Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 970/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 970/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 1138/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1700R
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător C. D.
Judecător E. V.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta . sentinței civile nr. 970/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin avocat B. A. Letiția care depune delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că intimata a depus întâmpinare, după care,
Tribunalul având în vedere data primirii sentinței recurate respectiv 10.03.2014 și data declarării căii de atac pune în discuție excepția tardivității formulării recursului.
Recurenta prin avocat arată că lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr.970/29.01.2014 reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11.02.2013 sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata I., anularea procesului-verbal . nr._/18.01.2013.
În fapt s-a arătat că aprecierile agentului constatator sunt eronate întrucât autovehiculul nu putea avea defecțiunile constatate, acesta având inspecția tehnică periodică efectuată. De asemenea, petenta a susținut că procesul verbal ar fi lovit de nulitate întrucât nu cuprinde mențiuni la rubrica martor, iar temeiul legal ar fi greșit indicat.
În drept a invocat OG 2/2001, OG 27/2011 si HG 69/2012.
A solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri și proba testimonială cu un martor.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca netemeinică și nelegală. Intimata a mai aratat ca fapta are o gravitate sporita, nefiind suficienta aplicarea unui avertisment.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
Prin sentința civilă nr.970/29.01.2014 Judecătoria Cornetu a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ intocmit de catre intimata IPJ I. petenta a fost sanctionata contraventional, cu o amenda in cuantum de 18.000 lei, in baza art 3 pct. 21 din HG 69/2012, retinandu-se ca la data de 17.01.2013, soferul S. A. a condus ansamblul auto format din autotractorul cu nr._ și semiremorca cu nr._ aparținând petentei, autovehiculul având sasiul rupt, cu fisuri în structura de rezistență. De asemenea, s-a dispus reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.
Înainte de a analiza motivul invocat de către petenta, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constator, denumirea și sediul contravenientului, fapta savârșita și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.
Referitor la necompletarea rubricii aferente martorului, instanța reține că aceasta poate fi sancționată cu nulitate relativă, în măsura în care petentul dovedește producerea unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel, ori petentul nu a făcut o asemenea dovadă.
De asemenea, instanța reține că afirmația cum că în procesul verbal contestat nu ar fi menționat temeiul legal în mod corect este eronată, agentul constator indicând în mord corespunzător dispozițiile art. 3 pct. 21 din HG nr. 69/2012.
Astfel, conform art 3 pct. 21 din HG 69/2012 constituie contravenție efectuarea transportului rutier cu vehicule rutiere care prezinta defectiuni tehnice periculoase privind sistemul de franare, sistemul de directie, punti, roti, anvelope si suspensie, sasiu, cabina si elemente atasate sasiului, tahograful si/sau limitatorul de viteza, stabilite potrivit legislatiei in vigoare.
Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de petenta, acesta este neîntemeiat.
În primul rând trebuie să se pornească de la cele trei prezumții de care se bucură actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea și autenticitatea acestora. De aici reiese că este în sarcina petentului să facă dovada contrară. De altfel, conform regulilor generale, acela care face o propunere în fața judecății este dator să o și probeze.
Mai trebuie menționat că în această materie, față de caracterul represiv al sancțiunii, trebuie să se admită că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, conform înțelesului pe care această noțiune o poartă în jurisprudența instanței de la Strasbourg (§ 26 din cauza N. G. c. României). Însă chiar și așa, Curtea a statuat în sensul că și în această situație se poate opera cu prezumții, atâta vreme cât acestea sunt relative. Trebuie să se ia în calcul gravitatea mizei și să se păstreze dreptul la apărare (§ 60 din cauza A. c. României și § 30 din cauza citată anterior).
Având in vedere acestea, reiese că nu sunt contrare prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, calitățile actelor administrative de a se bucura de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate. Aceasta deoarece sancțiunea prevăzută pentru fapta despre care este vorba este amenda, iar petentului i se asigură posibilitatea de a administra probe în apărare (câtă vreme petentul are această posibilitate nu are importanță dacă se folosește sau nu de ea, drepturile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate în cauza I. P. c. României).
Cu privire la apararea petentei, conform careia ansamblul auto nu putea avea defecțiunile reținute întrucât avea inspecția tehnică periodică efectuată anterior nu poate fi reținută, actul menționat neputând răsturna valoarea probatorie a actelor întocmite de inspectorii de trafic.
