Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 27-10-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 7546/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 678 A
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător N. P. G.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 2616/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2616/26.03.2014 constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2616/26.03.2014 Judecătoria Cornetu a respins cererea formulată de petenta . ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ intocmit de catre intimata ISCTR petenta a fost sanctionata contraventional, cu o amenda in cuantum de 1500 lei, retinandu-se ca la controlul efectuat in trafic la data de 11.11.2013 s-a constatat ca in data de 6.11.2013 conducatorul auto L. P. a depasit perioada maxima zilnica de conducere cu 37 de minute, fapta incadrata in prevederile art. 8 alin. 3 pct. 6 din OG 37/2007.
Conform art 8 alin 3 pct 1 din OG 37/2007 (forma din data constatarii faptei) constituie contraventie depasirea perioadei maxime zilnice de conducere cu pana la o ora.
Verificand indeplinirea conditiilor de validitate prevazute de art 16 si 17 din OG nr 2/2001, instanta constata ca acestea sunt indeplinite. Astfel, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ cuprinde data si locul unde a fost incheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, denumirea si sediul contravenientului, descrierea corespunzatoare si suficienta a faptei contraventionale, textul legal care sanctioneaza fapta si semnatura agentului constatator.
Instanta fond constata ca fapta, constand in depasirea perioadei maxime de conducere, este suficient descrisa, mentionandu-se si durata cu care aceasta a fost depasita si data in care a avut loc aceasta abatere, nefiind necesara pentru descrierea faptei si indicarea in procesul-verbal a probelor pe care se sprijina constatarea.
Procesul-verbal de constatare a contraventiei, fiind un act administrativ, se bucura de cele trei prezumtii caracteristice actelor administrative, anume legalitatea, veridicitatea si autenticitatea acestora. Aceste prezumtii nu sunt contrare dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor omului, care garanteaza dreptul la un proces echitabil. Chiar daca materia care face obiectul prezentei cauze este penala in conceptia respectivului articol (avand in vedere ca scopul sanctiunii este unul punitiv si preventiv - cauza Ozturk c. Germaniei - ), ceea ce face aplicabile regulile privind prezumtia de nevinovatie, aceasta nu este incompatibila cu prezumtiile de care se bucura procesul-verbal, ca act administrativ, atata vreme cat ele sunt relative (cauza A. c. Romaniei, §60). Trebuie sa se ia in calcul gravitatea mizei si sa se pastreze dreptul la aparare (§ 60 din cauza A. c. Romaniei).
In ceea ce priveste temeinicia, instanta de fond a constatat ca petenta a savarsit fapta retinuta in sarcina sa, din listarea aparatului tahograf aflat la bord rezultand pentru data de 6.11.2013 o perioada de conducere de 9.37 ore, fata de maximul de 9 ore prevazut de art.6 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 561/2006.
Referitor la faptul ca agentul constatator nu avea calitatea ceruta pentru a incheia procesul verbal, nefiind agent de politie sau agent din cadrul ARR, instanta a reținut că potrivit art. 12 alin. 1 din OG 26/2011, personalul I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A., precum și personalului împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în acest scop, iar alin. 2 al aceluiasi art. prevede ca incepând cu data de 4 decembrie 2011, A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A. nu mai exercită atribuțiile de inspecție și control în trafic privind respectarea reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, cu excepția controlului desfășurat de către C.N.A.D.N.R. - S.A. în punctele de trecere a frontierei de stat.
Cu privire la pericolul social al faptei, instanta a constatat că aceasta este calificata ca o incalcare a Regulamentului CE nr. 561/2006, oboseala soferilor fiind o cauza a numeroase accidente de circulatie, astfel ca sanctiunea aplicata (minimul prevazut de lege) este proportionala cu gravitatea faptei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta E. . apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii formulate.
