Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 4702/94/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.186R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.01.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P.: M. E.

JUDECĂTOR: A. D.

JUDECĂTOR: C. C. M.

GREFIER: L. I.

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul I. T. DE MUNCĂ ILFOV împotriva sentinței civile nr.4335/21.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..D. SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reprezentat de consilier juridic M. Tășchină cu delegație la fila 22 din dosar și intimata reprezentată de apărător ales P. – V. M. C. cu delegație la fila 16 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Tribunalul acordă cuvântul asupra excepție nulității recursului.

Intimata prin apărător, solicită admiterea excepției.

Recurentul prin consilier juridic, solicită respingerea excepției față de dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, în care se menționează că recursul se promovează în termen de 15 zile de la comunicare sentinței civile, comunicarea s-a făcut la data de 25.07.2013, iar recursul a fost formulat la data de 07.08.2013, în cuprinsul acestuia menționându-se că motivele de recurs se vor depune la primul termen de judecată. Arată că motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței.

Tribunalul deliberând în temeiul disp. art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 resinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimată.

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.

Recurentul prin consilier juridic solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii plângerii. Arată că situația de fapt și de drept a fost reținută în mod greșit de către instanța de fond. Arată că intimata a fost sancționată pentru nerespectarea disp. art. 16 alin. 1 Codul Muncii în sensul că nu exista un contract individual de muncă în formă scrisă, aspect ce rezultă și din declarația persoanei în cauză și extrasul din R.E.V.I.S.A.L., conform cărora contractul individual de muncă anterior a încetat la data de 31.03.2012 în temeiul deciziei nr. 7, iar de la acea dată persoana desfășura activitate fără contrat individual de muncă. Arată că în mod greșit instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului apreciind că nu aplicarea amenzii nu este proporțională cu pericolul. Fața de disp. art. 261 alin. 1 C. proc. Civ. instanța de fond trebuia să arate motivele de fapt și de drept care au stat la baza înlocuirii sancțiunii, potrivit art. 261 alin. 1 C. proc. Civ.

Intimata prin apărător, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Arată că sentința instanței de fond a fost motivată, instanța arătând motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii luate. Recurenta susține că a încetat contractul de muncă în data de 31.03.2012, aceasta fiind voința părților. Arată prin faptul că s-a făcut raportarea situației la R.E.V.I.S.A.L în ultima zi lucrătoare a lunii nu înseamnă că s-a încercat o eludare a legii.

Recurenta prin consilier juridic arată că un contract de muncă nu poate înceta într-o zi nelucrătoare astfel că la data de 31.03.2013 contractul de muncă nu mai era în vigoare.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria B. la data de 18.04.2012 sub nr._, petenta ..D. P. SRL a chemat în judecată pe intimatul I. T. DE MUNCĂ ILFOV, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/2.04.2012, cu consecința anulării amenzii contravenționale de 10.000 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 20.03. 2012 angajatul S. S. Ș. a început activitatea in cadrul societății in baza contractului individual de munca nr. 7/19.03.2012 care a fost încheiat pe durata de o luna, respectiv 20.03._12. La data de 29.03.2012, Dl. S. a prezentat societății o cerere prin care a solicitat încetarea contactului de munca cu acordul pârtilor, începând cu 31.03.2012. Cererea sa a fost aprobata, drept pentru care s-a emis decizia nr.7/30.03.2012. Prin decizie, s-a dispus încetarea contractului începând cu data de 31.03.2012 întrucât angajatorul a înțeles ca aceasta sa fie ultima zi in care angajatul sa presteze activitate, angajatul solicitând de fapt începând cu 01.04.2012 sa nu se mai prezinte. D. pentru care salariatul s-a prezentat la munca inclusiv pe 31.03.2012, care fiind o zi de sâmbăta, era o zi de lucru scurta, a fost pontat prezent, s-a întocmit stat de plata pentru timpul lucrat, inclusiv data de 31.03.2012.

La data de 31.03.2012 inspectorul ITM Ilfov a descins la șantierul din Voluntari, B.dul Dunării nr.71, in jurul orei 10,30 unde a solicitat angajaților informații privind executarea raporturilor de munca, solicitând prezenta reprezentantului societății la data de 2.04.2012.