De asemenea, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că declarația martorului este nesinceră, acesta fiind influențat prin prisma calității sale de angajat al petentei, motiv pentru care o va inlatura.
Împotriva acestei sentințe la data de 10.04.2014 a formulat apel petenta solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului a arătat că prin sentinta nr 970/ 29.01.2014, Judecatoria Cometu a respins plangerea ca neintemeiata, motivat de faptul ca nu am depus la dosar dovezi care sa rastoarne prezumtiile de legalitate de care se bucura procesul verbal de contraventie, inlaturand ca nesincera declaratia martorului audiat in cauza.
Instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala deoarece a incalcat dispozitiile art 16 - 19 din OG 2 / 2001, considerand ca agentul a respectat dispozitiile legale si ca nu ni s-a produs nicio vatamare.
Procesul verbal este lovit de nulitate absoluta deoarece sunt incalcate dispozitiile
art. 19 din OG 2/2001, respectiv procesul verbal nu cuprinde: numele si prenumele martorului si nici nu este completata aceasta rubrica. Or, dispozitiile legale prevad obligativitatea acestor mentiuni sub sanctiunea nulitatii absolute a procesului verbal.
Analizând procesul verbal se observa ca la rubrica "Obiectiuni" agentul constatator a trecut in mod lacunar urmatoarele: "reprezentantul legal al societatii nefiind prezent la intocmirea prezentului proces verbal nu a putut formula obiectiuni" iar in continuare se arata ca "nu s-a putut identifica nici un martor la fata locului" . Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 procesul verbal trebuie sa fie semnat de contravenient iar in lipsa acestuia sau in caz de refuz se va face mentiunea despre aceste imprejurari care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. Practic, procesul verbal a fost incheiat fara ca reprezentantul legal al societatii sa fie de fata, la sediul intimatei si. in aceasta maniera ni s-a rapit dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului, producandu-ne o vatamare care rezulta, pe de o parte din insasi cuantumul amenzii in primul rand iar in al doilea rand din faptul ca de mai bine de 1 an de zile nu ne putem folosi de proprietatea nostra, autovehiculul fiind obligatoriu parcat in locul indicat de agentul constatator. Normele continute de art. 19 din OG 2/2001 sunt norme imperative, ocrotind un interes general, acela al respectarii legalitatii si prezumtiei de nevinovatie, astfel ca nerespectarea acestui text legal este sanctionata cu nulitatea absoluta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis includerea contravențiilor, ca o regulă în materia penală, astfel că prezumția de nevinovăție este o garanție existentă și în acest domeniu, aplicându-se și în materie civilă.
Este nul procesul verbal deoarece s-a incheiat la sediul intim atei, fara ca agentul sa aiba o descriere amanuntita a faptei mentiona te in procesul verbal, acesta prezentand nenumarate lipsuri, cum ar fi de exemplu faptul ca agentul a trecut codurile defectiunilor in mod gresit.
Deasemenea agentul constatator a intocmit acest proces verbal in baza art 3 pct 21 din OG 27/2011, care prevede: ,,21. licenta comunitara - document care permite accesul operatorului de transport autorizat la piata transportului rutier", adica a unei definitii si nicidecum in baza unei norme legale.
In mod cu totul nelegal instanta de fond ne-a respins proba cu expertiza tehnica auto solicitata de subscrisa.
Dreptul comun în materie contravențională îl constituie prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste prevederi reglementează procedura judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în art. 31-36, iar sub aspect procedural art. 47 dispune că prevederile ordonanței se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, astfel că se impune concluzia că dreptul obiectiv românesc plasează domeniul contravenționa1 în sfera extra-penală,
În materie de probațiune, Ordonanța Guvernului nt.2/200 1 cuprinde dispoziții speciale, în art.34, alin.(1), potrivit căruia ".Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă in termen ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării ". Aceste dispoziții conferă, așadar, un rol activ instanței în administrarea probelor și verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Se pune însă, și problema analizării aplicabilității în materia contravențională a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, sub aspectul garanțiilor procesuale recunoscute acuzatului în materie penală.
În consecință, devin operante în cauză dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Așadar prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, în sine, contrară dispozițiilor art. 6, paragraful 2 din Conventia pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, tinând cont de gravitatea fantelor si păstrând dreptul la apărare (Cauza_/03. A. împotriva României, paragraful 60).
