Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 843/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 843/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 5226/1748/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 843/2014
Ședința publică de la 24 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. A.
Judecător G. N.
Judecător A. M. C.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurent . T. și pe intimat C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act de faptul că părțile solicită judecarea cauzei în lipsă, ia act de faptul că recursul este formulat în termen, că nu se solicită probe noi și față de actele și lucrările dosarului reține cauza spre soluționare
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 03.06.2011 sub nr._, petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravenționala . nr._/12.05.2011 întocmit de intimata C. SA - CESTRIN, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța sa se constate nelegalitatea procesului verbal de contravenție contestat, să se dispună anularea acestuia ca netemeinic și nelegal întocmit si a contravalorii tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii petenta arată că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, fiind abuziv încheiat.
In drept cererea se întemeiază pe prevederile O.G nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei copie de pe procesul-verbal contestat.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile dosarului, instanța a admis în parte plângerea petentei pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului, conform prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001.
Art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului, fără a face distincție între semnătura olografă și cea electronică, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat poartă semnătura agentului constatator, conform înscrisului aflat la dosar (certificatul de semnătură electronică), întrucât acolo unde legea nu distinge nici interpretul legii nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit,nic nos distingure debemus).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientei i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a încuviințat petentei proba cu înscrisuri pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța ar avut in vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
În conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei actului atacat, reținând că actul atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute în art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia actului, se constată că potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.
Din înscrisurile depuse de petentă la dosar, instanța a reținut că aceasta nu deținea rovinieta valabilă la data încheierii procesului verbal pentru vehiculul utilizat.
Însă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. 6 din OG nr.15/2002, conform cărora „în cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se poate face cu documentul original de plată a acesteia”, or, în speță, petenta nu a făcut dovada că ar fi deținut rovinieta sau documentul original de plată a taxei de drum în momentul efectuării controlului de agentul constatator.
Astfel, instanța a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.
Se apreciază că au fost avute în vedere criteriile menționate în art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Cu toate acestea, având în vedere modificarea legislativă prevăzută de art.II, din Legea nr.144/2012 de modificare a O.G. nr.15/2002, instanța va anula tariful de despăgubire aplicat prin Procesul-verbal de constatare a contravenției, .._/12.05.2011 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, urmând a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției mai sus menționat ca temeinice și legale, astfel că, pentru aceste motive, a admis în parte plângerea contravențională.
La data de 11.04.2013 recurentul a formulat recurs impotriva acestei sentinte.
In motivarea plangerii recurentul arata ca firma acestora are ca obiect de activitate transportul de marfuri generale si ca in anul 2010 si prima parte a anului 2011 au prestat servicii la o firma cu care se convenise sa plateasca toate utilitatile motorina, diurne, roviniete insa aceasta nu si-a respectat angajamentul fapt pentru care au fost sanctionati cu peste 118 procese verbale care insumeaza peste 6 miliarde lei vechi.
Mai arata ca intimata nu a facut dovada existentei unei semnaturi electronice incorporate, atasata sau asoci9ata logic inscrisului electronic, continand procesul verbal potrivit art 5 din Legea 455/2001.
Certificatul digital nu face dovada semnarii electronice atat pentru motivele tehnice cat si pentru considerentul ca un inscris chiar electronic, emis anterior nu poate face vro dovada cu privire la un fapt juridic ulterior, in speta semnatura efectiva a procesului verbal.
La data de 10.04.2014 intimata a formulat intampinare impotriva recursului.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că recurenta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.9 alin.3 din OG 15/2002, nu a întocmit și nu a comunicat procesul verbal . 11 nr._ în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
In opinia intimatului petent măsura modificării actului normativ nu a avut în vedere numai sistarea abuzului de a încheia nenumărate procese verbale de sancționare ci a avut în vedere și stabilirea unei obligații legale de a se proceda într-un termen rezonabil la sancționarea celor vinovați.
Se arată că termenul de 30 de zile prevăzut în OG 15/2002 este un termen mai favorabil iar instanța de fond era în drept sa aplice legea mai favorabilă.
Intimatul învederează faptul că la data constatării contravenției până la data întocmirii actului sancționator a trecut un interval de 6 luni, timp suficient ca recurenta să verifice existența sau inexistența rovinietei.
In drept cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 308 alin 2 C. OG 15/2002, OG 2/2001.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Tribunalul reține că prima instanță a analizat în mod corect legalitatea procesului-verbal de contravenție, constatând că nu există cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute expres la art. 17 din OG nr. 2/2001, care să fie invocate din oficiu, și că recurenta-petentă nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă.
