Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6506/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6506/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 3339/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 184 A
Ședința publică de la 22 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR M. E.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 6506/08.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR.1 BUCUREȘTI, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual apel;
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cu privire la probele solicitate de partea apelantă, respectiv proba testimonială, față de teza probatorie arătată, o respinge ca nefiind pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Cu privire la proba cu expertiză tehnică auto, față de data reținută în procesul-verbal, o respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6506/08.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 13.05.2013 sub nr._ petenta . a solicitat in contradictoriu cu intimata ISCTR anularea procesului-verbal . nr._/2013. In subsidiar se solicita avertismentul.
In fapt se arata ca procesul-verbal s-a intocmit pentru aceea ca semiremorca nr. 2 din ansamblul rutier controlat prezenta anvelope uzate. S-a incalcat insa art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, avand in vedere ca nu s-a indicat care este legislatia in vigoare ce a fost incalcata. Aceasta era obligatorie, avand in vedere ca textul incriminant reprezinta o norma de referire.
Totodata, formularul . nr._, la care se face referire in cadrul procesului-verbal contestat nu descrie situatia reala, dat fiind ca in fapt controlul in trafic nu s-a rezumat la cele consemnate acolo, ci a fost vorba despre un control excesiv.
Se mai arata ca roata uzata era in realitate roata de rezerva, care a fost montata ulterior unei pene si care s-a deteriorat rapid din cauza conditiilor de drum de pe centura capitalei.
Atitudinea ostila a agentului decurge din faptul ca s-a aplicat amenda maxima prevazuta de lege si din faptul ca s-a dispus imobilizarea autovehiculului, desi nu necesita decat schimbarea a doua anvelope.
In continuare se arata ca fapta nu prezinta un grad de pericol social care sa sustina amenda aplicata, avertismentul fiind o sanctiune adecvata in speta.
In drept se invoca prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 27/2011 si HG nr. 69/2012.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca nefondata, avand in vedere ca din fotografiile depuse la dosar decurge temeinicia procesului-verbal.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si plansa fotografica.
Prin sentința civilă nr. 6506/08.10.2013 instanța de fond respinge plangerea, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/2013 petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 18.000 lei pentru fapta de a circula cu autovehicul avand uzura anvelopelor peste limita de 1,6 m pe axa 3 pentru anvelopa stanga, taieturi si lipsa material anvelopa de pe axa 2 stanga. Fapta a fost incadrata in prevederile art. 3 pct. 20 din HG nr. 69/2012.
Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petenta, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat, se observa ca art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 spune .-verbal trebuie sa cuprinda si indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia.
Se observa ca actul contestat prezinta drept text incrimimant art. 3 pct. 20 din HG nr. 69/2012, care spune ca reprezinta contraventie efectuarea transportului rutier cu vehicule rutiere care prezintă defecțiuni tehnice majore privind sistemul de frânare, sistemul de direcție, punți, roți, anvelope și suspensie, șasiu, cabină și elemente atașate șasiului, tahograful și/sau limitatorul de viteză, stabilite potrivit legislației în vigoare.
In speta s-au detectat defectiuni tehnice majore cu privire la anvelope.
Este adevarat ca ceea ce intelegem prin defectiuni tehnice majore este definit prin alt act normativ, respectiv Ordinul 181/2012, numai ca pe de o parte indicarea acestuia nu este solicitata expres de lege, care pretinde doar aratarea actului normativ incriminant si sanctionator (fara a distinge dupa cum e vorba de norme in alb, de trimitere sau de referinta), iar pe de alta parte din cuprinsul planselor fotografice depuse la dosar decurge fara posibilitate de indoiala ca defectiunile erau unele majore, nefiind nevoie de pregatire de specialitate pentru a observa acest aspect. Or, in materie de nulitati relative, cum este cea din speta, desfiintarea presupune si existenta unei vatamari (art. 47 din OG nr. 2/2001 rap. la art. 175 alin. 1 cpc) care aici nu se poate pretinde. Oricare aparare a petentei ar fi inutila in raport de probele administrate.
Cu privire la al doilea motiv de nulitate nu se observa care este relevanta sau cel putin vatamarea petentei. Daca s-a efectuat un control cu exces de zel nu inseamna ca s-a incalcat legea, ci agentul de control a verificat strict si in detaliu aplicarea sa.
Referitor la motivul legat de faptul ca roata ce prezenta defectiuni era roata de rezerva, care s-a deteriorat rapid din cauza conditiilor de drum, pe de o parte aceasta explicatie subestimeaza capacitatea cognitiva a judecatorului chemat sa statueze asupra cauzei, iar pe de alta nu aduce explicatii decat cu privire la o singura anvelopa. Mai mult, nu se aduce raspuns la intrebarea de ce anvelopa de rezerva prezenta asemenea uzuri incat sa se deterioreze mai rapid decat celelalte cauciucuri.
Atitudinea ostila a agentului nu poate conduce la anularea procesului-verbal, cata vreme fapta imputata exista.
Rămâne de observat dacă în cauză se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Într-adevăr, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 spune că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (similar, art. 21 alin. 3 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță spun că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În cauză însă faptele prezintă un pericol social ridicat. In primul rand preambulul textului incriminant spune ca aceasta reprezinta o abatere foarte grava.
Apoi, este de notorietate care pot fi consecintele unor fapte precum cea din speta, punandu-se in pericol valori supreme precum viata si integritatea fizica a persoanelor angajate in trafic si nu numai.
In plus, textul prezinta o contraventioe de pericol, nu de rezultat, astfel ca lipsa unui accident nu poate constitui un motiv de care petenta sa se prevaleze.
