Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2071/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2071/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 2611/1748/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 2071R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 SEPTEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta P. L. ROMÂNIA IFN SA împotriva sentinței civile nr.3585/14.05.2014 pronunțata de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află al primul termen de judecata, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca intimata a depus întâmpinare si a solicitat judecarea cauzei in lipsă, iar recurenta a depus la dosarul cauzei dovada calității de reprezentant, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești cu nr._/281/2012, petenta . IFN SA, în contradictoriu cu CNADNR SA a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.01.2012 încheiat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că procesul-verbal este nul întrucât nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică nefiind valabilă, respectiv că nu are calitatea de subiect activ al contravenției autovehiculul aparținând . SRL, acesta fiind utilizatorul care ar fi trebuit sancționat.
În drept, petenta a invocat OG 2/2001, OG nr. 15/2002, OUG nr. 195/2002, OG nr. 51/1997 și a solicitat judecata în lipsă.
În probațiune, petenta a atașat plângerii sale, în copie, un set de înscrisuri .
Plângerea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 și al art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la data de 25.01.2013, prin Serviciul Registratură, relații privind mijloacele de măsurare supuse contrololui metrologic, certificat calificat și planșă foto, și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C..
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3585/14.05.2014 pronunțata de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._ a fost admisă in parte plângerea contraventionala privind pe petent P. L. ROMÂNIA IFN SA.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.01.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 250 lei, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 120,34 lei. Agentul constatator a reținut că, în data de 10.08.2011, ora 21.00, petenta a circulat cu vehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe A2 km 12 + 450 m, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2002 (aplicabil potrivit art. 10 din OG 15/2002) sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu.
Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal contestat, instanța a constatat că acesta cuprinde semnătura electronică a agentului constatator din cadrul CNADNR SA.
Potrivit Legii nr. 455/2001, pentru a avea valoare legală, o semnătură electronică trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv: să fie legată în mod unic de un semnatar, să asigure identificarea acestuia, să fie creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) și sa fie legată de datele în formă electronică la care se raportează astfel încât orice modificare să fie identificabilă.
Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, „înscrisul in forma electronica, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile” iar art. 7 al aceluiași act normativ prevede că „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește aceasta cerința dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției menționează expres că acest document a fost generat și semnat electronic, motiv pentru care instanța apreciază că nu poate fi identificat niciun motiv pentru care actul să nu poate fi calificat drept "înscris în formă electronică" în sensul art. 4 pct.2 din Legea nr.455/2001.
De asemenea instanța a considerat că informația cuprinsă în cadrul procesului verbal poate fi citită atât prin intermediul unui program informatic, cât și prin intermediul altui procedeu similar, sau chiar pe suport de hârtie, întrucât, odată generat și semnat electronic, înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizică pe suport de hârtie.
Prin urmare instanța apreciază că simplul fapt că, ulterior generării unui înscris electronic, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărită pe suport de hârtie pentru a fi comunicată ca atare, nu îi înlătură acestuia calitatea de înscris în formă electronică.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că petenta a fost sancționată potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: „În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul nr. 769/01.10.2010).
Față de susținerea petentei referitoare la faptul că la datele săvârșirii faptelor contravenționale nu ar mai fi fost proprietara autovehiculului de referință, respectiv că nu mai avea obligația achitării tarifului de utilizare, instanța constată că această afirmație nu este dovedită. Este adevărat că la dosarul cauzei a fost depusă o factură pentru valoarea reziduală din contractul de leasing, însă nu există dovada achitării acestei facturi pentru a se putea stabili data operării transferului de proprietate.
De asemenea, instanța a reținut că din înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 33, intitulat Proces verbal de predare-primire, rezultă faptul că înscrisurile necesare înmatriculării autovehiculului au fost predat la data de 19.09.2011, or contravenția a fost săvârșită la data de 10.08.2011.
În acest context, instanța apreciază că dovada transferului de proprietate cu privire la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu s-a făcut, motiv pentru care acest motiv de anulare este neîntemeiat.