În concluzie, procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menționate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanța având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contraventionale.
Astfel, in speta de fata, contrar celor mai sus mentionate, instanta de fond a respins proba cu expertiza tehnica auto care sa stabileasca starea tehnica a autovehiculului ca nefiind utila cauzei.
Or proba trebuia admisa intrucat autovehiculul proprietatea subscrisei este imobilizat in Bucuresti, societatea neputand avea acces la acesta situatie in care proba era: necesara si mai ales utila cauzei.
Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra tuturor probatoriilor administrate in cauza.
Astfel la dosarul cauzei am depus expertiza auto extrajudiciara efectuata imediat dupa ce s-a stabilit contraventia, de catre un expert auto din care rezulta in mod clar ca autovehiculul proprietatea subscrisei nu avea defectiuni la sasiu, ca acesta nu prezenta un pericol pe drumurile publice, expertiza care este in concordanta cu inspectia tehnica periodica inscris depus de asemenea la dosar.
Instanta de fond in mod nelegal a interpretat probele administrate in cauza. Astfel in mod cu totul si cu totul gresit instanta de fond a acordat prezumtia de legalitate, veridicitate procesului verbal.
Mai arată că sustinut ca procesul verbal nu a fost intocmit in mod legal, fapta "savarsita" retinuta in procesul verbal neexistand,
Procesul verbal a fost intocmit in graba de un agent constatator care nu deosebeste sasiul capului tractor de remorca, si mai mult, nu cunoaste codurile defectiunilor, aspect care rezulta din cele doua inscrisuri intitulate: "Raportul de control Tehnic in trafic care include lista punctelor care fac obiectul controlului" si intocmite pentru capul tractor si remorca dar si din expertiza tehnica de specialitate depusa la dosar, expertiza intocmita de un expert tehnic specialitatea auto.
Astfel, cu toate ca din "Raportul de control Tehnic in trafic care include lista punctelor care fac obiectul controlului" . nr_ intocmit pentru Capul tractor cu nr de inmatriculare:_, agentul constatator stabileste ca starea tehnica a autovehiculului este "buna" retine placutele de inmatriculare de la Capul Tractor.
In ceea ce priveste "Raportul de control Tehnic in trafic care include lista punctelor care fac obiectul controlului" . nr_ intocmit pentru Semiremorca cu nr de inmatriculare:_, agentul constatator cu toate ca a verificat doar elemntul prevazut la punctul 6 din Lista de verificare, nu a marcat si la rubrica "respins" elementul de lista de verificare si a retinut certificatul de inmatriculare.
In plus agentul constatator nu deosebeste remorca de capul tractor iar acest aspect rezulta din cuprinsul procesului verbal de contraventie in care agentul constatator "a constatat defectiuni la remorca, dar a ridicat placutele de inmatriculare de la capul tractor.
La data de 18.06.2014 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea sentinței civile pronuntata de instanta de fond ca temeinica si legala, procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplina asupra situatiei de fapt si a incadrarii in drept a faptei pana la proba contrarie, fiind intocmit cu respectarea normelor legale imperative prevazute de OG 2/2001. Motivele invocate de apelanta sunt lipsite de temei.
Prin încheierea din 24.06.2014 tribunalul a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind recursul.
Analizând excepția tardivității recursului invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar Tribunalul reține că, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată – 11.02.2013 și de prevederile art. 24 NCPC, in speță sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură 1865.
Sentința civilă nr. 970/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu recurată în prezenta cauză a fost comunicată petentei la data de 10.03.2014, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a sentinței civile aflată la fila 51 dosar fond.
Calea de atac a recursului a fost exercitată prin fax la data de 09.04.2014, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 3.
Or, potrivit art.301 alin.1 C.p.c., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare hotararii, iar conform art.101 alin.1 C. termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.
In consecinta, fata de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale incidente, Tribunalul constata ca recursul a fost formulat cu depasirea vadita a termenului prevazut de lege pentru depunerea sa, motiv pentru care va admite excepția tardivitatii invocata din oficiu si, in consecinta, va respinge cererea de recurs ca tardiv formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge recursul formulat de recurenta . sentinței civile nr.970/29.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, C. D. | Judecător, E. V. |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond B. M.
Red.jud.CD / 2014
Tehnored. O.S.
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 456/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 692/2014. Tribunalul... → |
|---|
