Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2475/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2475/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 2840/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2475 R
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător N. P. G.
Judecător E. V.
Grefier O. S.
Pe rol soluționarea recursului C. administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 4188/28.05.2013 de Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe recurenta - petentă . în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că prin serviciul registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare..
Tribunalul constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 16.04.2013, sub numărul_, urmare a declinării competentei, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimata ISCTR, anularea procesului verbal . nr._/01.10.2012 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, in esenta, petenta a aratat ca nu se face vinovata de savarsirea contravenției intrucat cu ocazia controlului efectuat in trafic reprezentantilor ISCTR le-a fost prezentata, de către conducatorul auto, diagrama pentru cursa supusa controlului precum si foaia de concediu din care rezulta ca in perioada anterioara controlului conducătorul auto a condus un vehicul exceptat de la aplicarea Regulamentului (CE) nr.561/2006 sau AETR pentru care nu era necesara respectarea timpilor de conducere si odihna in aceasta perioada.
Plângerea nu a fost motivata in drept.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal contestat si certificat de desfășurare a activitatii (fila 4-6 din dosar).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și art. 36 din O.G. 2/2001.
Intimata ISCTR, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivitatii formularii plangerii contraventionale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei si mentinerea procesului verbal ca temeinic si legal. Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 C. proc.civ. si a depus documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Prin sentința civilă nr. 4188/28.05.2013 s-a respins excepția tardivității formulării plângerii și s-a respins ca neînetemeiată plângerea petentei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției tardivității.
Astfel, prin procesul verbal . nr._/01.10.2012 s-a reținut că în data de 06.09.2012, orele 08:15, la controlul efectuat in trafic pe A2 km.20, in dreptul localitatii Branesti, jud.Ilfov, a fost oprit si verificat autotrenul format din autoutilitara cu nr._ si semiremorca cu nr._, deținut si utilizat de catre operatorul de transport . si condus de Motorca L., care efectua transport rutier de marfa. In urma verificării si analizarii înregistrărilor aparatului tahograf si a certificatului de desfasurare conform REGULAMENTULUI (CE) 561/2006, s-a constatat ca nu s-a respectat perioada minima de odihna redusa in perioada 05.09.2012 orele 12:00 si 06.09.2012 orele 08:15. A fost retinuta diagrama tahograf si dispusa măsura imobilizarii pana la orele 17:15 in data de 06.09.2012.
Instanta de fond a constatat ca plangerea contraventionala a fost formulata in termenul legal prevazut OG 2/2001, față de data la care procesul - verbal i-a fost comunicat petentei - 03.10.2012; astfel ca urmeaza a respinge exceptia tardivitatii plangerii contraventionale formulata de intimata.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, judecătoria, investită cu soluționarea plângerii, analizează inclusiv legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, s-a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În lumina acestor principii, instanța de fond apreciază că a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentei dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a mai constatat că potrivit art. 8 alin.2 pct. 6 din O.G. nr. 37 2007, constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu doua ore sau mai mult, iar amenda pentru săvârșirea acestei contravenții se aplică potrivit art. 9 al. 1 lit. c) din același act normativ, întreprinderii operatorului de transport rutier. Potrivit art. 8 pct. 1 din Legea nr. 101/1994 in fiecare perioadă de 24 de ore, șoferul beneficiază de un timp de repaus zilnic, de cel puțin 11 ore consecutive, care ar putea fi redus la un minimum de 9 ore consecutive, cel mult de 3 ori pe săptămână, cu condiția ca un timp de repaus corespunzător să fie acordat prin compensare, înainte de sfârșitul săptămânii următoare. De asemenea, potrivit art. 4 lit. g teza a I-a al Regulamentului CE nr. 561 2006 al Parlamentului european și al Consiliului din 15.03.2006, privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor CEE nr. 3821 85 și CE nr. 2135 98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului CEE nr. 3820 85 al Consiliului, perioada de repaus zilnic normală este orice perioadă de repaus de cel puțin 11 ore, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin 3 ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin 9 ore.
Așa cum arată înregistrările diagramelor tahograf din datele de 05.09.2012 si 06.09.2012, aparținându-i conducătorului auto, rezultă că acesta nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică de 9 ore consecutive. Referitor la cele învederate de către petentă cum ca, potrivit certificatului de desfasurare a activitatii, rezulta ca in perioada anterioara controlului conducatorul auto a condus un vehicul exceptat de la aplicarea Regulamentului (CE) nr.561/2006 sau AETR pentru care nu era necesara respectarea timpilor de conducere si odihna in aceasta perioada, prima instantă a retinut ca inainte de 05.09.2012 conducatorul auto a desfășurat tot o activitate de șofat, astfel ca acesta trebuia sa efectueze o perioada de odihna de minim 9 ore, si ulterior putea sa conducă un alt autovehicul. Afirmația petentei din cuprinsul răspunsului la întâmpinare conform căreia anterior conducatorul auto Motorca L. a condus ocazional un auto VW Passat, maxim 2/3 ore pe zi, nu este dovedita in nici un mod.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost probată, motiv pentru care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.
