Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3015/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3015/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 1765/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta POLIȚIA L. CHITILA -REPREZENTATĂ DE ȘEF SERVICIU I. F. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE DÂMBOVIȚA, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că pârâtul a depus întâmpinare și înscrisuri la data de 16.07.2014, după care,
Tribunalul ia act de faptul că în cauză se solicită judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art.255-258 C., încuviințează proba cu înscrisuri apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă cauzei, constată proba administrată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 22.05.2014, reclamanta POLIȚIA L. CHITILA -REPREZENTATĂ DE ȘEF SERVICIU I. F. prin care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea I. Judetean de Politie Dambovița să emită decizia de imputare a sumei de 200 lei șefului de post S. A., pentru nerespectarea prevederilor legale care au dus la prescripția procesului verbal . nr._.
Se arată că la data de 07.01.2014, prin adresa nr.1011, a solicitat Postului de Poliție Potlogi jud.Dambovița, inmanarea /afișarea procesului verbal de contraventie ., nr._, intocmit pe numele contravenientului C. C., domiciliat in . nr.18, jud. Dambovița.
Prin adresa nr._ 0.02.2014, șeful de post S. A., i-a comunicat procesul verbal prin care s-a indeplinit procedura de inmanare a procesului verbal de contravenție, inmanarea facandu-se la data de 08.02.2014, depașind cu două zile termenul de o lună prevăzut de O.G.nr.2/2001.
La art.14, pct.1 din O.G.nr. 2/2001, se prevede Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii."
Ignorand acest termen prevazut de actul sus-menționat, lucrătorii postului de poliție Potlogi, au continuat procedura de afișare efectuand si intocmind acte lovite de nulitate, in acest caz, intervenit termenul de prescriptie. Apreciază ca procedura de afisare/inmanare este legala, ca lucratorul postului de politie Potlogi a avut la dispozitie 22 de zile pentru afisare, timp in care nu s-a gandit niciun moment la prevederile O.G. 2/2001. Postul de politie Potlogi, a primit solicitarea Politiei Locale Chitila de afisare in data de 13.01.2014, insă au intarziat executarea procedurii cu două zile, peste termenul de 30 de zile prevazut de O.G nr.2/2001, respectiv in 08.02.2014, procesul verbal de contraventie fiind incheiat in data de 06.01.2014.
Prin adresa nr. 173/28.02.2014, a solicitat Inspectoratului de Poliție Judetean Dambovița, ca in baza art.141 din Codul de Procedura Fiscală, să dispună efectuarea de verificări si să emită decizia de imputare a sumei de 200 lei, pentru lucratorul care se face vinovat de prescrierea procesului verbal de contraventie prin nerespectarea termenului de inmanare/afisare.
Ca răspuns la cele solicitate, a primit adresa nr._/07.05.2014, prin care ni se comunică că" Organele de politie din cadrul Postului de politie Potlogi au raspuns solicitarii dumneavoastra in termenul legal".
Consideră ca pentru prescrierea procesului verbal de contraventie ..L.C. nr._ se face vinovat seful postului de politie Potlogi, care nu a respectat termenele de prescriptie prevazute de O.G.nr.2/2001.
În drept, Legea 554/2004, O.G.nr.2/2001, art.141, pct. 7 din Codul de Procedura Fiscală.
La data de 16.07.2014 pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Se arată că activitatea lucrătorilor de poliție este reglementată de legea 360/2002 și că în acest act normativ nu se prevede o relație de subordonare între Poliția L. Chitila și Poliția Română. Nici articolele din Legea 218/2002 invocate de reclamantă nu conduc la o altă concluzie.
Art. 22 prevede că în plan teritorial unitățile de poliție cooperează cu autoritățile administrației publice locale iar art.24 prevede că Unitățile teritoriale de poliție cooperează cu consiliile locale și după caz cu primarii, pentru îndeplinirea hotărârilor sau dispozițiilor scrise ale acestora, emise în limita competențelor lor, în domeniul ordinii publice.
Din prevederile legale menționate reiese că Postul de Poliție Potlogi nu are obligația legală de a pune în aplicare solicitările Poliției Locale Chitila.
Cu atât mai mult cu cât comunicare procesului - verbal de contravenție se face, conform dispozițiilor art.25. al. 2 din O.G. nr. 2/2001, de către organul care a aplicat sancțiunea. În conformitate cu prevederile Deciziei 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție procesul - verbal de contravenție trebuia comunicat de către reclamantă întâi prin poștă și abia ulterior prin afișare la domiciliul contravenientului.