În ceea ce privește plata tarifului de despăgubire, conform art. 2 din Legea nr. 144/2012 „tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”. Instanța constată că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești anterior intrării în vigoare a legii nr. 144/2012.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea contravențională, a menținut procesul-verbal contestat și a anulat tariful de despăgubire aplicat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta P. L. ROMÂNIA IFN SA solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței recurate si reținând cauza spre rejudecare admiterea plângerii contravenționale cu consecința anularii in tot a procesului verbal contestat si a exonerării recurentei de la plata amenzii contravenționale in valoare de 250 lei si a tarifului de despăgubire.
În motivarea cererii, recurenta a arătat ca sentința recurată este netemeinică și nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legi, astfel:
Instanța de fond in mod eronat a apreciat faptul ca procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2011, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel ca, in speța nu i-a fost comunicat nici un proces verbal de contravenție care sa poarte semnătura olografa.
Art. 2 din Legea 455/2001 prevede ca înscrisul in forma electronica reprezintă "o colectie de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar". De aici rezulta ca semnătura electronica poate fi incorporata numai unui înscris in forma electronica, destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibila incorporarea unei semnături electronice unui înscris in alt format.
Astfel ca înscrisul care i-a fost comunicat reprezintă doar o dovada ca acesta s-a încheiat in format electronic. Insa aceasta modalitate de încheiere a unui proces verbal, nu respecta condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție.
Din prevederile OG 2/2001, rezulta ca procesul verbal de contravenție trebuie sa îmbrace forma scrisa si sa fie intocmit pe suport material pentru a putea fi comunicat prin modalitatile prevazute de lege - "prin inmanare", prin posta cu aviz de primire" sau prin "afisare". In concluzie legislatia in vigoare nu ofera posibilitatea incheierii procesului verbal de contraventie in format electronic sau comunicarea acestuia pe cale electronica, prevederile Legii 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drpet privat iar nu raporturilor de autoritate.
Faptul ca OG 15/2002 a prevazut posibilitatea constatarii contraventiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reteaua de drumuri nationale din Romania, nu insemana ca si procesele verbale de contraventie prin care se vor constata aceste fapte, pot fi emise prin aceste mijloace tehnice.
Pe de alta parte, procesul verbal de contraventie este acel act juridic emis de autoritatile competente, prin care se aplica o sanciune, in urma savarsirii unei contraventii (acea fapta care are un grad de pericol social mai scazut decat infractiunea si care este pedepsita ca atare). Prin urmare, procesul verbal are natura juridica a unui act administrativ, deci de drept public, fiind totodata un act autentic.
Procesul verbal de contraventie nu poate fi un inscris sub semnatura privata, ci doar unul autentic, emis de un agent constatator, in exercitarea atributiilor sale. Nicio dispozitie a Legii nr. 455/2001 nu prevede posibilitatea atasarii semnaturii electronice unui proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sau unui alt inscris autentic. Din intreaga lege se desprinde concluzia ca inscrisurile electronice si semnatura electronica ce le poate fi atasata sunt aplicabile exclusiv raporturilor juridice de drept privat, acesta fiind de altfel si sensul art. 5 din Legea nr. 455/2001.
De asemenea, se retine faptul ca procesul verbal are o forma electronica, desi nu este destinat de a fi citit in forma electronica, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2011 care defineste inscrisul electronic ca fiind ,,0 colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.".
Din cuprinsul procesului verbal de contraventie, rezulta ca documentul a fost generat si semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 si HG 1259/2011 de catre agentul constatator, cu certificat emis de CERTSIGN S.A. - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, fara sa se faca vreo referire la faptul ca semnatura este o semnatura electronica extinsa sau nu sau la vreun certificat de acreditare eliberat respectivului furnizor de servicii.
Or, nefiind probata existenta unei semnaturi electronice extinse si a acreditarii furnizorului de servicii de certificare, in cauza nu pot sa opereze prezumtiile la care se refera art. 9 si 10 aratate, urmand ca cel care se prevaleaza de o semnatura electronica si de un certificat calificat, trebuie sa probeze ca acestestea indeplinesc conditiile prevazute de lege, aspecte nereliefate in cauza.