La data de 02.04.2012 s-a întocmit atât procesul verbal de control_ cat si cel de constatare si sancționare a contravenției atacat, prin care, organul de control a reținut ca salariatul S. S. Ș. a fost primit la munca fără încheierea unui contract individual de munca.

Petenta a mai arătat că in mod eronat agentul constatator a făcut aceasta constatare, întrucât pentru a retine comiterea unei astfel de fapte, a interpretat actele puse la dispoziția sa, în sensul ca pe data de 31.03.2012 angajatul nu ar fi trebuit sa fie primit la munca deoarece contractul sau de munca era incetat. Agentul constatator a ignorat explicațiile primite si actele doveditoare prezentate, bazându-si constatarea numai pe interpretarea datelor din baza de date electronica a ITM, respectiv REVISAL, dar fară a tine cont de faptul ca data de 31.03.2012, era o zi nelucrătoare si de aceea REVISAL-UL a fost transmis de către societate in ultima zi lucrătoare a lunii. Conform art. 55 lit.b din Codul Muncii încetarea contractului de munca sa face la data convenita de către parti, iar partile au convenit ca angajatul sa vina inclusiv pe 31.03.2012, fapt declarat si de către angajat.

A mai arătat că faptele reținute prin procesul verbal nu corespund adevărului, ca descrierea faptelor este contrara documentelor verificate si situației de fapt, drept pentru care a solicitat anularea procesului verbal ca netemeinic si exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În dovedirea cererii a solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri și martori.

A depus la dosar următoarele: copia Procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/02.04.2012, copie stat de plata, pontaj, Declarația 112, cererea de încetare a CIM, decizia nr.7/2011, copie Contract individual de munca.

Intimatul I.T.M. ILFOV a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/2.04.2012 cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art.16 și 17 din OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.prc.civ., art.16 alin.1 și 2, art.113 alin.1, art.137 alin.2 și art.260 alin.1 lit.c din Codul Muncii, OG 2/2001.

În dovedire a solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.4335/21.06.2013, Judecătoria B. a admis în parte cererea și a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment

Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele si lucrările dosarului a constatat următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.04.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul art.260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

Procesul verbal a fost semnat de petent căruia i s-a comunicat o copie, petentul încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Instanța a subliniat faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat următoarele:

Potrivit art.260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că numitul S. S. S. a încheiat cu petenta contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 7 din 19.03.2012. Potrivit Deciziei nr. 7 din 30.03.2012 începând cu data de 31.03.2012 contractul individual de muncă al numitului S. S. S. încetează în temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii. Potrivit fișei de identificare din data de 31.03.2012 numitul S. S. S. a arătat că presta activitate pentru petentă, fiind în perioadă de probă – contract de muncă. Față de înscrisurile aflate la dosar instanța privește cu circumspecție declarația martorului care a arătat că numitul S. S. S. nu a prestat nicio activitate pentru petentă în ziua de 31.03.2012, motiv pentru care o va înlătura.

Astfel, susținerile petentului în sensul că a respectat dispozițiile legale incidente în cauză, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.

Prin urmare, instanța a constatat că, în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.

Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța a reținut că potrivit prevederilor art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Față de această împrejurare instanța apreciază însă că în cauză aplicarea amenzii în cuantum de 10.000 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, cu împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, cu atitudinea petentei și cu modul de săvârșire a faptei contravenționale.

Astfel, având in vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșită, la scopul urmărit, urmarea produsa, instanța apreciază ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins prin înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea „ avertismentului”.

Prin urmare, sub acest aspect instanța a admis în parte prezenta plângere si a dispusînlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.04.2012, cu sancțiunea „avertismentului”.

De asemenea, in temeiul art.7 din O.G. nr.2/2001, instanța de fond a atras atenția petentei ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale.

Împotriva sentinței civile nr.4335/21.06.2013, a formulat recurs intimata, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că judecătorul fondului a analizat situația dedusă judecății superficial, acesta nu a dat dovadă de obiectivitate fapt ce a condus la admiterea în parte a plângerii în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment pentru nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii.

