Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7526/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7526/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 4610/1748/2013
DOSAR NR._ /2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.322A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.06.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta . S.A. împotriva sentinței civile nr.7526/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11.07.2013, sub numărul_ petenta . SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata ISCTR, anularea procesului-verbal . nr._/28.06.2013 întocmit de către intimată.
În fapt, s-a arătat că prin respectivul proces-verbal au fost sancționați pentru depășirea perioadei maxime de condus neîntreruptă, întrucât în ziua de 07.06.2013, șoferul Sachir Beinur nu a respectat timpul de timpul maxim de conducere neîntreruptă de 4 ore și 30 de minute, conducând 4 ore și 51 de minute. Petenta susține că din procesul-verbal nu rezultă intervalul orar în care șoferul a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă. De asemenea, nici din formularul de control nu rezultă aceste informații.
Pe de altă parte, din analiza înregistrării tahograf din ziua de 07.06.2013, cumulând timpi de conducere și ținând cont de perioadele de pauză, nu se obține un timp de 4 ore și 51 de minute de condus.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 411 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 C.pr.civ.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, atașând plângerii sale, în copie, procesul-verbal contestat, formularul de control în trafic, dovada de comunicare, imprimare tahograf.
Plângerea legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata ISCTR a depus la data de 14.08.2013, prin Serviciul Registratură întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată.
În esență, s-a arătat că în urma controlului efectuat în data de 25.06.2013 pe DN 3, km 17 + 400m, P., jud. Ilfov, s-a constat că în ziua de 07.06.2013 nu s-a respectat perioada maximă de conducere neîntreruptă cu 21 de minute, conducându-se în total 4 ore și 51 de minute.
Procesul-verbal a fost legal întocmit, cu respectarea prevederilor art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001, nefiind identificate vătămări suferite de către petentă care să impună anularea procesului-verbal. De asemenea, actul de constatare și de sancționare este temeinic întocmit, fapta existând, fiind corect individualizată și sancționată.
Datorită modului de definere în legislația aplicabilă, internă și comunitară, a faptei ca reprezentând o contravenție gravă, nu se poate dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului
În drept au fost invocate dispozițiile art. 223 alin. 3, 205 și următoarele C.pr.civ., OG nr. 37/2007, OG nr. 2/2001.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie procesul-verbal, împuternicire, formular de control în trafic, raport generat de aparatul tahoscan referitor la verificare diagrame, raport generat de aparatul tahoscan referitor la contravenții, dovadă de comunicare.
La data de 25.09.2013, prin Serviciul Registratură, petenta a depus răspuns la întâmpinare solicitând să fie respinse susținerile intimatei, neindicându-se în concret intervalul orar în care a fost consemnată fapta calificată drept contravenție. De asemenea, semnarea de către șofer a formularului nu constituie probă, iar prezumția de simplă temeinicie de care se vorbește vine în conflict cu prezumția de nevinovăție a petentei Din chiar imprimarea aparatului tahoscan depusă de intimată ar rezulta că nu s-a depășit perioada de 4 ore și 30 de minute de conducere neîntreruptă.
În final, petenta a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și exonerarea de la plata amenzii.
La data de 18.10.2013, prin Serviciul Registratură, petenta a depus note scrise prin intermediul cărora a făcut din nou vorbire de lipsa menționării intervalului orar în care s-a săvârșit fapta. De asemenea, din actele depuse de către intimată rezultă că șoferul a avut o perioadă de pauză cumulată de o oră și un minut, prin urmare contravenția nu există, procesul-verbal fiind nelegal și netemeinic.
Prin sentința civilă nr.7526/18.11.2013, Judecătoria Cornetu a respins plângerea ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.06.2013 a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 3.000 de lei petenta . SA pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 4 din OG nr. 37/2007. Actul a fost încheiat ca urmare a controlului efectuat în trafic la data de 25.06.2013, ora 17:21 pe DN 3, km 17 + 400 m, localitatea P., jud. Ilfov, când a fost oprit un autovehicul înmatriculat_, utilizat de către societatea petentă.
În fapt s-a reținut că în ziua de 07.06.2013, conducătorul auto Sachir Beinur, angajat al petentei, a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă de 4 ore și 30 de minute cu 21 de minute, conducând în total 4 ore și 51 de minute.
Potrivit art. 8 alin. 3 pct. 4 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, constituie contravenție depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu până la 30 de minute.
