . In spatele său, a văzut in oglinda retrovizoare dreapta un pieton care a aparut brusc pe trecere,in graba ,si fara sa se asigure,dupa ce eu era deja angajat in traversare si nu avea posibilitatea unei alte manevre decât continuarea drumului,acesta traversand prin spatele mașinii sale.Imediat dupa aproximativ 50-60 metri echipajul de Politie l-a oprit ,l-a legitimat si i s-a spus ca nu a acordat prioritatea de trecere pietonului.
Desi a cerut insistent ca domnul agent sa vada si sa analizeze înregistrarea video ,daca nu cu petentul ,macar singur ,care ar fi clarificat situatia, accesul la aceasta i-a fost refuzat si i s-a spus ca nu se poate decât prin instanta.
Pentru aceasta ,solicită inregistrarea video a momentului in care agentul constatator pretinde ca nu a acordat prioritate de trecere ,cere in mod expres inregistrarea video si nu planse video care nu pot determina o concluzie privind dinamica evenimentului ,pe unde a traversat pietonul ,din ce direcție si nici momentul angajarii pietonului in traversare.
De asemenea cere verificarea metrologica a echipamentului de înregistrare ,certificatul operatorului care l-a utilizat,ordinul de serviciu prin care cei doi agenți se aflau in misiune, din care sa rezulte numele si locul in care trebuiau sa-si desfasoare misiunea.
Urmează a se avea in vedere si Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului ,respectiv cauza A. contra României ,in care se critica sistemul sanctionar al Ordonanței 2/2001 ,sistem care este lipsit de prezumția de nevinovăție prevăzută de art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel aceasta norma este incalcata daca agentul constatator nu va da dovada faptelor retinute ii sarcina sa . In baza prezumției legale de nevinovăție ,sarcina probei fii incumba celui care invoca contrariul ,in speța agentului constatator.
In acest sens solicită anularea procesului verbal . nr_ din 06.01.2014 incheiat de IPJ Ilfov ,Politia Popești Leordeni, si .pe cale de consecința anularea măsurii de sancționare contravenționala .
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:CI petent, dovadă reținere permis de conducere și procesul-verbal de contravenție contestat.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov în conformitate cu dispozițiile art. 205 alin 2 și următoarele din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare împotriva acțiunii promovate de reclamantă, pe care o consideră neîntemeiată față de situația de fapt și de drept, solicitând în consecință respingerea, menținând procesul-verbal încheiat ca legal și temeinic.
In fapt, situația prezentată de petent în contestație nu corespunde realității întrucât conform actului de constatare la data de 06.01.2014 a fost sancționat în județul Ilfov, deoarece nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, pe sensul de mers al autovehiculului.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 100 alin.3 lit. b din OUG nr. 195/2002, cum corect a reținut agentul constatator neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea, regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Pentru motivele arătate mai sus, s-a întocmit procesul-verbal pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin 3 lit b, din O.U.G. nr. 195/2002, stabilindu-se amendă, cu posibilitatea achitării a jumătate dimn minim în 48 de ore, precum și măsura complementară a reținerii permisului de conducere conform articolului invocat mai sus din O.U.G. nr. 195/2002. Fapta a fost constatată de agentul de poliție în mod direct, prin propriile simțuri.
Solicită respingerea acțiunii petentului și menținerea procesului verbal așa cum a fost întocmit, ca fiind temeinic și legal.
Petentul a formulat RĂSPUNS LA INTAMPINARE, arătând următoarele:
In fapt ,asa cum a aratat in Plângere ,in Adresa de Răspuns ,cat si in Procesul verbal la rubrica mențiuni nu este vinovat de fapta retinuta in sarcina mea.
