Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1350/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1350/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 8834/1748/2011
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 1350R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 MAI 2014
TRIBUNLUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul P. D. S., împotriva sentinței civile nr.279/14.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, prin avocat, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul, prin avocat solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arata ca a fost sancționat contravențional întrucât s-a deplasat cu autoturismul propriu cu viteza de 102 km/h. Arata ca potrivit normelor de metrologie legala, pentru măsurarea vitezei in condiții normale de trafic pentru cinemometre care funcționează numai in regim staționar, eroarea maxima tolerata este de +/-3% din valoarea măsurata pentru viteze egale sau mai mari de 100km/h. Ori viteza indicata in cuprinsul procesului verbal ( 102 km/h, respectiv 52 km/h peste limita legala de 50 km/h cat era in localitate, nu se incadreaza in cota maxima de eroare tolerata. . situație, contravenția nu mai atrage măsura complementara a suspendării permisului de conducere. Fără cheltuieli de judecata.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul judecătoriei Cornetu, petentul P. D. S. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Ilfov, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/2011, încheiat de către intimat, ca fiind netemeinic și nelegal, exonerarea de plata amenzii și a măsurilor luate în baza acestuia.
In plangere petentul arata ca ar fi fost oprit de agentul de circulatie pentru ca a depasit limita legala de circulatie pe raza localitatii B...
Plângerea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea cererii ca neantemeiata.
Prin sentința civila nr.279/14.01.2013 pronunțata de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ a fost respinsă plangerea formulata de petentul P. D. S..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța i-a încuviințat petentului proba cu înscrisuri, pentru a-i asigura acestea dreptul la un proces echitabil, dar petentul nu s-a prezentat în fața instanței și nu a produs nicio probă în susținerea plângerii.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a avut în vedere că agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prev. de OUG 195/2002.
Astfel, instanța a constatat că procesul verbal este temeinic, iar situația de fapt menționată în acesta corespunde realității.
S-a apreciat că au fost avute în vedere criteriile menționate în art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Cu privire la sancțiunea aplicată, s-a constatat că amenda aplicată petentei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei.
Față de dispozițiile legale amintite anterior instanța a retinut că sancțiunea aplicată petentei este legală.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34, 37 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul P. D. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si înlăturarea acestei sancțiuni complementare a suspendării permisului de conducere pe o perioada de 3 luni.
În motivarea cererii, recurentul a arătat ca soluția instanței de fond este fundamentata pe faptul ca petentul nu s-a prezentat in fata instanței si nu a produs nici o proba in susținerea plângerii, ceea ce este eronat. Absenta din sala de judecata se datorează greșelii instanței de fond, întrucât termenul de judecata acordat si comunicat in sala a fost 21.01.2013, iar dosarul a fost reținut in pronunțare la data de 14.01.2013.
Critica cauza pe fond si sub aspectul faptului ca in cauza nu au fost înaintate planșele foto care sa ateste ca pe tronsonul de drum menționat in procesul verbal de contravenție, petentul s-a deplasat cu autoturismul propriu cu o viteza de 102km/h, iar cum in astfel de împrejurări sarcina probei incumba agentului constatator, soluția ce se impunea era aceea de anulare a procesului verbal de contravenție.
Arată ca potrivit normelor de metrologie legala, pentru măsurarea vitezei in condiții normale de trafic pentru cinemometre care funcționează numai in regim staționar, eroarea maxima tolerata este de +/-3% din valoarea măsurata pentru viteze egale sau mai mari de 100km/h. Ori viteza indicata in cuprinsul procesului verbal ( 102 km/h, respectiv 52 km/h peste limita legala de 50 km/h cat era in localitate, nu se incadreaza in cota maxima de eroare tolerata. . situație, contravenția nu mai atrage măsura complementara a suspendării permisului de conducere.
În dovedirea cererii, recurentul a solicitat proba cu înscrisuri.
Deși legal citat, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
La data de 03.09.2011 a fost incheiat de intimat procesul-verbal de contraventie . nr._, prin care s-a retinut in sarcina petentului savarsirea faptei prevazute si sanctionate de art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002, constand in aceea ca, la data de 03.09.2011, ora 11,44, a condus atoturismul în interiorul localității cu viteza de 102 km/h.
În privinta elementelor de forma ale procesului verbal, tribunalul reține ca acesta indeplineste toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conform art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului.
