Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 217/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 5737/1748/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 217A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.6907/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . SRL având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu în data de 10.09.2013, sub numărul_, petenta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea procesului-verbal . nr._/10.04.2012.
În fapt s-a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate.
În probațiune, petenta a atașat plângerii sale, în copie, procesul-verbal contestat, dovada de comunicare.
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În probațiune, intimata a depus înscrisurile care au stat la baza emiterii procesului-verbal.
La termenul de astăzi instanța, în temeiul art. 258 C.pr.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 6907/21.10.2013, Judecătoria Cornetu a admis plângerea și a anuleat procesul-verbal . nr._/10.04.2012 întocmit de către intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/10.04.2012 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în temeiul art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei, iar în temeiul art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 a fost obligat să plătească contravaloarea tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 euro, reținându-se, în esență, că la data de 13.11.2011 petenta a circulat cu vehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 Km 28 + 120 m, în dreptul localității Călugăreni, jud. G., fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).
Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.
Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii.
Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare socială actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.
În plus, spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai „dezincriminarea faptei” și „sancțiunea mai ușoară”, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.
Așadar, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.
Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, prin raportare la criteriul anterior enunțat,respectiv:
- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precitate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.
- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.
Conchizând, instanța a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită în ziua de 13.11.2011, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 10.04.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal contestat.
Împotriva sentinței civile nr. 6907/21.10.2013, a formulat apel intimata solicitând, admiterea apelului, modificare sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii și menținerii procesului verbal contestat ca temeinic și legal întocmit.
Astfel apelanta a arătat că instanța de fond a interpretate greșit art. 9 alin. 3 din O.G. 15 din 2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
Apelanta a arătat că în prezenta speță fapta a fost constatată în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13. A.. 1 din OG nr. 2 din 2001 și comunicat respectându-se dispozițiile legale.
Astfel s-a arătat în speță fapta a fost săvârșită la data de 13.11.2011, iar amenda a fost aplicată la data de 10._, când a fost întocmit procesul verbal de constatarea a contravenției adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 și comunicat petentei cu respectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. 1 din OG 2/2001.
În opinia apelantei din interpretarea logico – sistematică a textelor legale, rezultă că prin apariția legii nr. 144 din 2012 pentru modificarea OG nr. 15 din 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile – și în niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și următoarele NCPC, OG 15/2002 și O.G.2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.03.2014, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.
Intimata solicită a se avea in vedere principiul neretroactivitatii legii (art.15 alin. 2 din Constitutie) decat in cazul legii penale sau contraventionale mai favorabile, precum si cazul particular de modificare a conditiilor de tragere la raspundere - modificarea termenului de prescriptie a aplicarii sanctiunii. Totodata considera ca executarea procesului-verbal este suspendata pe perioada cat acestea sunt supuse controlului unei instante judecatoresti.
Legea contraventionala mai favorabila sub acest aspect retroactiveaza, procesele verbale incheiate anterior intrarii sale in vigoare fiind supuse conditiei de legalitate de a fi intocmite si comunicate in termen de 30 de zile de la data constatarii faptei.
Dreptul de a aplica sanctiunea contraventionala s-a prescris (art.14 OUG 2/2001).
S-a mai arătat că de la data intocmirii procesului verbal pana la data comunicarii a trecut mai mult de 1 luna.
În conformitate cu art. 14 din OUG nr.2/2001 procesul verbal nu se poate executa in cazul acesta.
În opinia intimatei suma primita de CNADNR drept valoare de despagubire a fost eliminata de noua legislatie.
Conform Legii nr.l44/20 12 art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002 se abroga.
Totodata art.II din aceeasi lege prevede faptul ca tariful de despagubire aplicat si contestat in instanta se anuleaza.
Intimata a mai arătat că nulitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii agentului constatator. Procesul verbal de constatare a contraventiei conține doar o copie a unei ștampile și nicio semnătură. Lipsește cu desăvârșire semnătura olografă a agentului constatator, mai mult se face specificație că documentul este generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001. Lege, care din punctul nostru de vedere al intimatei nu cuprinde, în sfera sa de aplicare, și procesele verbale de contravenție și face trimitere, pe această cale la prevederile art. 1 din Legea 455/2001.
Mai invocă pe această cale obligativitatea respectării, la modul imperativ, a normelor art. 17 din OG 2/2001, care condiționează semnareaprocesului verbal de către agentul constatator și nu semnătură electronică, care fie vorba între noi, se poate aplica doar pe un act în formă electronică, adică actul nu trebuia emis și transmis pe suport de hârtie ci în formă electronică.
Absența semnăturii (cea olografă lipsind, iar cea electronică existând, dar nefiind aplicabilă în astfel de cazuri) face ca PVCC să fie nul, conform prevederilor OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de apel se invocă faptul că fapta contravențională a fost săvârșită la data de 13.11.2011, iar amenda a fost aplicată la data de 10.04.2012, când a fost întocmit procesul – verbal de contravenție contestat în cauză, adică în termenul de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Motivul de apel este întemeiat pentru considerentele următoare:
Prima instanță a admis plângerea contravențională întemeindu-se pe dispozițiile art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, care prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului și constituind o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, a fost aplicată retroactiv în cauză.
Potrivit prevederilor art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției. Or, în speță tribunalul constată că au fost respectate aceste dispoziții legale, întrucât procesul – verbal de contravenție contestat a fost încheiat la data de 10.04.2012, când a fost și constatată fapta contravențională de către agentul constatator (f. 3). Nu se poate considera că data constatării contravenției este data săvârșirii acesteia, respectiv 13.11.2011, întrucât constatarea a intervenit ulterior săvârșirii faptei, respectiv la data la care a fost întocmit procesul – verbal de contravenție.
În ceea ce privește măsura complementara de obligare a contravenientului la plata tarifului de despăgubire trebuie avute in vedere prevederile art. II din legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, potrivit cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 2 C. pr. civ. va fi admis apelul declarat, și se va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va fi admisă în parte plângerea și se va dispune anularea măsurii obligării petentului contravenient la plata tarifului de despăgubire, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în București, .. 401 A, CUI_, J 40/552/15.01.2004, cont bancar RO84RCNB_001 împotriva sentinței civile nr.6907/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . SRL25518416, J_, cu sediul în Comuna 1 Decembrie, ., ., ., județ Ilfov cu sediul ales în București, .. 12, sector 3.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte plângerea.
Anulează tariful de despăgubire aplicat prin procesul – verbal de contravenție contestat și menține dispozițiile din acest proces – verbal în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2014.
Președinte Judecător
M. E. A. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: M.E./4ex
Jud.fond: D. S.– Jud Cornetu
Comunicat 2 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 818/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 728/2014.... → |
|---|
