Pretentii. Sentința nr. 880/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 880/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 3832/93/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 880
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 MARTIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecata formulata de reclamantul C. E. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, chemat în garanție A. F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții restituire timbru de mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, raportat la dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004 constată că Tribunalul Ilfov este competent material si teritorial să soluționeze prezenta cauza.
Tribunalul, deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată de aceasta prin întâmpinare, având in vedere că aceasta este instituția emitentă a actului administrativ contestat, urmează a o respinge, apreciind-o neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art.74 coroborat cu art.64 din Noul Cod de Procedura Civilă, încuviințeaza in principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâta.
Tribunalul, deliberând asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocata de chemata in garanție Administrația fondului Pentru Mediu, o respinge, apreciind-o neîntemeiata.
În baza dispozițiilor art.258 din Noul Cod de Procedura Civilă încuviințeaza pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 04.11.2013, reclamantul C. E. a chemat in judecata pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI solicitând anularea actului administrativ premergător, decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 3450/18.07.2013; Obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.249 lei, plătită cu titlu de timbru de mediu; Obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale aferente sumei de 3.249 lei, calculată de la achitarea sumei de bani plătită cu titlu de timbru de mediu până la data restituirii efective a sumei de bani; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca in data de 05.06.2013, a achiziționat un autoturism de pe teritoriul României. În vederea înmatriculării acestui autoturism a fost obligat să achite timbrul de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013.
Împotriva deciziei a formulat contestație, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari sub numărul de înregistrare_/23.08.2013. D. răspuns la cererea de restituire formulată, Administrația Finanțelor Publice Ilfov s-a limitat în a menționa doar faptul că suma reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, achitată, a fost stabilită în conformitate cu normele legale în vigoare.
Referitor la taxa denumită timbrul de mediu apreciază faptul că această taxă este discriminatorie și ilegală, legea încălcând dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește în mâinile titularului toate atributele care, conform legii, il compun: dreptul de folosință, dreptul de a culege fructele și dreptul de dispoziție, iar prin faptul că se impune o taxă care este foarte mare îi împiedică pe proprietari să poată vinde autoturismul achiziționat și să dispună de autovehicul în conformitate cu atributele conferite.
Potrivit art. 555 din Noul Cod Civil, dreptul de proprietate privată este definit ca fiind "dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, În limitele stabilite de lege. Rezultă astfel faptul că dreptul de proprietate constituie o unitate a trei atribute importante: posesia, folosința și dispoziția, exercitarea lui comportând punerea în valoare a acestor atribute de către proprietar, direct și nemijlocit, prin putere proprie și interes propriu, sau de către persoanele în favoarea cărora el a constituit anumite drepturi reale principale, conferindu-ie puterea de a se bucura de unele din prerogativele acestuia.
Ori, prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând timbrul de mediu. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu inseamna posibilitatea scoaterii unui bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietari de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi.
Astfel, noua formulă de calcul a timbrului de mediu, prevăzută de O.U.G. 9/2013, presupune o creștere a taxei pentru autoturismele Euro 3 și Euro 4 și implicit o reducere pentru autoturismele Non - euro, Euro 1 și Euro 2. Întrucât majoritatea tranzacțiilor cu autoturisme au ca obiect autoturisme încadrate în normele Euro 3 și Euro 4, proprietari acestora sunt afectati în situația în care doresc să-si Înstrăineze autoturismul, neputând dispune de atributele dreptului de proprietate.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă principiul liberei circulății a mărfurilor, prevăzut de art. 34 - 36 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, conform cărora între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import și export, precum și măsuri cu efect echivalent.
Articolul 36 din Tratat enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: "Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative, precum cele privind protecția mediului, pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la art. 36 din Tratat, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. În plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu art. 36 Tratat revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Având în vedere faptul că măsura luată de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare.
Mai mult decât atât, raportat la Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și libertăților Fundamentale și Legislația Uniunii Europene O.U.G. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicole, încalcă principiul "poluatorul plateste", forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecată naționale în numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către instanțele Europene și reținute în Hotărârea dată de înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe Teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate, respectiv importate, O.U.G. 9/2013 fiind în totală contradicție cu legislația Uniunii Europene, dar și cu legislația națională În vigoare.
