Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1565/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1565/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 5178/94/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1565/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.06.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. L. G.
JUDECĂTOR: V. E.
JUDECĂTOR: G. N. P.
GREFIER: S. C. E.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – petent S. L. M. împotriva sentinței civile nr.6127 din data de 21.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție CP nr._/23.04.2012”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul – petent, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurentul – petent a depus exemplare de pe cererea de recurs precum și faptul că a depus concluzii scrise, după care,
Tribunalul procedează la identificarea recurentului – petent care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Recurentul – petent, personal, solicită admiterea cererii.
Tribunalul, în temeiul art.245 C., urmează să admită cererea de repunere pe rol a cauzei și să dispună redeschiderea judecății constatând că în cauză nu mai subzistă motivele care au dus la suspendarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul – petent, personal, solicită admiterea recursului și anularea procesului verbal de contravenție.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.6127 din data de 21.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S. L. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 03.05.2012 sub nr._, petentul S. L. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să dispună anularea procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.04.2012 și restituirea sumei de 385 lei reprezentând jumătate din amenda aplicată, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că în data de 23.04.2011 a efectuat transport rutier de mărfuri (oțel beton) cu autotractorul DB-0J-BUY și semiremorca_ iar după descărcarea mărfii a ieșit din incinta firmei destinatare a mărfii și în dreptul IOROM TRADING SA a pătruns pe DN 7 încălcând marcajul longitudinal dublu discontinuu din punctul său de vedere și a virat stânga intrând pe banda de mers sensul București – Târgoviște, după aproximativ 1-2 kilometri a oprit pe partea dreaptă și în timp ce mașina se oprise din mers, în fața sa a sosit un echipaj de poliție din care a coborât agentul constatator care i-a solicitat permisul de conducere și actele mașinii spunându-i că a traversat marcajul longitudinal dublu continuu din fața IOROM.
Mai arată că i-a replicat agentului constatator că marcajul pare discontinuu și i-a solicitat verbal să meargă împreună la locul în cauză pentru a observa faptul că marcajul pare discontinuu și din acest motiv a făcut manevra respectivă, agentul constatator nu a fost de acord cu solicitarea sa și i-a spus că în plus că nu poartă centură de siguranță, deși nu a fost oprit în trafic fiind staționat la momentul sosirii echipajului de poliție.
Precizează, de asemenea, că la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție a formulat două obiecțiuni, însă agentul constatator nu a consemnat întocmai cea de a doua obiecțiune.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din O.G. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.04.2012, dovada achitării amenzii, planșe foto.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art.1, alin 2 din OG 32/1995.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată cu motivarea că petentul încearcă să înfățișeze o situația de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator în procesul – verbal de contravenție. Mai arată că petentul nu a semnat procesul – verbal și a specificat că nu a întors peste marcajul longitudinal continuu.
Intimatul a depus la dosar fotografii radar și înregistrarea video a evenimentului rutier.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 23.04.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 770 lei, pentru încălcarea disp. art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din OUG 195/2002, art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002, întrucât a fost depistat efectuând virajul la stânga peste marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers si nu a purtat centura de siguranță la momentul opririi în trafic.
Procesul verbal a fost semnat de petent căruia i s-a comunicat o copie, petentul încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Instanța de fond a subliniat faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea cerintelor imperative prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat că, în cauza de față, petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, susținerile petentului au fost in sensul ca linia continua pare de fapt discontinua. Instanta de fond a avut in vedere fotografiile depuse la dosar avand in vedere ca nu se poate stabili data la care acestea au fost efectuate. In ceea ce priveste inregistrarea video, depusa de intimat, instanta a constatat ca aceasta nu este relevanta intrucat nu a fost filmata linia pentru incalcarea careia petentul a fost sanctionat.
In ceea ce priveste fapta de a nu fi purtat centura de siguranta, petentul nu a facut dovada contrara.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța de fond a reținut dispozițiile art. 24 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1992 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S. L. M. și arătă că instanța de fond a încuviințat și administrat pentru petent proba cu înscrisuri, respectiv fotografii efectuate de acesta asupra locului săvârșirii contravenției, individualizat de agentul constatator în procesul verbal de contravenție . nr._, respectiv DN7, marcajul longitudinal dublu din fata IOROM TRADING SA Săbăreni, însă nu le-a avut în vedere întrucât nu se poate stabili data la care au fost făcute, dat fiind că aparatul folosit nu are opțiunea de a afișa data efectuării fotografiilor.
Legat de jurisprudența C.E.D.O., invocată de instanță în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că lipsirea celor acuzați de săvârșirea unor fapte ilicite de garanțiile fundamentale, menite să-i protejeze împotriva arbitrariului celor chemați să constate caracterul illicit al acestor fapte și să restabilească echilibrul între autoritățile cu atribuții în constatarea acestora și celor bănuiți că le-ar fi săvârșit, constituie o problemă ce intră sub incidența art. 6 din Conventie.
Prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, care revine agentului constatator iar îndoiala profită petentului și de aceea este imperios necesar să existe un echilibru între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal existentă în dreptul national. Nu în ultimul rand în cauza N. C. împotriva României-decizie C.E.D.O. din 18.11.2008, Curtea a arătat în mod expres că trebuie analizate mijloacele de probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocire astfel încât respingerea probelor să fie motivată.
Apreciază că instanța de judecată nu a analizat mijloacele de probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocire.
În drept, prevederile art. 304 alin. 1 pct. 7 și 9 din vechiul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul, legal citat cu o copie de pe motivele de recurs, nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 23.04.2012 petentul a fost sancționat cu amendă, în cuantum de 770 lei pentru încălcarea disp. art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din OUG 195/2002, art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002, întrucât a fost depistat efectuând virajul la stânga peste marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers si nu a purtat centura de siguranță la momentul opririi în trafic.
Petentul a semnat înscrisul cu obiectiuni, in sensul ca nu recunoaste fapta, marcajul era discontinuu…”.
Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, tribunalul reține că procesul verbal contestat nu a fost încheiat în urma constatărilor efectuate „cu propriile simțuri” de către agentul din cadrul intimate.
Tribunalul constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. Amenda și sancțiunea complementară (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszni c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Tribunalul constată, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, tribunalul reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, indiferent de reglementarea de care beneficiază contravențiile în dreptul intern (ele neaparținând materiei penale în dreptul românesc), în lumina jurisprudenței CEDO ele intră în sfera acuzațiilor în materie penală. De nenumărate ori Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că s-ar goli de sens, de conținut întregul sistem de protecție a drepturilor omului dacă s-ar recunoaște legiuitorului intern posibilitatea de a scoate de sub incidența convenției anumite cazuri în care ar trebui garantate și protejate drepturile omului.
În acest sens tribunalul constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
Analizând coroborat înscrisurile si imaginile video depuse la dosar, tribunalul reține că nu a fost dovedită vinovăția petentului, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a acestuia. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a reținut faptul că intimatul nu a susținut acuzarea contravențională în prezentul dosar, în sensul că nu a administrat nicio probă din care să reiasă cu certitudine vinovăția contravențională a petentului, deoarece inregistrarea video depusa la dosar (f. 16,17 dosar fond) nu poate conduce la concluzia că petentul a efectuat un viraj peste marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers si nu a purtat centura de siguranță la momentul opririi în trafic. Astfel, este real ca autoutilitara cu număr de înmatriculare_ a efectuat un viraj, însa fata de cele retinute in procesul verbal de contraventie, desi intimatul a depus la dosar planse foto, din analiza fotografiilor efectuate nu reiese că aceasta autoutilitara a efectuat un viraj peste marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers si nu a purtat centura de siguranță, chiar instanta de fond retinand, in ceea ce priveste inregistrarea video, depusa de intimat, ca aceasta nu este relevanta intrucat nu a fost filmata linia pentru incalcarea careia petentul a fost sanctionat.
Dimpotrivă, deși nu era obligat să administreze probe în dovedirea nevinovăției sale, fiind suficientă afirmarea nevinovăției, petentul a efectuat demersuri, raspunsul comunicat de catre CNADNR confirmand cele afirmate de petent în plângere. Instanța învestită cu verificarea temeiniciei procesului-verbal, la solicitarea persoanei acuzate care neagă acuzația ce i se aduce, nu poate să constate temeinicia, în lipsa probelor în acuzare pe care doar intimatul putea și avea obligația să le administreze. Nu este în puterea celui acuzat să probeze un fapt negativ (nu a săvârșit o faptă contravențională). Sarcina probei revine celui care afirmă un fapt pozitiv determinat (săvârșirea unei fapte contravenționale), respectiv intimatului, acuzator contravențional.
Recunoscând petentului prezumția de nevinovăție, prezumție care priveste atât atitudinea organelor judiciare fată de savarsirea faptei cat si sarcina probei, care, in speta, revine organului constatator, neputând pretinde petentului, în mod obiectiv si rezonabil să faca probatorii pentru a-si dovedi nevinovatia, luând act că recurenta nu a probat acuzația adusă intimatului petent, instanța constată că procesul-verbal este netemeinic, fapta petentului neîntrunind elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute și pedepsite de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din OUG 195/2002, art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002.
În mod cert, legea trebuie respectată de toți cetățenii, săvârșirea faptelor care constituie contravenții trebuie constatate și sancționate, însă nu cu neglijarea drepturilor și libertăților indivizilor. În consecință, ori de câte ori o persoană este acuzată de săvârșirea unei contravenții, această acuzație trebuie probată, iar nu afirmată prin simplul cuvânt (proces-verbal) al agentului constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite plangerea si va anula procesul-verbal de contraventie . nr._/23.04.2012 si va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul – petent S. L. M. împotriva sentinței civile nr.6127 din data de 21.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
Modifică în tot sentinta civilă recurată în sensul că:
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/23.04.2012 și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2014.
Președinte Judecător Judecător A. L. V. E. G. N. P.
G.
Grefier
S. C. E.
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: NPG/05.01.2015/2exemplare
Jud.fond –G. N.- Jud.Cornetu
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1350/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1560/2014.... → |
|---|