Menționează ca am’ cerut ,pentru a dovedi netemeinicia Procesului verbal . nr_ înregistrarea video a momentului in care agentul constatator pretinde ca nu a acordat prioritatea de trecere pietonilor angajați in traversare si a primit prin Intampinare răspunsul ca “Fapta a fost constatata de agentul de Politie in mod direct si prin propriile simțuri”. Agentul constatator mi-a spus ca am fost înregistrat ,iar la cererea de a vedea inregistrarea ,pentru clarificarea situatiei, i s-a comunicat sec “asta numai prin instanta”.
Precizează ca ,asa cum a aratat in Plângere ,agentul constatatator nu a făcut dovada savarsirii contravenției, el in momentul pretins al faptei se afla in mașina impreuna cu colegul sau, mașina parcata la aproximativ 50-60 metri, ., in fata Primăriei Popești Leordeni ,in nici un caz in intersectie sau in imediata apropriere.
La aceea ora traficul era foarte aglomerat, practic coloana de mașini,atat turisme cat si autovehicole transport calatori ori marfa,pe sensul de intrare in București ,respectiv pe contrasensul direcției sale de mers, iar vederea domnilor agenți de Politie putea fi obturata de acest trafic.
Urmează a fi avută in vedere si Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului ,respective cauza A. contra României ,in care se critica sistemul sanctionar al Ordonanței 2/2001,sistem care este lipsit de prezumția de nevinovăție prevăzută de art.6 din CEDO, astfel aceasta norma este incalcata daca agentul constatator nu va da dovada faptelor retinute in sarcina sa.In baza prezumției legale de nevinovăție sarcina probei ii incumba celui care invoca contrariul,in speța agentului constatator.
In acest sens solicită Procesului verbal . nr_ din 06.01.2014 incheiat de IPJ Ilfov, Politia Popești Leordeni si pe cale de consecința anularea măsurii de sancționare a petentului.
Deliberând asupra plângerii, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare având în vedere următoarele considerente:
În fapt prin procesul-verbal de contravenție . nr._/06.01.2014 întocmit de agentul constatator al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se că la data de 06.01.2014, ora 10.15, pe DN 4, Km 9+100 m, a condus auto cu nr. de înmatriculare_ și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii prin locul permis și semnalizat pe același sens de mers.
În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat că petentul nu este de acord cu cele menționate în actul atacat deoarece nu era niciun pieton angajat în traversare la acel moment, semnând procesul-verbal de contravenție.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16-17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității acestuia, nefiind invocată o cauză de nelegalitate prin plângerea formulată.
Asupra temeinciei contravenției reținută în sarcina petentului, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, petentul având posibilitatea ca în temeiul art. 6 din CEDO să înlăture această prezumție prin administrarea unui probatoriu contrar celor consemnate în cuprinsul actului contestat.
Din această perspectivă, instanța a constatat că petentul nu a reușit să înlăture această prezumție relativă de veridicitate a procesului-verbal de contravenție, deși a susținut că cele consemnate de către agentul constatator al intimatei nu corespund realității, fără însă a administra un minim de probe în sensul celor susținute, considerente față de care însușirea susținerilor acestuia invocate prin plângerea formulată nu poate fi primită în contextul în care dispozițiile OG nr. 2/2001 permit formularea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție și administrarea tuturor probelor solicitate de către petenți în sensul contrar celor reținute de către agentul constatator, simpla formulare a plângerii neconducând în mod automat și la constatarea netemeiniciei actului atacat, principiu confirmat și de jurisprudența CEDO în aplicarea art. 6 din Convenția E.D.O., o interpretare contrară conducând la lipsirea de efecte a dispozițiilor OG nr. 2/2001, împrejurare care nu echivalează cu încălcarea principiului prezumției de nevinovăție, aplicabil exclusiv în situația în care lipsesc orice constatări de fapt ale agentului constatator, reținându-se vinovăția petentuliu în săvârșirea contravenției, respectiv încălcarea disp. ar.t 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 și temeinicia actului contestat.