Recurenta a susținut că instanța de fond nu a arătat în concret motivele de fapt care au condus la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, ceea ce contravine disp. art. 261 alin. 1 C. proc. Civ.

S-a mai susținut că judecătorul fondului a analizat împrejurările în care a fost săvârșită fapta într-un mod superficial pentru că dacă ar fi data dovadă de obiectivitate ar fi constatat că datorită acțiunii de control reclamanta i-a întocmit contract individual de muncă persoanei în cauză, care desfășura activitatea fără a avea forme legale de angajare la data controlului.

Recurenta a arătat că la aplicarea amenzii contravenționale inspectorul de muncă a respectat disp. art. 21 alin.3 din OG 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fi proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmare produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Amenda contravențională a fost aplicată la limita minimă prevăzută de textul de lege – 10.000 lei, astfel cum acesta a fost stabilit de legiuitor care consideră fapta săvârșită ca având o gravitate sporită, justificată prin importanța domeniului în care Codul muncii reglementează raporturile de muncă.

În ceea ce privește pericolul social concret al faptei trebuie avut în vedere că salariatul care muncește fără forme legale de angajare, dar și pentru stat, efectele nu sunt deloc neglijabile și merg de la eludarea drepturilor câștigate în domeniul relațiilor de muncă și până la afectarea intereselor financiare ale statului cât și a statului. Astfel, persoana care muncește fără a avea încheiat un contract individual de muncă nu dobândește vechime în muncă, este exclus de la toate formele de asistență socială în caz de incapacitate de muncă, nebeneficiind de pensie de invaliditate în cazul nedorit al survenirii unui accident de muncă. Lucrătorii constrânși la practicarea muncii fără forme legale, întâmpină aceleași probleme și în ceea ce privește sistemul asigurărilor de sănătate, iar în caz de pierdere a locului de muncă sunt excluși de la beneficiul indemnizației de șomaj prevăzut de lege. În ceea ce privește efectele asupra statului, acesta pierde sume importante de bani, care nu se mai încasează la bugetul de stat sau la bugetele de asigurări sociale.

În opinia recurentului, în situația în care hotărârea instanței de fond nu va fi modificată de către instanța de recurs, în sensul respingerii plângerii contravenționale, petenta va fi încurajată să persiste în a nu respecta prevederile legale în materie pe considerentul că instanța de judecată îi va admite și pe viitor și alte plângeri.

În drept au fost invocate disp. art. 304 pct.7 și pct. 9 și art. 304¹ din C. proc. Civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04.10.2013, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.

Intimata a invocat excepția nulității recursului prin raportare la disp. art. 306 C. proc. Civ. care prevăd că: „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal” astfel cum este prevăzut de art. 303 C. proc. Civ. care stipulează că la alin 1 că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la art. 301 C. proc. Civ. că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă sub sancțiunea nulității.

Astfel intimata a considerat că termenul de 15 zile a fost cu mult depășit pentru depunerea motivelor de recurs.

În drept au fost invocate disp. art. 308 C. proc. Civ.

Analizând recursul civil de față, Tribunalul constata următoarele

Analizând sentința recurată precum și întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 02.04.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul art.260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

Analizând sentința recurată precum și întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Analizând sentința recurată precum și întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut, sub aspectul legalității procesului verbal, că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

Analizând sentința recurată precum și întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că potrivit art.260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Analizând sentința recurată precum și întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a admis în parte prezenta plângere si a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.04.2012, cu sancțiunea „avertismentului”.

De asemenea, in temeiul art.7 din O.G. nr.2/2001, analizând sentința recurată precum și întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a atras atenția petentei ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale.

F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legala și temeinica soluție pronunțată prin sentința civilă recurată, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul I. T. DE MUNCĂ ILFOV împotriva sentinței civile nr.4335/21.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ..D. SRL ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014

Președinte Judecător Judecător

M. E. A. D. C. C. M.

Grefier

L. I.

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud: CCM./2exemplare

Jud.fond :C. E. D. - Jud.B.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 930/2014....		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 337/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 21-01-2014, Tribunalul ILFOV