Procesul - verbal a fost întocmit la data de 06.1.2014, iar la data de 07.1.2014 a fost înaintat Postului de Poliție Potlogi. Întrucât procesul - verbal de contravenție nu a fost comunicat întâi prin poștă și ulterior prin afișare, procedura de comunicare nu este legal îndeplinită, astfel încât chiar și dacă lucrătorul de poliție ar fi afișat procesul - verbal după expirarea termenului prevăzut de legiuitor, nu ar fi produs nici o vătămare, întrucât procedura de comunicare nu era legal îndeplinită.
In plus, așa cum reiese din procesul - verbal contravenientul nu mai locuia la adresa menționată în procesul - verbal din cursul anului 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
In fapt, reclamanta a transmis Postului de Politie Potlogi, judetul Dimbovita solicitarea de a afisa la domiciliul contraveninetului C. C., procesul verbal de contraventie . nr._.
Lucrarea a fost repartizata agentului de Politie M. N., care a procedat la comunicarea procesului verbal de contraventie prin afisare la domiciliul contravenientului, dupa expirarea termenului de 30 zile, prevazut de art. 14 din OG nr. 2/2001 (forma in vigoare la data intocmirii procesului verbal).
F. de imprejurarea ca executarea sanctiunii contraventionale s-a prescris, reclamanta solicita emiterea unei decizii de impunere sefului de post S. A..
In drept, tribunalul retine ca, art. 55 din Legea nr. 360/2002 dispune generic: “încălcarea de către polițiști cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz”.
În completarea acestui text, art. 63 alin. (1) din același act normativ prevede că “polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din Ministerul de Interne”.
Dispozițiile citate sunt extrem de generale si insuficiente, legea nu indică procedura de urmat pentru acoperirea pagubei și ignoră faptul că polițiștii sunt funcționari publici cu statut special și nu salariați. Ei nu mai sunt nici militari (după demilitarizarea poliției) și, drept consecință nu mai pot răspunde “material”, conform Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 care reglementează răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Administrației și Internelor.
Concluzia care se impune constă în aceea că dispozițiile generale ale Legii nr. 360/2002 trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. La rândul lor, dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice (art. 117).
În conformitate cu art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea funcționarilor publici este una civilă.
Ea se angajează pentru: a) pagubelor produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice; b) nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Așadar, răspunderea pentru daune a funcționarilor publici constă în obligația acestora de a repara pagubele materiale produse autorității/instituției publice din vina și în legătură cu funcția lor.
Mai precis este vorba de o răspundere civilă contractuală, întrucât raportul de serviciu al oricărui funcționar public (inclusiv cu statut special) are drept temei un raport juridic contractual, nenumit, generat de acordul de voințe al celor două părți: actul de numire în funcție al autorității/instituției publice și acceptarea acestei funcții de către funcționarul public. Raportul juridic respectiv este unul de muncă, deoarece are drept obiect și cauză prestarea unei munci și remunerarea ei.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Răspunderea civilă a funcționarului public este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) să fie vorba despre o faptă personală a funcționarului; b) fapta funcționarului să fie săvârșită în legătură cu munca sa; c) fapta ilicită să fi produs un prejudiciu autorității sau instituției publice, prejudiciu care trebuie să fie real, cert, actual, direct și să nu fi fost reparat; d) existența unei legături de cauzalitate între fapta personală ilicită a funcționarului și prejudiciu; e) existența vinovăției funcționarului public.
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația ultimă amintită mai sus, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
În literatura juridică decizia de imputare a fost definită ca fiind actul unilateral prin care conducătorul unității stabilește pe baza documentației prezentată de compartimentul de resort, identitatea persoanei vinovate de producerea pagubei sau care a beneficiat de sume, bunuri sau servicii necuvenite, cuantumul pagubei și deci al despăgubirilor, ori sumelor ce trebuie restituite, obligând persoana în cauză la plata acestora.
Or, instanta de judecata nu se poate substitui conducatorului autoritatii publice si sa oblige pe acesta din urma la emiterea unei decizii de imputare, fara analizarea in concret a conditiilor prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile patrimoniale.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept mentionate anterior Tribunalul va respinge actiunea reclamantei ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta POLIȚIA L. CHITILA - REPREZENTATĂ DE ȘEF SERVICIU I. F. cu sediul în Chitila, ., J. Ilfov în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE DÂMBOVIȚA cu sediul în Targoviste, .. 64, J. Dâmbovița ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2014.
Președinte Grefier
A. L. G. S. C. E.
Concept red. gref. C.S
Red. Jud: LGA./4 exemplare
Comunicat 2 exemplare
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 692/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2547/2014.... → |
|---|