Cu privire la legalitatea și temeinica sancțiunilor contravenționale aplicate petentului, instanța constată că agentul constatator a efectuat o corectă aplicare a dispozițiilor legale, prin luarea în considerare a categoriei contravenționale căreia i se circumscrie fapta reținută în sarcina petentului, fiind stabilite 4 pct. amendă în cuantum de 340 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, fiindu-i în mod legal reținut permisul de conducere urmare a reținerii vinovăției acestuia în săvârșirea acestei contravenții.
Mai mult, s-a constatat că agentul constatator al intimatei a efectuat o judicioasă aplicare a criteriilor legale de individualizare a sancțiunii amenzii aplicată petentului, conform disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, astfel încât față de modul concret de săvârșire a contravenției, neacordându-se prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe trecerea special semnalizată ca atare, a fost pusă în pericol siguranța acestuia, considerente care coroborate au condus la respingerea prezentei plângeri ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 3851/27.05.2014, a formulat apel petentul solicitând admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința este intemeiata pe "o prezumtie relativa de veridicitate" a situatiei consemnate lapidar in procesul verbal si nu pe o situatie constatata si probata indubitabil.
Astfel s-a arătat că In motivarea sentinței se consemneaza ca " Instanta constata ca procesul verbal de contraventie beneficiaza de o prezumtie relativa de veridicitate, petentul avand posibilitatea ca in temeiul art. 6 din CEDa sa inlature aceasta prezumtie prin administrarea unui probatoriu contrar celor consemnate in cuprinsul actului contestat"
Asadar sentinta se intemeiaza pe o "prezumtie relativa de veridicitate", fara a cerceta fondul cauzei in baza unui probatoriu pertinent si concludent propus de petent, fapt ce contravine dispozitiilor art 34 alin 1 din OG nr 2/2001, text conform caruia " instanta competenta sa solutioneze plangerea administreaza orice probe prevazute de lege necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului verbal si hotaraste asupra sanctiunii.
Apelantul a arătat că instanta nu a administrat nicio proba din cele propuse de petent si in special inregistrarea video sau macar o fotografie statica, desi astfel de probe sunt elocvente, pertinente si utile solutionarii cauzei.
S-a arătat că in raspunsul la intampinare, intimatul IPJ Ilfov, nu raspunde in niciun fel obiectiunilor petentului cu privire la situatia de fapt si la probatoriul propus/solicitat instantei, stuatia de fapt fiind consemnata intro singura propozitie, astfel: " In fapt, situatia prezentata de petent in contestatie nu corespunde realitatii intrucat conform actului de constatare la data de 06. 01.2014 a fost sanctionat in judetul Ilfov, deoarecenu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati regulamentar in traversare, pe sensul de mers al autevehicului". ( NB, am respectat punctuatia din documentul citat). Asadar, nici un argument contrar motivelor de anulare a procesului verbal indicate in plangere, nici o proba in sustinerea actului de constatare.
De retinut si faptul ca in întampinare, intimatul nu propune nicio proba, se opune oricarei probe propuse de petent si solicita instantei sa respinga plangerea intrucat .fapta a fost constatata de agentul constatator cu propriile simturi".
Contrar dispozitiilor art 34 alin 1, instanta nu a admis si nu a solicitat nici o proba in din care sa rezulte nevinovatia petentului. Dimpotriva, a considerat, ab initio, temeinic si suficient un proces verbal cu privire la care considera ca beneficiaza de o prezumtie relativa de legalitate.
Cu privire la ,,prezumtia relativa de legalitate a procesului verbal", ca singur temei al raspunderii contraventionale apelantul a arătat că aceasta prezumtie echivaleaza, de facto, cu prezumtia de vinovatie ceea ce este inadmisibil.