Potrivit art.34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii. Din procesul - verbal contestat, s-a reținut că fapta petentului a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, fiind vorba de maximul prevăzut de O.G. nr. 37 2007 pentru această contravenție. Potrivit art. 5 al. 5 din O.G. nr. 2 2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, instanța de fond a constatat că dispozițiile legale, inclusiv cele comunitare, adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, respectiv O.G. nr. 37 2007, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1058/2007 și Regulamentul (CE) nr. 561 2006 al Parlamentului European și al Consiliului, au ca obiectiv prioritar verificarea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto, creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între întreprinderi operatorii de transport rutier. Instanța amintește că această contravenție, definită prin nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu doua ore sau mai mult, nu este o contravenție de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, această contravenție este de natură a aduce atingere fiecăruia dintre cele trei categorii de obiective protejate de lege. Dintre acestea, instanța apreciază că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice în condiții de oboseală fizică și psihică a conducătorului auto, prezintă o periculozitate deosebită, fiind vorba de viața, integritatea și sănătatea persoanelor, și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social deosebit de ridicat. Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei aplicată reflectă corect gravitatea faptei, motiv pentru care a menținut-o așa cum a fost dispusă de organul constatator, respingând implicit capătul de cerere privind înlocuirea cu avertisment a amenzii.
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat recurs recurenta-petentă .., considerând sentința civilă pronunțată drept netemeinică.
Recurentul a arătat în primul rând că hotărârea a fost greșit pronunțată, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nulității procesului - verbal .
Partea învederează că judecătoria nu a avut în vedere situația de fapt invocată în cauză și nici înscrisurile depuse, respectiv nu a luat în considerare faptul că șoferul M. L. a desfășurat, în perioada anterioară controlului, o activitate de șofat ocazional, conducând un VW Passat, potrivit Certificatului de desfășurare a activității.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut faptul că șoferul era la prima abatere, amenda aplicată fiind cea maximă, în timp ce art.5 alin.5 din OG 2/2001 stabilește că sancțiunea trebuie sa fie proporțională cu pericolul social al faptei.
Concluzionând, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul micșorării amenzii acordate, proporțional cu gravitatea faptei.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art.302 și urm. Cod proc.civ.
S-a solicitat judecarea în lipsă.
La dosar nu au fost atașate înscrisuri de către partea recurentă.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile, ca legală și temeinică.
F. de solicitarea anularii procesului verbal de contraventie, intimata învederează faptul ca anularea acestuia ar crea precedentul in transportul rutier, fiind astfel in imposibilitate de a conforma operatorii de transport dispozitiilor legale opozabile.
Partea apreciază că procesul verbal este întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor O.G. nr. 2/2001, art. 17 - si anume nici una dintre mențiunile care ar fi dus la constatarea nulității acestuia nu lipsește, adică: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de proba si conține constatările personale ale agentului de control aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu. D. fiind ca este vorba de o contravenție constatata pe loc de agentul constatator, care nu a lasat urme material ce pot fi prezentate in mod nemijlocit, se apreciază de către recurent că faptele constatate personal de agentul de control sunt suficiente pentru a da nastere unei prezumtii simple, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului.
Astfel, simpla negare a petentei in sensul ca faptele nu corespund adevarului nu este suficienta, atata timp cat acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rationala pentru care agentul ar fi întocmit procesul verbal cu consemnarea unei situatii nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invoca alte imprejurari credibile pentru a rasturna prezumtia simpla de fapt nascuta impotriva sa.
In cauza dedusa judecatii, petenta . nu a facut dovada unei situații contrare celei reținute in procesul verbal de contravenție.
Partea intimata arată că, în fapt, la data de 06.09.2012, orele 08:15, la controlul efectuat in trafic pe Autostrada A2 Km. 20, in dreptul localitatii Branesti, jud. Ilfov, a fost oprit si verificat auto trenul format din autoutilitara cu numar de inmatriculare_ si semiremorca cu numar de inmatriculare_, detinut si utilizat de catre operatorul de transport .. si condus de catre MOTORCA L., care efectua transport rutier de marfa. In urma verificarii si analizarii inregistrarilor aparatului tahograf si a certificatului de desfasurare a activitatii conform Reg. (CE)_, s-a constatat ca nu s-a respectat perioada minima de odihna redusa in perioada 05.09.2012 orele 12:00 si 06.09.2012 orele 08: 15 .. A fost retinuta diagrama tahograf si dispusa măsura imobilizării pana la orele 17: 15 in data de 06.09.2012.
Fapta pentru care a fost sancționata petenta este individualizata in mod clar de art.8, alin. 1, pct.6 din OG 37/2007 "nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu mai mult de o ora dar mai putin de doua ore "si se sancționează conform art.9, alin. 1 lit. c) din acelasi act normativ cu amenda de la 4000 lei la 8000 lei aplicabila operatorului de transport.
Intimata învederează faptul că legiuitorul a inteles sa clasifice gradul de pericol social al faptei contraventionale incrimitate, iar fapta pentru care petenta a fost sancționata face parte din categoria încălcărilor foarte grave ale dispozitiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 si, dupa caz, ale Acordului AETR.