Astfel, in ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, arata ca acesta a fost încheiat cu nerespectarea conditiilor de forma prevazute de dispozitiile OG 2/2011.
Pe de alta parte pentru a deveni incidente dispozitiile Legii 455/2001 privind semnatura electronica, ar trebui ca procesul verbal sa poata fi emis in format electronic.
Din intreaga economie a Legii 455/2001 (art. 3, art. 4) se desprinde concluzia ca, inscrisurile electronice si semnatura electronica ce le poate fi atasata sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat si nu raporturilor de autoritate.
Data fiind solutia privind legalitatea procesului verbal, considera ca este inutila analiza situatiei de fapt si a temeiniciei celor mentionate in cuprinsul acestui act.
Mai mult decat atat, subliniaza faptul ca nici sediul social nu a fost corect mentionat, avand in vedere faptul ca acesta este in localitatea Voluntari, .. 2, Cladirea P., Parter, etajele 1 si 2, judetul Ilfov si nu in Bucuresti, .. 201, judet/sector 2 asa, cum in mod eronat s-a trecut in procesul-verbal.
In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal de constatare a contraventiei instanta a retinut in mod gresit faptul ca acesta este temeinic intocmit.
Potrivit art. 8 alin. 1 si 2 din OG nr. 15/2002: " fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda.".
Art. 7 din acelasi act normativ stabileste ca ,,responsabilitatea achitarii tarif ului de utilizare si a detinerii rovinietei valabile, precum si a achitarii tarif ului de trecere sau a tarif ului de concesiune revine in exclusivitate utilizatorilor romani, iar in cazul utilizatorilor straini, aceasta revine in exclusivitate utilizatorilor romani, iar in cazul utilizatorilor straini, aceasta revine in exclusivitate conducatorului auto al vehiculului. ".
Termenul de utilizator este explicat chiar in cuprinsul art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 astfel: "utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de Înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate În alte state, denumite în continuare utilizatori străini".
Din interpretarea sistematica a acestor texte legale rezulta ca are calitate de contravenient detinatorul care are in proprietate sau poate folosi autovehiculul in baza unui drept legal (in speta dedusa judecatii in baza unui titlu executoriu, contractul de leasing nr._/_), acesta trebuind sa faca dovada achitarii taxei de drum.
Invedereaza ca, asa cum rezulta si din inscrisurile depuse la dosar, la data de 10.08.2011 S.C. P. L. ROMANIA IFN S.A. nu mai era proprietarul autovehiculului, intrucat la data de 23.02.2011 a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului cu nr. de inmatriculare_, in baza unui contract de leasing financiar, catre S.C. AUDIO VISUAL SERVICES S.R.L. Prin achitarea valorii finale, S.C. AUDIO VISUAL SERVICES S.R.L.a devenit proprietar al vehiculului in cauza.
In procesul de constatare a faptei contraventionale, intimata apeleaza la sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei - SIEGMCR, conform art. 9 din OG 15/2002, iar utilizatorul autoturismului este identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administratiei si Internelor, Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a vehiculelor, in baza unui protocol incheiat intre institutii.
In atare situatie nu poate fi imputata recurentei savarsirea contraventiei pentru nerespectarea dispozitiilor legale de catre utilizator care il obligau pe acesta din urma sa-si achizitioneze rovinieta.
In acelasi timp subliniaza faptul ca vinovatia este un element constitutiv al contraventiei, fara de care contraventia, ca fapta antisociala nu exista, iar daca nu exista contraventie nu poate fi antrenata nici raspunderea contraventionala.
Pe cale de consecinta, solicita instantei de recurs sa constate ca sanctionarea petentei nu are nici un suport legal, constituind o incalcare a principiului legalitatii stabilirii contraventiilor si aplicarii sanctiunilor contraventionale, consacrat de dispozitiile art. 1 din OG 2/2001. Solicita obligarea intimatei C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat.