Prin Decizia nr. 70 din 21 febr 2013 publicat in M Of nr. 204 din 10 apr 2013, Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca:" procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de prezumtia de legalitate, insa, atunci cand este formulata o plangere impotriva acestuia, este contestata chiar prezumtia de care se bucura. In acest caz, Instanta de judecata competenta va administra probele prevazute de lege, necesara in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului verbal. Cel care a formulat plangerea nu trebuie sa isi demonstreze propria nevinovatie, revenind instantei de judecata obligatia de a administra tot probatoriul necesar in vederea stabilirii adevarului
Apelantul a apreciat că instanța de fond contrar celor statuate in susprecizata Decizie, instanta de fond a respins in mod nelegal plangerea, motivand, dincolo de prezumtia relativa de veridicitate, chiar " posibilitatea petentului de a inlatura aceasta prezumtie prin administrarea unui probatoriu contrar celor consemnate in cuprinsul actului contestat"( pag 2 alin 3).
S-a mai arătat că motivarea ca atare este ea insasi neintemeiata, intrucat, pe de o parte, contravine Deciziei CCR susmentionate cat si faptului ca, in mod practic, conducatorul auto circula cu masina pur si simplu, nu isi " tocmise" martori care sa il insoteasca si nici nu se dotase cu arsenalul tehnic necesar (asa cum este dotata politia) pentru a se folosi in cazul in care, in mod neintemeiat si nelegal, este acuzat de incalcari ale normelor rutiere. Asadar, tehnic si de facto, petentul nu are posibilitatea sa inlature prezumtia de veridicitate a procesului verbal, adica o veritabila prezumtie de vinovatie a sa, prin probe contrare, detinute de el ( proprii) asa cum invoca instanta in sentinta apelata.
Este neintemeiata si nelegala motivarea Sentintei si prin faptul ca, " petentul are posibilitatea ca, in temeiul art 6 din Conventia CEDO sa inlature prezumtia de veridicitate prin administrarea unui probatoriu contrar celor consemnate in cuprinsului actului contestat". Invederez ca in continutul art. 6 invocat de instanta nu exista aceasta prevedere.
Apelantul a mai invocat și aplicarea gresita a "Prezumtiei relativa de veridicitate" versus "Prezumtia de nevinovatie"cat si a dispozitiilor referitoare la sarcina probei in speta,
Instanta motiveaza respingerea plangerii contraventionale intrucat " constata ca petentul nu a reusit sa inlature aceasta prezumtie relativa de veridicitate a procesului verbal (in fapt, prezumtia de vinovatie a sa, contrara oricaror norme constitutionale si art 6 din CEDO, nn) ( ... )fara a administra un minim de probe in sensul celor sustinute"( ... ).
In OG nr 2/2001 nu se arata in mod expres ca Procesul verbal intocmit de agentul constatator ar avea forta probanta absoluta. Este un act de constatare prin care se formuleaza o acuzatie si se stabileste o sanctiune in baza simplei acuzatii, nedovedite. Din aceasta perspectiva, consideram ca, in cazul in care "acuzatia~te contestata, aceasta trebuie dovedita de cel care o formuleaza, nu luata ca atare.
Motivarea din Sentinta apelata este contrara articolului 6 din CEDO invocat chiar in sentinta, Deciziei CCR mentionate anterior cat si jurisprudentei romane.
În drept au fost invocate prevederile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, art. 466, art. 468, ar.t 470, art. 477 NCPC.
Deși legal citat cu copia motivelor de apel, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/06.01.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006, întrucât, la data de 06.01.2014, a condus autoturismul și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ.
În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Având în vedere că petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Reținând culpa petentului în săvârșirea contravenției și având în vedere că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate.
Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 C. pr. Civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul P. F. domiciliat în București, . A, ., ., împotriva sentinței civile nr.3851/27.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV sediul în București, sector 2, . nr. 7, nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014.
Președinte Judecător
C. D. M. E.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: ME./4ex
Jud.fond :D. M. E.– Jud Cornetu
Comunicat 2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1371/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7021/2014.... → |
|---|