În conformitate cu art. 4 din O.U.G. 9/2013: "Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, in cazurile prevăzute de ordonanța.
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nicio taxă de poluare pot ocoli cu ușurință transferul oficial de proprietate, respectiv plata timbrului de mediu, În defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
A mai arătat reclamantul si ca specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fiind contrarie art. 110 Tratat.
De asemenea, însuși art. 4 din O.U.G. 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c și d. Odată o taxa plătită, odată dată o sentință prin care se arată faptul că aceasta a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentință civilă, nu se mai poate solicita încă odată această plată.
Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută de art. 110 T.F.U.E. trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale, lucru care rezultă din interpretarea art. 4 lit. a din O.U.G. 9/2013.
Referitor la capătul accesoriul al prezentei cereri privind obligarea intimatei Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari la plata dobânzii fiscală aferentă, calculată de la data achitării sumei de 3.249 lei și până le restituirea efectivă, facem următoarele precizări:
Potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală: "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (21 1) sau la art. 70 după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Restituirea de către intimată a dobânzii fiscale aferentă sumei de bani achitată cu titlu de timbru verde, se justifică prin faptul că prejudiciul suferit de către subscrisa a constat atât în plata unui impozit nedatorat, respectiv timbrul de mediu în cuantum de 3.249 lei achitată în baza Deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule nr. 3450/18.07.2013, cât și în imposibilitatea de a folosi această sumă pe perioada indisponibilizării ei de către autoritățile fiscale, pe perioada 22.07.2013 și până la data restituirii efective.
Totodată, este evident faptul că pentru orice taxă prelevată nelegal, cu încălcarea dreptului comunitar, obligația de restituire există chiar de la momentul perceperii taxei. În acest sens, la nivel doctrinar, s-a afirmat constant faptul că există un principiu al îmbogățirii fără justă cauză la nivel comunitar. De asemenea, restituirea taxelor prelevate trebuie însoțită de despăgubiri adecvate pentru prejudiciile suferite de contribuabili, refuzul nejustificat al autorităților competente de a achita dobânda fiscală cuvenită pentru restituirea cu întârziere a unor taxe prelevate nelegal, fiind considerat o gravă încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garanteză dreptul la respectul proprietății.
Astfel, obligația de plată a dobânzii legale se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale, derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar fiind opozabilă nu numai jurisdicțiilor dar și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt organele fiscale.
Împrejurarea că subscrisa am ales să fac plata voluntar a obligației impusă de lege, nu înlătură posibilitatea de a contesta baza legală în temeiul căreia a fost făcută plata, iar În caz de succes să solicităm organului fiscal care a încasat respectiva taxă să o restituie, precum și să despăgubească pentru pierderile suferite.
Inclusiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în acest sens. Astfel prin hotărârea pronunțată la 9 martie 2006 în cauza Eko-Etda Avee c. G., Curtea a decis că refuzul autorităților elene de a plăti societății reclamante dobânda legală cuvenită pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite în plus reprezintă o violare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la respectul proprietății.
În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Constanta. Secția de C. Administrativ și Fiscal, dispunând prin Sentința Civilă nr. 2913/16.05.2013 următoarele: "instanța, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, a înlăturat de la aplicare dispozițiile art. 124, art. 120 si 70 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală.
Aceasta întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
În drept, cererea se întemeiază pe prevederile Legii nr. 554/2004, art.15 alin. 2 din Constituția României, art. 34 și 34 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, jurisprudența CEJ.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 22.01.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și in subsidiar admiterea cererii de chemare in garanție cu consecința obligării pârâtei Administrația F. pentru Mediu la restituirea taxei de poluare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat lipsa calității sale procesuale pasive. Pârâta a arătat că actele normative in vigoare arată faptul că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii bugetului timbrului de mediu, in calitate de titular, este Administrația F. pentru Mediu, organului fiscal revenindu-i obligația calculării timbrului de mediu si încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului.