În temeiul art. 9 alin. 1 lit. e) din OG nr. 37/2007 contravenția prevăzută de art. 8 alin. 3 pct. 4 se sancționează cu amenda de la 1.500 la 3.000 de lei aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a reținut că procesul-verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate de către agentul constatator din cadrul intimatei prin utilizarea unui aparat tahoscan care a procesat informațiile stocate în cartela tahograf a conducătorului auto Sachir Beinur.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Constatarea faptei în cauza de față s-a realizat prin utilizarea unui mijloc tehnic de verificare de către agentul constatator al intimatei, acesta verificând cartela tahograf a conducătorului auto pentru intervalul 28.05.2013 – 25.06.2013, așa cum rezultă din formularul de control (f. 7) și din imprimarea aparatului tahoscan (f. 29). Analizând informațiile stocate pe cartelă, rezultă că în data de 07.06.2013 conducătorul auto Sachir Beinur a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă de 4 ore și 30 de minute cu 21 de minute, el conducând neîntrerupt 4 ore și 51 de minute. Informațiile imprimate depuse la dosar de către petentă (f. 8) indică la data de 07.06.2013 pentru șoferul în cauză conducere, timp la dispoziție, precum și alte activități. Conform prevederilor R (CE) nr. 561/2006, mai exact art. 7, după o perioadă de 4 ore și 30 de minute de condus, conducătorul trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin 45 de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin 15 minute urmată de o pauză de cel puțin 30 de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
Analizând actele depuse de către petentă (f. 8), precum și înscrisurile depuse de către intimată (f. 28 – 30) instanța a observat că în ziua de 07.06.2013 conducătorul auto Sachir Beinur a avut o perioadă neîntreruptă de activitate 4 ore și 51 de minute de la ora 12:13 până la ora 18:19. Total de 6 ore și 6 minute ( perioada 12:13 – 18:19), va fi fracționat de pauze succesive de 34 de minute, 8 minute, 3 minute, 3 minute și, respectiv, 27 de minute. Prin raportare la prevederile art. 7 din R (CE) nr. 561/2006, devine clar că doar prima pauză, de la 13:46 la 14:20, respectă dispoziția legală mai sus indicată, aceasta fiind mai mare de 15 minute, însă următoarele 4 pauze, deși cumulate depășesc pragul de 30 de minute, (sunt în total 41 de minute), ca urmare a fragmentării efectuării lor, nu respectă paragraful 2 din art. 7 din Regulament, fiind fiecare sub limita minimă de 30 de minute, astfel că nu pot intra în calculul perioadei de pauză neîntreruptă.
Cu privire la neindicarea în mod detaliat a perioadei de pauză nerespectate, instanța, prin raportare la prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a reținut că fapta e suficient descrisă, având importanță depășirea perioadei de 4 ore și 30 de minute de conducere neîntreruptă, cu 21 de minute, ca urmare a lipsei de efect a celor 4 pauze. De asemenea, fapta a fost constatată prin intermediul aparatului tahoscan, petenta având posibilitatea ulterior să verifice imprimarea aparatului tahograf (f. 8), lucru pe care l-a și făcut în fapt de altfel, astfel că nu există nicio vătămare suferită și care să necesite anularea procesului-verbal.
Referitor la semnătura conducătorului auto, ea apare pe formularul de control în trafic, ea neavând vreo influență asupra temeiniciei și legalității procesului-verbal, această semnătură reflectând participarea sa la efectuarea controlului din data de 25.06.2013.
În concluzie, fapta a fost suficient descrisă pentru a se constata existența sa, precum și încadrarea juridică, datele inserate în procesul-verbal indicând elementele constitutive ale faptei (nerespectarea timpilor de pauză), precum și cine răspunde pentru ea.
Prin urmare, având în vedere că petenta nu a probat o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator, instanța a menținut temeinicia procesului verbal contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Potrivit art. 9 alin. 1 lit. e) din OG nr. 37/2007 contravenția prevăzută la art. 8 alin. 3 pct. 4 se sancționează cu amendă de la 1.500 la 3.000 de lei.
Petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3.000 de lei, maximul prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Astfel, referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța de fond a apreciat drept justificat cuantumul maxim al amenzii aplicate și nu a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, având în vedere rolul esențial pe care respectarea timpilor de odihnă îl are asupra siguranței traficului rutier, dar și asupra modului de conformare a operatorilor de transport la legislația incidentă în materie. Siguranța traficului rutier a impus ca să fie sancționată nerespectarea perioadei zilnice de odihnă deoarece o cauză majoră de accidente rutiere se identifică în oboseala participanților la trafic, rezultând astfel pierderi de vieți umane, precum și pierderi materiale importante. De altfel, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 definește faptele care constituie contravenții conform regulamentului ca fiind contravenții grave, astfel că o schimbare a sancțiunii aplicate din amendă în avertisment ar lăsa fără obiect legislația privitoare la siguranța traficului rutier – acela de a preveni și de a sancționa într-un mod eficient abaterile care pot crea un risc crescut de producere a accidentelor rutiere.