În motivarea apelului a arătat că în ceea ce privește starea de fapt re ținută în cuprinsul procesului verbal, a învederat instanței de judecată că, în opinia sa această descriere este lacunară, întrucât pe de o parte nu se indică în mod clar cât constată agentul că s-a condus autovehiculul, iar pe de altă parte nu se indică modalitatea în care s-a făcut constatarea, respectiv care sunt documentele care stau la baza convingerii agentului constatator, cu mențiunea că s-a învederat instanței de judecată că subscrisei nu i-a fost comunicat nici un înscris care să ateste cele menționate în cuprinsul procesului verbal.
Cu ocazia soluționării plângerii formulate instanța de fond, pe de o parte raportat la excepțiile invocate le califică ca apărări de fond și respinse pentru argument arătate în cuprinsul hotărârii atacate, iar cu privire la fond, respectiv la individualizarea pedepsei, instanța apreciază că acesta este corect individualizată.
În ceea ce privește sentința civilă este netemeinică și nelegală, respectiv o sentință prin care atunci când instanța a analizat cele puse în discuție s-a raportat la o stare de ansamblul și nu la dispozițiile legale în acest sens iar atunci când analizează susținerea intimatei are în vedere strict dispoziția legală, motiv pentru care solicităm instanței de apel analizarea în raport cu aspectele invocate în cuprinsul plângerii și prin prezentul apel.
Arată că în acest contex că așa cum înțelege raționamentul judecătorului fondului din cuprinsul hotărârii atacate, atunci când a concluzionat asupra săvârșirii faptei ( respectiv relativ la individualizarea pedepsei) s-a raportat unui cadru strict, respectiv" scrie 9 ore în lege" și a condus 9,37 ore, fără a avea în vedere o stare de fapt concretă, raportată cauzei și largită acestui text legal.
Chiar dacă suntem mândrii în aplicarea unor regulamente ale comunității Europene, poate că nu ar trebui să se neglijeze condițiile în care acestea trebuiesc aplicate, respectiv la cazul pus în discuție chiar se poate afirma că sunt condițiile de infrastructură care să permit respectarea la secundă a acestor timpi de lucru și odihnă ?
În acest context raportat la hotărâre a atacată supunem atenției instanței de judecată următoarele: S-a invocat prin plângere o nulitate a procesului verbal raportat la calitatea agentului constatator, fiind indicate în acest sens și dispozițiile legale pe care este întemeiată.
Calificată de instanță ca apărare de fond este respinsă cu motivare a că" potrivit dispozițiilor art. 12 al. 1 din OG 26/2011 personalul ISCTR va exercita atribuțiile de inspecție și control ..... "
A constatat că, prin hotărâre a pronunțată, instanța de fond nu are în niciun moment în vedere dispozițiile legale puse în discuție de către subscrisa, ci alte dispoziții legale, ARR și ISCTR sunt instituții distincte, care desfășoarau activitatea la data încheierii procesului verbal. În aceste condiții, ne raportăm sau nu la disspoziții legale în vigoare ( cele indicate prin plangere ) sau avem în vedere o situație mai largă? Urmează ca instanța de apel să facă verificările de rigoare și să se pronunte în acest sens. ~
S-a invocat încălcarea dispozițiilor legale privitoare la încheierea procesului verbal.
Raportat la acestă critică și trecând peste aspectul calificării ca o apărare de fond, urmează a fi subliniat că instanța de fond apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile legale aduse în discuție ( 16, 17 OG 2/2001 ), că s-a făcut o " descriere corespunzătoare și suficientă a faptei contravenționale " și că " nu era necesară pentru descrierea faptei și indicarea în porcesul verbal a probelor pe care se sprijină constatarea"
Acestă concluzie o apreciază ca fiind în afara cadrului legal, respectiv dispozițiile 34 al. 1 din OG_ care obligă instanța de judecată la " administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii ", nu conduc decât la concluzia contrară celei exprimate.
În condițiile în care instanță concluzionează în acestă modalitate, în care așa cum am arătat subscrisei nu i-a fost adus la cunoștință un document din care rezultă o încălcare a dispozițiilor legale arătate, în care instanța de fond arată că admite pentru intimată proba cu inscrisuri ( formular de control, listare aparat tahograf) care nu au fost comunicate subscrisei, cum oare am putea combate aceste lucruri, cum oare si-a format convingerea instanța de fond că aceste inscrisuri depuse sunt cele aparținând situației descris în procesul verbal?