În vederea efectuarii controlului în trafic, personalul cu atribuții de control dispune de aparatura specifică de analiza, cu soft adecvat, precum și de soft specific de analiza pentru a stabili în detaliu variațiile de viteza ale vehiculelor înainte de verificarea tahografului, respectand intocmai dispozitiile art. 7 alin.2) din ORDONANTA nr. 37 din 7 august 2007 (*actualizata*), eliberand un raport generat de aparatul tahoscan in care sunt consemnate in detaliu activitățile conducătorilor auto .
Situația descrisa în procesul verbal de sancționare este susținuta și de diagrama tahograf reținuta de către agentul de control, cu ocazia controlului în trafic.
Se observă că fapta contravențională a existat si a fost corect încadrata, deoarece, așa cum a consemnat agentul de control in data de 05.09.2012 conducătorul auto nu a efectuat perioada minima de odihna zilnica redusa de 9 ore înainte de începerea programului de lucru la ora 12:00, așa cum prevăd imperativ dispozițiile legale incidente.
Chiar dacă susține petenta in plângerea sa, acest conducator auto, in perioada anterioara a efectuat activitate de conducere a unui vehicul care nu intra sub incidenta Reg. 561../2006 in folosul petentei. In acest caz, potrivit dispozitiilor legale incidente, avea obligația legala ca, înainte de începerea activității de conducere a vehiculului supus controlului sa efectueze odihna zilnica redusa de 9 ore.
Se mai precizează prin întâmpinare că inspectorul in trafic întocmește procesul verbal de constatare a contraventiei doar in baza documentelor care ii sunt prezentate de către conducătorul auto in momentul controlului, iar inspectorii care efectuează control in trafic sunt investiți cu exercițiul autoritatii de stat, fapt ce apreciem ca le conferă un plus de probitate morala si profesionala in exercitarea atributiilor de serviciu.
F. de fapta comisa este răspunzătoare întreprinderea/operatorul de transport,in speta .. Potrivit art. 10 alin.3 din Reg.(CE) 561/2006, întreprinderea de transport este responsabila de încălcările comise de conducătorii auto ai intreprinderii. In acest sens, conform art. 10 alin. 2 din același regulament, întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) 3821/85 si cap.II din acelasi regulament, organizând și controale periodice.
Intimata apreciază că înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu își are aplicabilitate deoarece art. 21 din O.G. nr. 2/2001 prevede ca "sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ" iar O.G. nr. 37/2007 prevede numai sanctiunea amenzii pentru fapta pe care le incriminează ca fiind contravenție. Gradul de pericol social abstract este apreciat si stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contraventionale si se reflecta in special in modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normative de incriminare. In speța, este stabilita sancțiunea amenzii, cu limite intre 4000 si 8000 lei, legiuitorul apreciind că fapta prevăzuta de art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
In ceea ce priveste posibilitatea de inlocuire a amenzii cu sanctiunea avertismentului, intimata subliniază ca scopul educativ, dar si cel preventiv al sanctiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii in cuantumul stabilit de catre agentul constatator, in acest fel asigurându-se atat prevenția generala, cat si cea speciala.
Întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile art.308 alin.2 Cod proc.civ., ale OG 15/2002 și OG 2/2001.
S-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei conform art. 242 din C.proc.civ.
Analizând sentința civila recurată in raport de motivele invocate instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ intocmit la data de 01.10.2012 petenta a fost sanctionata contraventional, cu o amenda in cuantum de 8000 lei, retinandu-se ca la controlul efectuat in trafic la data de 06.09.2012 s-a constatat ca conducătorul autotrenului format din autoutilitara_ și semiremorca_ nu a respecatat perioada de odihnă zilnică.
Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde mențiuni exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din reglementarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Coroborând mențiunile din procesul verbal cu cele din raportul agentului constatator constată că în mod corect s-a reținut în sarcina recurentei petente săvârșirea contravenției.
Conform art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 constituie contraventie nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Criticile recurentei sunt nefondate urmând a fi înlăturate având în vedere că nu sunt întemeiate pe nici un mijloc de probă. Din analiza diagramelor tahograf depuse la dosarul cauzei se poate observa că soferul M. L. nu a respectat timpii de odihnă. Nici susținerea recurentei privitoare la împrejurarea că este la prima abatere nu este întemeiată neavând relevanță pentru existența contraventiei .
D. urmare se retine ca in mod corect instanta de fond a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului verbal nu a fost infirmată de nici un element probator administrat în cauză.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța a reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei. Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pericolul social al faptei trebuie apreciat din perspectiva importanței sociale a valorilor sociale ocrotite, tribunalul apreciind că sancțiunea aplicată este proporțională gradului de pericol social al faptei.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, precum și de contextul social și economic, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este corect individualizată, răspunzând necesităților de ordin sancționator și preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 4188/2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_, în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎNTRANSPORT RUTIER, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, N. P. G. | Judecător, E. V. |
Grefier, O. S. |
O.S. 25 Noiembrie 2014
Redactat VE.- 2 ex.
Jud. fond D. Livișor – Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6506/2014.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 818/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
