Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2624/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2624/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 4566/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2624/R
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. D.
Judecător: E. V.
Judecător: N. P. G.
Grefier: A.-M. O.
Pe rol judecarea recursului formulat de către recurenta M. SRL G. împotriva Sentinței Civile nr.3164/26.04.2013 pronunțată de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE-SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL DE POLIȚIE A2, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual - recurs și modul de îndeplinire a procedurii de citare, termen acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol, recurenta a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, după care:
Tribunalul reține că s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei. De asemenea, reține că s-a solicitat prin cererea de recurs administrarea probei testimoniale.
Deliberând, Tribunalul încuviințează repunerea pe rol a cauzei.
Tribunalul, deliberând în temeiul art.167 coroborat cu art.316 Cod proc.civ., respinge administrarea probei testimoniale, ca inadmisibilă in faza procesuala a recursului.
Tribunalul, apreciind că actele și lucrările dosarului sunt suficiente și concludente, rămâne în pronunțare asupra soluționării cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata, instanța constata următoarele:
Prin sentința civila nr.3164/26.04.2013 Judecătoria Cornetu a respins cererea formulată de petenta . in contradictoriu cu IGPR SPA ca neîntemeiată și a menținut procesul – verbal.
În motivare, prima instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.03.2012 întocmit de intimata, petenta a fost sancționată cu amendă de 4000 RON, în temeiul art. 8 alin.1 pct.31 din OG 37/2007, reținându-se că „ În data de 14.03.2012, ora 07.40, pe A2, km 20, petenta a dispus efectuarea unui transport rutier de carbonat de sodiu (soda usoara) conform avizului de insotire a a marfii nr._/13.03.2012 cu ansamblul auto format din autoutilitara Iveco cu nr._ dotata cu tahograf analogic, de care a tractat semiremorca Renders cu nr._, condus de G. J., pe A2, sensul catre Cernavoda, iar la controlul efectuat am constatat ca nu a prezentata in trafic numarul necesar de diagrame tahograf, si anume in data de 13.03.2012, intre orele 00:00 si 16:00 nu a putut justifica activitatea desfasurata. Conducatorul auto a fost in concediu de odihna din 09.02._12, orele 00:00 conform certificatului de desfasurare a activitatii”
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța de fond, luând în considerare probatoriul administrat, a constatat că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod temeinic.
Instanța, reține că procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agenții din cadrul intimatei, astfel încât actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și verdicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.
De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenția) nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.
În speță, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunilor aplicate petentului, instanța a apreciat că prezumția de legalitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statele, tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimată, aspect ce nu poate fi conceput.
Instanța de fond a apreciat că sarcina probei revine intimatei exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori.
Recunoscând tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, prima instanța a apreciat însă că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentului.
Cu toate acestea, cu privire la lipsa diagramelor, instanta a retinut ca petenta nu a facut dovada faptului ca la data controlului conducatorul auto a fost in masura sa prezinte reprezentantului IGPR SPA numarul necesar de diagrame tahograf din care sa reiasa activitatea acestuia.
Aspectul invederat de petent cum ca spre a se evita o verificare a greutatii incarcaturii s-a convenit a se trece in procesul verbal lipsa AETR, fapt ce caracterizeaza ca neetica activitatea agentului constatator, nu a fost retinut de instanta ca un element care sa conduca la constatarea netemeiniciei procesului verbal. Asta, si in conditiile in care martorul propus nu a putut preciza mai multe amanunte in legatura cu sustinerile petentei.
Pentru săvârșirea acestei contravenții, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, fiind vorba de minimul prevăzut de O.G. nr. 37/2007 pentru această contravenție. Potrivit art. 5 al. 5 din O.G. nr. 2 2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, instanța de fond a constatat că dispozițiile legale, inclusiv cele comunitare, adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, au ca obiectiv prioritar inclusiv creșterea siguranței rutiere. Instanța menționează în sentință că această contravenție, definită prin neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, face imposibila operatiunea de verificare a conducatorului auto cu privire la respectarea timpilor de conducere si odihna, astfel ca raportat la scopul dispozițiilor legale, această contravenție este de natură a aduce atingere obiectivului prioritar reprezentat de creșterea siguranței rutiere. Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei aplicată reflectă corect gravitatea faptei, motiv pentru care o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator.
Față de aceste împrejurări, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat recurs recurentul . solicitând instanței admiterea recursului, desființarea sentinței civile pronunțate, iar pe fond, constatarea netemeiniciei mențiunilor cuprinse în procesul -verbal de constatare a contravenției, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea procesului –verbal . numărul0456269/14.03.2012 și exonerarea recurentului de la plata amenzii.
Partea arată că spre a se evita o verificare a greutății încărcăturii, s-a convenit a se trece în procesul - verbal lipsa AETR, aspect ce poate fi confirmat de numitul P. B. M., șofer pe camion staționat pe același sector de drum.
Recurenta mai susține că mențiunile intimatului din întâmpinare nu pot fi primite decât dacă sunt confirmate de probe, sarcina probei revenind organului care acuză, în speță intimatului, așa cum a statuat legislația și practica CEDO.
Mai solicită partea ca intimatul să fie obligat să depună la dosar raportul și alte documente care atestă vinovăția sa, așa cu, au fost precizate prin întâmpinarea depusă, eventual și a înregistrărilor video sau a fotografiilor, intimatul fiind dotat cu mijloace tehnice de probațiune.
Recurenta apreciază că, în prezenta cauză, nu poate opera prezumția de temeinice a procesului - verbal, având în vedere împrejurarea că a susținut în mod constant, încă de la promovarea acțiunii, că nu a săvârșit fapta contravențională stabilită în sarcina sa, astfel încât se naște îndoiala rezonabilă cu privire la săvârșirea de către parte a faptei constatate.
Nu au fost atașate înscrisuri noi în recurs.
S-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare .
Analizând sentința civila recurată in raport de motivele invocate instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.03.2012 întocmit de intimata, petenta a fost sancționată cu amendă de 4000 RON, în temeiul art. 8 alin.1 pct.31 din OG 37/2007, reținându-se că „ În data de 14.03.2012, ora 07.40, pe A2, km 20, petenta a dispus efectuarea unui transport rutier de carbonat de sodiu (soda usoara) conform avizului de insotire a a marfii nr._/13.03.2012 cu ansamblul auto format din autoutilitara Iveco cu nr._ dotata cu tahograf analogic, de care a tractat semiremorca Renders cu nr._, condus de G. J., pe A2, sensul catre Cernavoda, iar la controlul efectuat s-a constatat ca nu a prezentata in trafic numarul necesar de diagrame tahograf, si anume in data de 13.03.2012, intre orele 00:00 si 16:00 nu a putut justifica activitatea desfasurata. Conducatorul auto a fost in concediu de odihna din 09.02._12, orele 00:00 conform certificatului de desfasurare a activitatii”
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde mențiuni exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din reglementarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Coroborând mențiunile din procesul verbal cu cele din raportul agentului constatator constată că în mod corect s-a reținut în sarcina recurentei petente săvârșirea contravenției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petenta, careia ii incumba sarcina probei o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenta M. SRL G. împotriva Sentinței Civile nr.3164/26.04.2013 pronunțată de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE-SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL DE POLIȚIE A2, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
C. D. E. V. N. P. G.
GREFIER,
A.-M. O.
Concept red. gref. A.O..
Red. Jud: CD /2exemplare
Jud.fond: D. Livișor- Jud. Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2091/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2623/2014.... → |
|---|