Având in vedere faptul ca timbrul de mediu achitat de către petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea timbrului de mediu de către petent, intre instituția noastră si reclamant nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestui timbru de mediu, motiv pentru care înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal.
Pârâta a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând admiterea cererii de chemare in garanție cu consecința obligării Administrației F. pentru Mediu la restituirea taxei de poluare.
Totodată arată faptul ca Administrația F. pentru Mediu este beneficiarul real al taxei de poluare achitata de reclamant, pârâta are numai atribuția legata de stabilirea cuantumului taxei de poluare.
Pe fondul cererii, pârâta a arătat faptul ca urmare a solicitării reclamantului, in baza OUG nr.9/2013, organul fiscal a procedat la calcularea si emiterea deciziei privind stabilirea timbrului de mediu, ce a fost calculata in raport de documentele depuse de reclamant.
Mai mult, reclamantul nu contesta modalitatea de calcul al timbrului de mediu prevăzut de OUG r.9/2013, ci faptul ca dispozițiile OUG nr.9/2013 sunt prevederi care incalcă dispozițiile art.110 din TFUE.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale, pârâta a arătat că potrivit OG nr.13/2011, ordonanța ce a abrogat OG nr.9/2000 dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale nu si in materie fiscala unde potrivit art.124 C. proc. fiscala pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acordă dobânda fiscala.
Solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 alin.1 C.proc.civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.72 și următoarele din C.proc.civ, OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, Legea nr.571/2003, Legea nr.554/2004, OMFP nr.1899/2004, OMEF nr.418/2007, Legea nr.157/2005.
La data de 20.02.2014, chemata in garanție Administrația F. Pentru Mediu a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de chemare in garanție solicitând respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Chemata in garanție invoca excepția inadmisibilității acțiunii.
Mai mult decât atât, astfel cum este recunoscut jurisprudențial și doctrinar, în aceste cazuri admisibilitatea acțiunii este condiționată de răsturnarea prezumției de constituționalitate a ordonanței Guvernului pretins vătămătoare: în cazul în care ordonanța de urgentă sau dispoziția din ordonanța de urgență ce se consideră vătămătoare nu a fost declarată neconstituțională, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă numai împreună cu excepția de neconstituționalitate, în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență, nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă.
Chemata in garanție apreciază neîntemeiate pretențiile reclamantului constând în obligarea subscrisei la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, raportat la Hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul pronunțata la data de 7 aprilie 2011, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene .
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea. importului de autovehicule de ocazie similare.
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
In acest context, O. U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. Prin actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plateste", fiind taxate primordial emisiile generate de masina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5) și reprezintă cu adevărat o taxă de mediu, întrucât se calculează în principal în functie de emisia de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a masinii sau documentele de omologare.
De altfel, în preambulul O.U.G nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice. ci pe date de performanță obiective disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor cum ar fi emisiile de C02 .
În altă ordine de idei, contrar susținerilor reclamantului, O.U.G. nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Reclamantul nu a făcut vreo dovadă că prin achitarea timbrului de mediu s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acestuia (respectiv acel atribut al dreptului de proprietate ce se referă la prerogativa proprietarului de a dispune de bunul său), nu s-a făcut proba existenței unei legături directe de cauzalitate între fapta achitării taxei și o eventuală încălcare a dreptului de proprietate suferită de partea lezată.
Altfel spus, pentru a se putea antrena răspunderea statului, trebuie verificat dacă pretinsa încălcare a dreptului de proprietate rezultă în mod direct din achitarea timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
Nu în ultimul rând subliniază faptul că din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.
De altfel, indiferent de forma pe care taxa a îmbrăcat-o (taxă de primă înmatriculare/taxă pe poluare/timbru de mediu), menționează că, prin aplicarea acestei masuri fiscale, pe langa proiectele si programele finanțate de A.F.M., s-a derulat încă din anul 2005 "Programul Rabla", fiind scoase din uz un număr de 410.238 autovehicule vechi si poluante, astfel: 2005 - 14.607; 2006 - 15.110; 2007 - 16.444; 2008 - 30.466; 2009 - 32.327;_;_; 2012 - 25.000.
