Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 141/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 7164/1748/2012
DOSAR nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 141/R
Ședința publică din data de 13.01.2014
Tribunalul constituit din:
P. L. G. A.
JUDECĂTOR E. M. O.
JUDECĂTOR R. P.
GREFIER V. F. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul intimat C. impotriva sentintei civile nr.5265 din data de 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă P. M. , având ca obiect anulare proces verbal de contraventie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează ca intimata si-a îndeplinit obligațiile stabilite in sarcina sa la termenul de judecata anterior, după care:
Tribunalul, constatând ca s-a solicitat judecata în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod de procedura civila, reține cauza spre solutionare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.05.2012, petenta P. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. SA, anularea procesului verbal . 12 nr._/10.04.2012 întocmit de intimată.
În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută deoarece nu a fost semnat de agentul constatator. Totodată a mai arătat ca a fost sancționată de către intimată prin mai multe procese verbale, desi in realitate a săvârșit o singură contraventie in formă continuă.
În drept petenta a invocat disp. OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.
În probațiune, petenta a depus, în copie, înscrisuri.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neintemeiata, și a depus relații privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, certificat calificat și planșă foto. Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ.
Instanța, în temeiul art. 167 C. proc. civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 5265/28.06.2013, Judecătoria Cornetu a admis plângerea contravențională formulată de petenta P. M. în contradictoriu cu intimatul C. si, in consecinta, a anulat procesul verbal . nr._/10.04.2012 si sancțiunile aplicate de intimată.
Pentru a hotărî astfel, în fapt, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . 12 nr._/10.04.2012 întocmit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin 1 și 2 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin 3 din OG 15/2002 a fost obligată să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 12.11.2011, la ora 12.19 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Autostrada A2 km 12+450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
A mai trebuit precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, a trebuit admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen a rezultat din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentaui, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în ziua de 12.11.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 10.04.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
În raport de această concluzie, instanța a considerat că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petent în susținerea plângerii.
Împotriva sentintei civile nr. 5265/28.06.2013, a formulat recurs intimata C., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile recurate, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neintemeiata .
În motivare, intimata a arătat in esenta că instanța de fond în mod greșit a interpretat disp. art.9 alin.3 din OG 15/2002, apreciind ca raspunderea contraventionala este prescrisă.
In drept, au fost invocate disp. art.304 Cod de procedura civila, OG 15/2002 și OG 2/2001.
Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei civile recurate ca legala si temeinica.
In motivare, intimata a arătat ca ulterior savarsirii contraventiei a achizitionat o rovinieta valabila si a platit o amenda contraventională.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Instanta de fond în mod gresit a interpretat art.9 alin.3 din OG 15/2002, modificata prin Legea 144/2012, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentului este prescrisa.
Astfel, art.9 alin.3 paragraful ultim prevede „Procesul – verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, inteval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art.8 alin.1.”
Termenul de 30 de zile, prevazut in art.9 alin.3 din OG 15/2002, asa cum a fost modificata prin Legea nr.144/2012, este un termen prohibitiv, in sensul in care este interzisa incheierea altor procese – verbale de constatare a contraventiei pentru fapta de a circula fara a detine rovigneta, si nu termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contraventionale.
Potrivit art.13 alin.3 din OG 2/2001 „aplicare sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarasirii faptei.”
Asadar, in speta dedusa judecatii, fapta a fost săvârșită la data de 12.11.2011, iar sanctiunea a fost aplicata la data de 10.04.2012, data la care a fost emis procesul - verbal de contraventie, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art.13 alin.1 din OG 2/2001.
Procesul – verbal de constatare a contraventiei ce face obiectul prezentului dosar a fost comunicat contravenientei in data de 27.04.2012, la un interval mai mic de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii, respectand dispozitiile art.14 alin.1 din OG 2/2001, care prevede ca „executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul – verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii.”
In ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Tribunalul retine ca Legea nr.144/2012 a fost publicata in Monitorul Oficial nr.509/23.07.2012, astfel incat recurenta - intimata nu avea cum sa cunoasca la data de 10.04.2012 (data intocmirii PVCC) ca va aparea o reglementare legala mai favorabila, asa cum a fost statutata prin Legea 144/2012.
Din interpretarea logico – sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legii nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei sa nu se poata incheia alte procese – verbale limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in niciun caz art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionale mai scurt decat termenul general de 6 luni.
In acest sens, Tribunalul constata ca normele cuprinse in OG 15/2002 au caracter special (incidente in anumite spete, si anume aplicarea tarifului de utilizare si trecere pe reteaua de drumuri nationale ), pe cand OG 2/2001 cuprinde norme cu caracter general (aplicabile in materia regimului juridic al contraventiilor). In aceasta speta, este incidenta regula potrivit careia „normele speciale deroga de la normele generale”, ceea ce inseamna ca in cazul unui conflict intre o norma cu caracter special si o norma cu caracter general se aplica cu prioritate norma speciala, iar cand norma cu caracter special tace se completeaza cu dispozitiile normei cu caracter general.
Avand in vedere cele mai sus enuntate, Tribunalul constata ca in cuprinsul OG 15/2002, asa cum a fost modificata prin Legea 144/2012, nu este prevazut un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale, sens in care, cu privire la aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale prin procesul – verbal contestat, se aplica dispozitiile art.13 din OG 2/2001.
Totodata, instanta de fond in mod gresit a considerat ca termenul de 30 de zile prevazut in art.9 alin.3 din OG 15/2002 este termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii contaventionale, incalcand astfel principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge nici intrepretul nu trebuie sa distinga), acesta fiind un termen prohibitiv, prin care se interzice o anumita conduita, respectiv incheierea altor procese – verbale similare in acest interval.
Privitor la modificarile aduse de Legea 144/2012 la art.9 alin.3 „procesul – verbal se intocmeste si se comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese – verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art.8 alin.1”, acestea produc efecte ulterior aparitiei lor, singura derogare pentru care prevederile opereaza anterior fiind cea in privinta tarifului de despagubire – art.II.
Pe de alta parte, Tribunalul retine ca procesul – verbal ce face obiectul prezentului dosar a fost contestat in instanta pana la data intrarii in vigoare a Legii nr.144/23.07.2012, publicata in Monitorul Oficial nr.509/24.07.2012 (14.05.2012), motiv pentru care tariful de despagubire aplicat de catre organul de constatare urmeaza a fi anulat.
Prin urmare, in temeiul art. 312 alin.2 C., Tribunalul va admite recursul declarat de intimata C., hatarand potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul intimat C., cu sediul în București, sector 6, .. 401A, impotriva sentintei civile nr.5265 din data de 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă P. M., cu domiciliul în Poiana Campina, nr. 651, J. Prahova.
Modifica in parte sentinta civila recurata in sensul ca:
Anuleaza in parte procesul verbal de contraventie . nr._/10.04.2012 intocmit de C. si exonereaza petentul de la plata tarifului de despagubire.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei civile recurate.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 13.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR L. G. A. E. M. O. R. P.
GREFIER
V. F. A.
Concept red. gref. A.V.F. – 17.02.2014
Red. Jud: P.R./2 exemplare/12.05.2014
Jud. fond: B. M.– Jud. Cornetu
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1054/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 875/2014.... → |
|---|