În drept, cererea a fost intemeiata art. 299 si următoarele din Cod proc.civ., art. 304 pct. 8 si 9 Cod Proc. civ, OG 2/2001, OG 15/2002 si Legea 455/2001, art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
La data de 21.08.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat, menținerea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat ca potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu smilar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică exinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnatura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Semnatura electronica reprezinta așadar forma digitală a semnăturii olografe, avand aceleași functionalitate și aplicabilitate ca si semnatura olograf a, servind la identificarea semnatarului si atestarea, precum în prezenta cauză, de catre agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate in procesul verbal corespund Întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumtia de legalitate si temeinicie.
Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va inmana sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie și destinat a fi citit cu ochiul liber.
Astfel, un înscris care are asociată o semnătura electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnatura electronică.
Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de contatare a contraventiei, care în formă electronică are atașată semnatura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
Procesul verbal de contraventie este un înscris generat și semnat în forma electronica, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronică trebuie interpretata sistematic, art. 6 și art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de catre agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate în acestea.
In plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se ali că pe procesele verbale de contraventie, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administratiei și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Potrivit art. 9 din O.G. 15/2002 constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 8 din O.G. 15/2002 se face de catre personalul imputernicit din cadrul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A.
În speță, vehiculul cu număr de înmatriculare_, apartinand lui P. L. ROMANIA SRL, a fost surprins circuland, fără a deține rovinietă valabilă, pe Autostrada-A2 km12+450m; Localitatea: Glina, jud IF.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzii contravenționale fiind prevăzut în anexa Of. 2 a O.G. 15/2002.
Este necesar ca circulația rutiera sa se desfășoare in condiții legale, respectiv cu rovinieta valabila asa cum a fost legiferata. Tariful de utilizare se aplica si in Romania, ca de altfel si in celelalte state membre UE, cu respectarea Directivei 62/1996 CEE, directiva care reglementează aplicarea acestor tarife, si care are la baza un principiu fundamental, mentionat in majoritatea normativelor europene si romanești, respectiv principiul nediscriminării intre utilizatori, astfel este inacceptabil a egalitatea intre un utilizator care respecta legea si unul care nu respecta legea, lege menita (OG 15) sa asigure premisele unei bune administrări a retelei de drumurilor nationale, ale carui fonduri pentru intretinere si reabilitare si dezvoltare au fost si sunt insuficiente.
In prezenta speță, cuantumul amenzii contravenționale pentru categoria respectivă este minim 250 lei și maxim 500 lei, iar contravenientului i s-a aplicat minimul amenzii contravenționale de 250 lei (cu posibilitatea achitării la jumătate în 48 de ore), sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, având în vedere că fapta săvârșită este de natură a aduce prejudicii atât patrimoniale, față de intimată, cât și materiale, asupra structurii drumurilor.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, O.G. 15/2002, O.G 01.
Analizând sentința civila recurata in raport de motivele invocate instanța constata urmatoarele:
Motivele de recurs invocate de recurentă se încadrează în cele prevăzute generic de art. 304 1 din C.pr.civ ce se aplică la cauza de față.
Recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Astfel, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul primei instanțe, reiese faptul că la data săvârșirii contravenției – 10.08.2011 – petenta inca figura ca proprietar al autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, iar această situație de fapt reiese din cuprinsul certificatului de inmatriculare aflat la fila 30 dosar fond. Astfel, tribunalul reține că încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, iar recurenta petenta nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea. Așadar, din planșele foto înfățișate de intimată rezulta ca autoturismul inmatriculat pe numele intimatei a fost surprins la 10.08.2011 pe autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
Referitor la susținerile intimatei petente vizând lipsa calității de proprietar asupra autoturismului în litigiu, tribunalul urmează a le înlătura ca nefondate.
Din prevederile art.7 si art.1 lit. b din OG 15/2002 rezulta ca obligația de plata a rovinietei ii revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat in certificatul de înmatriculare iar utilizatorul este persoana fizica sau juridica înscrisa in certificatul de înmatriculare.