În lipsa unei mențiuni în cuprinsul procesului verbal care să facă trimitere la aceste acte, în condițiile unei aprecieri că o astfel de mențiune nu era necesară a fi cuprinsă în acesta, în mod firesc ne punem întrebarea care sunt argumentele în baza cărora instanța de judecată a concluzionat că aceste înscrisuri privesc situația descrisă în procesul verbal și cum apreciază instanța de judecată că subscrisa ar putea exercita dreptul la apărare printr-o probă contrară.
Mai supune atenție atenței instanței de judecată individulalizarea pedepsei.
Așa cum rezultă din cuprinsul plângerii, subscrisa nu deține, și nu deține nici în prezent ( în lipsa comunicării) documente privind savârșirea faptei, cu excepția procesului verbal comunicat, însă chiar în aceste condiții am solicitat instanței de judecată ca în situația în care concluzionează că fapta a fost săvârșită să dispună asupra individualizării sancțiunii prin înlocuirea sancțiunii aplicate.
Raportat la acestă cerere, soluția instanței de fond apare ca un simplu calcul matematic, în sensul că reține că s-au condus 9,37 ore și legea permitea o perioadă de 9 ore. În acest context instanța de fond se mărginește la a arăta că ace stă situația descrisă reprezintă o încălcare a Regulamentului CE nr. 561/2006, adăgând o notă subiectivă acestei concluzii prin care arată că " oboseala soferilor fiind o cauză a numeroase accidente de circulație"
În acest context asupra descrierii faptei, că lipsesc elemente care tineau de individualizarea pedepsei, că analiza dispozițiilor Regulamentului CE 561/2006 nu ar trebui să fie făcută prin ruperea unei părți din context.
În acest sens arătăm că dispozițiile aceluiași alineat ( al.l ) al art.6 din Regulamentul CE 561/2006,
Durata de condus zilnică nu depășește nouă ore.
Cu toate acestea, durata de condus zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii, spun:
Astfel, analiza acestor dispoziții ar fi trebuit să atragă atenția instanței că prin chiar actul normative este permisă depășirea timpului de conducere de 9 ore și că o analiză strict matematică nu reprezintă aplicarea unui raționament la o situație dată. La acestea poate adăuga si aspectele legate de infrastructura rutieră, situație față de care ar trebui avut în vedere dacă era efectiv posibil a face o staționare în condiții de siguranță după o perioadă de conducere de 9 ore însă așa cum am mai arătat ne lipsesc elemente tinând de condițiile în care ar fi fost săvârșită fapta.
În drept a invocat dispozițiile 466 si urm C.pr.civ, O.G. nr. 2/2001, regulamentul 561/2006
La data de 17.07.2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive: Consideră ca sentinta civila pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala, procesul verbal de constatare a contraventiei face dovada deplina asupra situatiei de fapt si a incadrarii in drept a faptei pana la proba contrarie, fiind intocmit cu respectarea normelor legale imperative prevazute de OG 2/2001. Motivele invocate de apelanta sunt lipsite de temei.
Instanta de fond a retinut si mentinut in mod corect procesul verbal de contraventie prin care s-a aplicat sanctiunea in cuantum de 1500 lei aplicata in baza art.8, alin.3, pct. 1 din OG 37/2007 pentru contraventia referitoare la depasirea perioadei maxime zilnice de conducere cu pana la o ora, respingand sustinerile petentei si retinanand in sarcina petentei/apelante contraventia savarsita.
În drept a arătat că procesul verbal de contraventie este intocmit cu respectarea intocmai a prevederilor OG 2/2001- ART.17-si anume nici una dintre aceste mentiuni care ar fi dus la constatarea nulitatii acestuia nu lipseste, adica lipsa mentiunilor privind:numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator.
Instanta de fond a respins in mod corect plangerea contraventionala
A arătat ca fapta pentru care a fost sanctionata petenta este individualizata in mod clar de art.8 alin 3, pct.1 din OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere,pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora} fiind considerata o incalcare minora,iar prin sanctiunea aplicata legiuitorul dorind descurajarea operatorilor de transport de a incalca prevederile legale in domeniul transporturilor rutiere.