Pe fond, tribunalul retine ca, potrivit art 121 alin 1 din R OUG nr 195/2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar art 49 alin 1 din OUG nr 195/2002 stabileste ca limita de viteza in localitati este de 50 km/h.
Tribunalul mai reține că la dosarul cauzei nu a fost depusă înregistrarea video a faptei reținute în sarcina petentului, iar prin adresa emisă de către intimat și depusă la dosarul instanței de recurs (f. 32) s-a comunicat faptul că nu se mai deține dovada tehnică în baza căreia a fost aplicată sancțiunea contravențională, întrucât suportul tehnic, caseta video, a fost reînregistrată. In aceste conditii, avand in vedere ca fapta a fost constatata prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele administrate nu se poate avea certitudinea ca petentul a circulat cu viteza de 102km/h, petentul se bucura in continuare de prezumtia de nevinovatie, potrivit dispozitiilor articolului 6 paragraful 2 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, care statuaeza ca orice persoana acuzata de o infractiune (contraventie) fiind prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita, iar indoiala profita persoanei acuzate (vezi si Comisia, raportul din 30 martie 1963 in cauza Austria impotriva Italiei).
In legislatia romaneasca, ca si in cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha si Slovacia), contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si supuse unui regim administrativ.
Din perspectiva contraventionala, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa isi indeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii intre diferitele tipuri de infractiuni. In principiu, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente in statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a aratat in hotararea din 21 februarie 1994, in cauza Ozturk impotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenta art. 6 al Conventiei. Pentru a se face aceasta aplicare a prevederilor art. 6 al Conventiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa fie avute in vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat, de pilda, si in cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (Hotararea din 24 septembrie 1997), Lauko impotriva Slovaciei si Kadubec impotriva Slovaciei (hotararile din 2 septembrie 1998).
In aprecierea acestor criterii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de catre dreptul intern nu are decat o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive masurile din legislatiile nationale referitoare la dezincriminarea unor infractiuni mai putin grave in "interesul individului". Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut in vedere faptul ca sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor in vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala.
In aceste conditii, distinctia operata de statele europene intre crime, delicte si contraventii nu este operanta, in sensul art. 6 al Conventiei, toate avand caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garanteaza oricarui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei in dreptul intern. Rezulta ca, sub acest aspect, legislatia contraventionala din Romania intra sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta).
Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).
Astfel, in hotararea pronuntata in cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii. Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal desi din probele administrate de „acuzare” instanta nu poate fi convinsa de vinovatia „acuzatului”, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Avand in vedere ca intimatul nu a depus la dosar planse foto din care sa reiasa cu certitudine ca petentul a condus cu viteza de 102 km/h, instanta nu poate da eficienta prezumtiei de temenicie a procesului verbal, intrucat procedand astfel, avand in vedere modul tehnic de constatare a acestor contraventii, s-ar ajunge la situatia in care petentul este pus in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal.
Dupa cum s-a retinut mai sus, in cazul constatarii contraventiilor cu ajutorul mijloacelor de masurare, inregistrarile fac parte integranta din procesul-verbal, astfel ca, intrucat in cauza nu a fost depusa inregistrarea video la dosarul cauzei, tribunalul va retine ca in cauza exista un dubiu care nu poate fi inlaturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita faptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumtiei de nevinovatie.
Pentru considerentele mai sus expuse, avand in vedere si dispozitiile art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 C. pr. Civ., recursul va fi admis și se va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va fi admisă plângerea și se va dispune anularea procesului – verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul P. D. S., împotriva sentinței civile nr.279/14.01.2013, pronunțata de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
Modifica in tot sentința civilă recurata, in sensul ca:
Admite plângerea.
Anulează procesul verbal contestat.
Irevocabilă.
Pronunțata in sedinta publică, azi, 27.05.2014.
Pt Președinte, N. P. G. aflat în CO semnează Președintele Sectiei Civile | Judecător, M. E. | Pt Judecător, C. D. aflat în CO semnează Președinte Sectie Civilă |
Pt Grefier, M. R. aflat în CO semnează Grefier Sef Sectie Civila |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: M.E/ 2 exemplare
Jud.fond: F. A. L. - Jud.Cornetu
| ← Pretentii. Sentința nr. 177/2014. Tribunalul ILFOV | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1565/2014.... → |
|---|