In ceea ce priveste sustinerea recurentei-petente potrivit cu care procesul verbal de contraventie este lovit de nulitate absoluta nefiind semnat de agentul constatator, aceasta nu este pertinenta. Astfel, în împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic, România a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. nr. 1259/2001).
Semnătura electronica in sensul Legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise, care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar, sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel încât orice modificare sa fie identificabila.
Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura. De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata, cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticității, integrității si nerepudierii in instanța a informațiilor digitale.
Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica, dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.
Mai reține tribunalul că trebuie realizata distincția intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte, materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.
Exista mențiune expresa in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat niciun motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001.
Fără îndoiala procesul-verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul în forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.
Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii înlătura calitatea de înscris in forma electronica.
Apoi, din interpretarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, se desprinde regula constatării personale a contravenției de câtre agentul constatator, insa noțiunea de constatare prin propriile simțuri a contravenției de către agentul constatator nu se confunda cu noțiunea de „flagrant”, care presupune surprinderea contravenientului in timpul desfășurării activității ilicite.
Expresia “constatarea personala/directa” trebuie interpretata in sensul ca agentul constatator va putea întocmi proces-verbal de constatare a contravenției in toate cazurile in care, pe baza probelor administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte.
Legea contravenționala nu impune constatarea contravențiilor in flagrant, iar, pe de alta parte, date fiind particularitățile activității de constatare a contravențiilor la regimul taxelor pentru circulația pe drumurile publice si in cazul in care agentul de politie care încheie actul de constatare nu a surprins in flagrant o contravenție se poate vorbi de o constatare prin propriile simțuri, respectiv de constatarea datorata simțurilor auzului si văzului acestui agent, care ia act de comiterea faptei din relatările unui alt agent de politie aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si care a constatat contravenția in flagrant, dar nu cunoștea identitatea autorului acesteia, respectiv din observarea datelor relevate de mijloacele de proba obținute si prelucrate de către cel din urma agent, cum este cazul înregistrărilor video.
Prin urmare, in măsura in care încheierea procesului-verbal a avut la baza informații rezultate din înregistrările obținute si prelucrate de către agentul operator al camerei video, transmise de către acesta agentului care încheie procesul-verbal, recurenta nu a contestat autenticitatea înregistrărilor si nici nu a dovedit ca acestea nu ar reflecta realitatea, in mod corect judecătorul fondului a recunoscut putere probanta planșelor foto înfățișate de intimată, din care rezulta ca autoturismul recurentei a fost surprins pe autostrada A2 km12+450, fără a avea achitata contravaloarea taxei de rovinietă.
In concluzie, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, in cauza, prin probe certe de vinovăție, iar recurenta nu a reuși sa probeze lipsa de temeinicie a acestor probe.
Fapta imputata recurentei, așa cum a fost descrisa in actul de constatare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
Instanța de fond la individualizarea sancțiunii amenzii a reținut corect ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentului fiindu-i aplicata amenda contravenționala orientata către minimul legal prevăzut de lege.
In ceea ce priveste sustinerile recurentei, potrivit cu care, a existat o conventie cu o alta societate conform cu care aceasta din urma s-a obligat la plata tuturor utilitatilor, respectiv, motorina, diurne, roviniete, tribunalul urmeaza sa le inlature ca nefondate, retinanad ca, in conformitate cu dispozitiile art. 7 din OG nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, prin utilizatori intelegandu-se potrivit art. 1 lit. b din acelasi act normativ- persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Prin urmare, conventiile intervenite cu privire la persoana care se obliga a achita contravaloarea rovinieie nu au relevanta, din moment ce dispozitiile legale au stabilit ca detinatorii vehiculelor sunt singurii raspunzatori de plata rovnieietei.
Lipsite de relevanta sunt si sustinerile referitoare la situatia financiara precara, din moment ce recurenta-petenta putea evita situatia prezenta, conformandu-se exigentelor legale si achitand contravaloarea rovinietei pentru autoturismele proprii.
F. de cele anterior mentionate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de . T. cu sediul in T., . 6 judet T. in contradictoriu cu intimatul C. cu sediul in Bucuresti, ..401A.
ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2014
Președinte, L. G. A. | Judecător, G. N. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, M. P. |
M.P. 18 Mai 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 473/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1896/2014.... → |
|---|