În speța de față în cartea de identitate a vehiculului depusa la dosarul cauzei este trecută la rubrica proprietar petenta contravenientă din cauza de față. Fată de aceasta împrejurare Tribunalul apreciază că în certificatul de înmatriculare este trecuta la rubrica proprietar tot petenta contravenienta fara a fi mentionat utilizatorul.
Așadar culpa nemenționării în certificatul de înmatriculare a denumirii utilizatorului îi aparține petentei.
Fată de aceasta împrejurare Tribunalul apreciază că petenta nu a facut dovada ca în certificatul de înmatriculare este mentionat la rubrica proprietar o alta persoana in calitate de utilizator, cu atat mai mult cu cat recurenta sustine ca in data de 19.09.2011 a procedat la predarea autoturismului catre utilizator.
Cu privire la transferul dreptului de proprietate, tribunalul retine ca factura fiscala aflata la fila 37 dosar fond nu face dovada asupra trasferului dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigiu în raport de terți. Astfel, pentru ca această operațiune juridică să fie opozabilă terților, aceasta trebuie să fie înregistrată în atât în evidențele organului de poliție, cât și cele ale organului fiscal. Or, în cauză, apelanta nu a administrat dovezi în sensul efectuării formalităților menționate, astfel încât să se opereze transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigiu pe numele cumpărătorului. Deși este posibil ca între părțile contractante, transferul dreptului de proprietate sa fi operat, față de terți, înscrisul intitulat factură fiscală produce efecte numai după obținerea datei certe, prin înregistrarea în evidențele uneia din cele două instituții implicate în derularea formalităților privind transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismelor. Mai mult, Tribunalul retine ca factura depusa la dosar nu este insotita de o dovada a platii, iar o factura care nu este insotita de un document justificativ este considerata neachitata, astfel incat constata ca recurenta nu a facut dovada acordului de vointa dintre parti pentru incheierea valabila a contractului de vanzare-cumparare.
Așadar, in măsura in care încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, petenta nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea, în mod corect s-a reținut săvârșirea contravenției în sarcina petentei față de puterea probanta a planșelor foto înfățișate de recurenta intimată, din care rezulta ca autoturismul intimatei petente a fost surprins la 10.08.2011, pe autostrada A2 km12+450m, Glina, jud. Ilfov, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
Totodată, față de dispozițiile exprese și clare a art. 7 sus menționat privitoare la calitatea contravenientei, clauzele din contractul de leasing referitoare la suportarea de către utilizator a sarcinilor aferente autoturismului nu sunt opozabile intimatei.
Chiar dacă potrivit contractului de leasing obligația de a plăti rovinieta revine utilizatorului, amenda se va aplica proprietarului autoturismului dacă acesta nu a menționat denumirea utilizatorului în certificatul de înmatriculare deși avea posibilitatea să o facă.
Astfel în mod legal și temeinic s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională.
În ce privește celălalt motiv de recurs invocat de către recurentă acesta este neîntemeiat având în vedere că motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.
Potrivit acestui ultim text de lege, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. proc. civ., adică prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Constatand, asadar, nedovedirea de catre petent a niciunei vatamari, tribunalul va inlatura aceste sustineri ca neintemeiate.
Sustinerile petentului referitoare la lipsa semnăturii agentului constatator, nu sunt pertinente. In împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001), iar in procesul verbal contestat exista mențiune expresa in procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificat drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001.
Fără îndoiala procesul verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Pe cale de consecință, Tribunalul retine ca criticile petentei privind condițiile de formă ale procesului-verbal sunt, în opinia instanței, neîntemeiate si că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, tribunalul reține legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus menționate, în temeiul art. 312 C.pr.civ va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta P. L. ROMÂNIA IFN SA împotriva sentinței civile nr.3585/14.05.2014 pronunțata de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședință publică, azi, 23.09.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: N.P.G / 05.01.2015/2 exemplare
Jud.fond: D. E. - Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2459/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 76/2014.... → |
|---|