Nu mai putin, din chiar continutul plangerii reiese ca nu s-ar putea atinge scopul preventiv al normei contraventionale prin aplicarea avertismentului, cata vreme petenta invoca in aparare motive puerile (defectarea unei anvelope din cauza gropilor de pe soseaua de centura a capitalei si atitudinea ostila a agentului, faptul ca a aplicat strict legea), ce denota lipsa constentizarii posibilelor efecte ale faptei sale.
Instanta considera, in consecinta, ca maximul amenzii speciale este unul potrivit, avand in vedere si comportamentul procesual al contestatoarei.
Împotriva sentinței a formulat apel petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 16.01.2014, sub nr._ .
A solicitat apelantaadmiterea apelului, casarea sentintei atacate si admiterea plangerii contraventionale astfel cum aceasta a fost formulata, astfel, in principal solicită admiterea plangerii, anularea procesului verbal de contraventie cu exonerarea de la plata amenzii, in subsidiar, solicită inlocuirea sanctiunii amenda cu sanctiunea avertisment.
Apelanta a reiterat nulitatea absoluta a procesului verbal atacat, acesta fiind intocmit cu incalcarea art. 16 si 17 din OG 2/2001.
In ceea ce priveste pozele depuse la dosarul cauzei de catre intimata, arata apelanta ca acestea nu pot fi luate in considerare cata vreme intimata nu a indicat data la care acestea se presupune ca au fost realizate, aparatul cu care au fost realizate si persoana care le-a realizat in vederea realizarii raspunderii ca acestea nu au fost trucate, nefiind nici macar semnate pentru conformitate cu originalul. Sustinerea judecatorului de fond potrivit careia "din cuprinsul planselor fotografice depuse la dosar decurge fara posibilitate de indoiala ca defectiunile erau unele majore ... " apare ca fiind eronata.
In mod eronat instanta de fond isi motiveaza solutia pe faptul ca nu ar fi adus explicatii decat in ceea ce priveste o anvelopa. Reiterează sustinerile noastre in ceea ce priveste anvelopa stanga de pe axa 3 pentru care s-a retinut in procesul verbal ca ar fi fost uzata prezentand o " uzura peste limita de 1,6 mm " contesta de asemenea sustinerea agentului constatator, aprecierea acestuia s-a facut arbitrar, din ochi, in lipsa vreunei masuratori cu un aparat care sa constate gradul de uzura al anvelopei, mai mare sau mai mic de 1,6mm, incadrarea sau nu a anvelopelor ca fiind defectiune majora apreciem ca in cauza poate fi stabilit cu certitudine doar pe calea unei expertize tehnice.
Critica apelanta sentinta de fond si datorita faptului ca aceasta nu arata motivele pentru care au fost inlaturate cererile acesteia in probatiune.
Apreciază apelanta ca nejustificata aplicare maximului amenzii contraventionale prevazute de lege in cauza, desi in cuprinsul procesului verbal nu a fost consemnate nicio imprejurare care sa motiveze periculozitatea maxima a faptei, cum prevede art.16 alin.1 din OG 2/2001.
În susținere, apelata a solicitat incuvintarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniala, precum si ascultarea conducatorului auto, in vederea lamuririi starii anvelopelor la momentul plecarii in cursa, la momentul inlocuirii rotii de rezerva precum si la momentul controlului, precum si pentru a indica starea in care s-a aflat carosabilul pe portiunea soselei de centura a Bucurestiului, dar si pentru lamurirea modalitatii in care s-a desfasurat controlul. Totodata a solicitat incuvintarea unei expertize tehnice auto care sa stabileasca starea tehnica a anvelopelor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a formulat întâmpinare, în faza procedurii prealabile.
Solicită intimatul respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Consideră intimatul ca sentinta civila pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala, procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplina asupra situatiei de fapt si a incadrarii in drept a faptei pana la proba contrarie, fiind intocmit cu respectarea normelor legale imperative prevazute de OG 2/2001. Motivele invocate de apelantă sunt lipsite de temei.
In drept au fost invocate dispozitiile art.205 si urmatoarele din N. C.proc.civ.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de apel s-a invocat faptul că procesul – verbal de contravenție este lovit de sancțiunea nulității absolute, fiind întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, în sensul că acesta nu menționează actul normativ care stabilește contravenția.
Motivul de apel este neîntemeiat. Astfel, tribunalul constată că în cuprinsul actului sancționator au fost indicate ca temei de drept prevederile art. 3 pct. 20 din HG nr. 69/2012, care constituie textul de lege în care se încadrează fapta contravențională reținută în sarcina petentei.
Pe situația de fapt, tribunalul reține că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/23.04.2013 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 18.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 20 din HG nr. 69/2012, întrucât la data de 23.04.2013, ora 08,30, în urma controlului tehnic efectuat în trafic s-a constatat la semiremorca cu numărul de înmatriculare_ uzura peste limita de 1,6 mm pe axa 2 stânga. În aprecierea instanței, această defecțiune constată este una majoră, astfel încât încadrarea faptei în prevederile art. 3 pct. 20 din HG nr. 69/2012 a fost realizată în mod legal.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestatoare, în calitate de titulară a plângerii contravenționale.
În cauza de față, însă, instanța constată că petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată.
Având în vedere că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, tribunalul reține că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta ., cu sediul ales la Cabinet de avocat D. A. în A. I., ., județul A., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR.1 BUCUREȘTI, cu sediul ales la sediul Inspectoratului Teritorial 1 din București, Piața Presei Libere nr. 1, corp D1, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, M. E. | |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond C. A. C./Judecătoria Cornetu
Red. jud. M.E.
Thn. red. C.D. /2 ex./ 02.07.2014
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1654/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2475/2014.... → |
|---|