D. urmare, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 instanța de fond a respins plângerea petentei ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 7526/18.11.2013, a formulat apelului petenta solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că în procesul verbal și în formularul de control în trafic nu s-a menționat intervalul orar al conducerii neîntrerupte timp de 4 ore și 51 de minute, abia prin întâmpinarea formulată intimatul arată că intervalul orar a fost cuprins între 12:13 și 18:19.
Cu privire la acest interval orar apelanta a arătat că examinarea tahografului digital nu susține aceste afirmații astfel de la ora 12:13 timpul de conducere este de o oră și 33 de minute, după care șoferul a executat o pauză de 34 de minute iar de la reluarea circulației a mai condus doar 3 ore și 18 minute cu unele intermitențe nesemnificative.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C. proc. Civ, art. 3041 C. proc. Civ, OG 2/2001 și OG 37/2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 08.04.2014, intimatul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, procesul de constatare a contravenției făcând dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept a faptei până la proba contrarie, fiind întocmit cu respectare normelor legale imperative prev. de O.G. 2/2001.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatarea a contravenției făcând dovada deplină a celor înscrise în acesta până la proba contrarie. Petenta nu a administrat probe care să infirme situația de fapt reținută prin procesul verbal întocmit de către intimată, respectiv de a dovedii că la momentul efectuării controlului conducătorul auto nu a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute.
Intimatul a apreciat că nu pot fi reținute susținerile apelantei referitoare la faptul că ulterior a analizat înregistrarea tahografului digital dar înregistrarea acestuia nu susține cele pretinse de agentul de control, deoarece, în trafic, pentru citirea diagramelor, agentul de control a utilizat aparatul tahoscan care are rolul de citire a acestor diagrame, și care redau exact datele înregistrate pe acestea.
Atașarea la dosar de către contravenientă a unor documente, ulterior sancționării contravenționale și prezentarea lor în fața instanței de judecată, nu are relevanță juridică întrucât elementul constitutiv al contravenției, sub aspectul laturii obiective, se realizează la momentul controlului în trafic.
În opinia intimatului este justificată aplicarea sancțiunii contravenționale, cât și cuantumul maxim al amenzii aplicate având în vedere natura contravenției, cât privește transportul de marfă, ce trebuie realizat în condiții de maximă siguranță pentru toți participanții la trafic, pentru evitarea producerii de accidente, fiind cunoscut faptul că oboseala este principalul factor al tragediilor rutiere.
În drept au fost invocate disp. art. 205 din N.C.PC., O.G. 2/2001, O.G. 37/2007, REG. CE nr. 561/2006.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel se referă la încălcarea de către agentul constatator a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în sensul că nu au fost indicate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei săvârșite.
Motivul este neîntemeiat. Astfel, tribunalul constată că fapta contravențională a fost descrisă în mod amănunțit, au fost indicate și temeiurile de drept, astfel încât sunt respectate, în aprecierea tribunalului, exigențele prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Apelanta a mai formulat critici legalitate de temeinicia procesului – verbal de contravenție întocmit în cauză.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestatoare, în calitate de titulară a plângerii contravenționale.
În cauza de față, însă, instanța constată că petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta fiind, așadar, răsturnată. Mai mult, la dosarul primei instanțe a fost depusă de către intimat diagrama tahograf, iar din cuprinsul acesteia rezultă realitatea celor reținute în sarcina petentei, respectiv la data de 07.06.2013 conducătorul auto angajat al petentei a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă de 4 ore și 30 de minute, cu 21 de minute (f. 28-30).
Având în vedere că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, tribunalul reține că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta . S.A. cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 2, sector 1, J40/_/2007, CUI_, cont bancar RO55RZBR_226, împotriva sentinței civile nr.7526/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER C._, cu sediul ales în București, sector 1, Piața Presei Libere nr. 1, corp D1, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. L. I.
Concept red. gref. L.I
Red. Jud: M.E./2
Jud.fond :–D. S. - Jud. /Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1916/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2449/2014.... → |
|---|