Pe langa aceste cantități de emisii care au fost reduse, prin casarea auto vehiculelor au fost eliberate suprafețe in localitati de cea 10 mp/autovehicul, a fost introdusă o cantitate de cea 650 Kg/autovehicul de deșeu metalic în sistemul de reciclare, realizându-se astfel si obiectivele de mediu conform Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 269 din 21 octombrie 2000.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La termenul de judecata din 10.03.2014 a fost respinsa ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de administratia financiara si incuviintata in principiu in baza art.74 coroborat cu art.64 NCPC cererea de chemare in garantie formulata de parata; la solicitarea partii reclamante in cauza a fost administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține in fapt și in drept următoarele:
Reclamantul este proprietarul unui autovehicul marca OPEL, înmatriculat prima prima data in România in 2000 (potrivit deciziei de calcul nr.3450/18.07.2013 emisa de AFP Voluntari, desi in actele masinii, anul fabricatiei este 2001- f.14-20), achizitionat tot din România si pentru care a achitat la data de 22.07.2013 suma de 3249 lei cu titlu de timbru de mediu, taxa calculata conform OUG nr.9/2013.
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Decizia de calcul din luna iulie 2013 a fost comunicată reclamantului, acesta achitând voluntar timbrul de mediu, prin chitanța susmenționată.
In speță, instanța trebuie să stabilească dacă impunerea plații timbrului de mediu pentru înmatricularea in România a vehiculului second-hand, care a mai fost anterior înmatriculat in România, s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, să se stabilească dacă se impune anularea ca nelegala a deciziei de stabilire a taxei, cu consecința restituirii sumei achitate.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr.50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar începând cu data de 15.03.2013 este in vigoare OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu.
Articolul 4 din OUG nr.9/2013, prevede ca: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
In preambulul actului normativ susmenționat se precizează că acesta asigură conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performanțe obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Tribunalul retine că legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art.90) TFUE, care se opunea ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională. In aceasta a constat caracterul indirect discriminatoriu al legislației interne anterioare față de cea comunitară.
OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovata din necesitatea de a corela dezideratele naționale in ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabila instituita de vechea reglementare in domeniu. Prin actuala reglementare s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având in vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașina, adică timbrul de mediu se calculează in principal in funcție de emisia de CO2, înscrisa in cartea de identitate a mașinii sau documentele de omologare. Totodată, timbrul de mediu instituit de OUG nr.9/2013 se aplica unitar, indiferent de proveniența autovehiculului, plătindu-se o singură dată si reprezintă costul poluării pentru întreaga durata de viaâî a mașinii, respectiv nu se va plăti timbrul la revânzare.
In consecință, noua reglementare adusă prin OUG nr.9/2013 a înlăturat discriminarea conținuta de legislația anterioara deoarece in prezent taxa de mediu se calculează in funcție de emisia de CO2 înscrisă in cartea de identitate a vehiculului, indiferent de proveniența acestuia, astfel ca normele interne nu sunt contrare dreptului comunitar.
In speta, se observa ca la momentul primei inmatriculari a vehiculului in România, 2000 sau 2001, nu exista obligatia achitarii taxei de prima inmatriculare, astfel ca reclamantul se afla in situatia prevazuta de art.4 lit.c din OUG nr.9/2013, datorand plata timbrului de mediu la momentul cumpararii auto rulat.
Pentru considerentele anterior arătate, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
F. de solutia retinuta pe actiunea principala, va fi respinsa ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulata de reclamantul C. E. cu dom. ales la S.C.P.A. M. si Asociatii, Voluntari, ., . în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VOLUNTARI - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI cu sediul in sector 3, București, L. Pătrăscanu, nr. 10 ca neîntemeiata.
Respinge cererea de chemare in garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU cu sediul in sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, . rămasă fără obiect.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi 10.03.2014.
Președinte, A. D. | ||
Grefier, M. R. |
Redact. D.A/30.04.2014
Tehnored M.R
5ex
Comunicat 3ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 703/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1929/2014.... → |
|---|