In urma controlului efectuat s-a constatat faptul ca in data de 06.11.2013, dl.L. P., conducator auto al apelantei, a depasit perioada maxima zilnica de conducere cu 37 minute.
A menționat că prin intermediul controalelor efectuate în trafic, este verificata repartizarea pauzelor astfel încât să se prevină conducerea abuzivă, întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme, în special a celor legate de timpul de conducere și odihnă stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., intrucat infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutieră și sunt in acceptabile, din motive concurențiale, pentru firmele care respectă aceste norme.
A mai precizat, faptul că respectarea acestor prevederi legale, prezintă o importanță deosebită, întrucât au scopul de a îmbunătăți condițiile sociale pentru salariații care intră sub incidența lor, precum și acela de a îmbunătăți siguranța rutieră în general. Acest lucru este posibil datorită prevederilor referitoare la perioadele maxime de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, cât și pauzele și perioade le odihnă de care aceștia trebuie să beneficieze. Art.11 din Acordul AETR, Încheiat la Geneva la 1 iulie 1970, la care Romania a aderat prin Legea 101/1994, prevede obligația Întreprinderilor de transport rutier de a organiza serviciul de transport rutier, astfel incat membrii echipajului auto să fie În măsură să respecte dispozițiile prezentului acord. De asemenea, trebuie lisă supravegheze În mod regulat perioadele de conducere a vehiculului și perioadele altor activități, la fel ca și orele de repaus, folosind toate documentele de care ea dispune, ca de exemplu carnetele individuale de control. Dacă Întreprinderea constată abateri de la prezentul acord, ea trebuie să le facă să Înceteze imediat și să ia masuri pentru a evita repetarea lor ... ",
De asemenea, a menționat faptul că un agent abilitat poate controla respectarea Regulamentului (CE) 561/2006 prin analizarea fișelor de Înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost Înregistrate de aparatura de înregistrare sau de cartea de conducator auto și În lipsa lor, prin analizarea oricarui alt document doveditor care să permită justificarea nerespectării unei dispoziții.
Aceste Regulamente comunitare vin în sprijinul conducătorilor auto îmbunătățind condițiile sociale care intră sub incidența lor, tocmai de aceea au fost împlementate perioadele maxime de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prevederii care obligă șoferii să aibă o perioadă de odihnă săptămânală cel puțin o dată la două săptămâni consecutive și prevederii care stipulează că, sub nici o formă, o perioadă de odihnă zilnică nu trebuie să fie mai scurtă de 9 ore consecutive. Aceste prevederi garantează odihna adecvată, și, de asemenea, luând În considerare experiența ce decurge din căile de implementare abordate pe parcursul ultimilor ani, plățile acordate în funcție de reducerea perioadelor zilnice de odihnă nu mai sunt necesare.
Cu alte cuvinte, nerespectarea timpului de odihnă prezintă un grad de pericol social sporit, Întrucât activitatea conducătorului auto, activitate de conducere, repaus și odihnă este obligatorie și cuprinsă În prevederile O.G. nr.37/2007 și Acordul AETR, iar ignorarea acestora poate avea consecințe grave in ceea ce privește siguranța rutieră.
In ceea ce priveste proportionalitatea sanctiunii, trebuie tinut cont ca fapta prezinta un pericol social ridicat dat fiind ca prin nerespectarea timpilor de odihna creste vertiginos posibilitatea producerii de accidente rutiere, de altfel intens vehiculate in presa, accidente rutiere grave ce au avut drept cauza adormirea soferilor unor vehicule mari de transport,la volan.
De asemenea, conform art.22 NCPC modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate revazute de rezentul articol insa apelanta nu a dovedit care ar fi motivele de nelegalitate ale sentintei pronuntate de Judecatoria Cornetu .
Fapta contraventionala a fost constatata si sanctionata in mod corect, procesul verbal de constatare a contraventiei reprezentand o stare de fapt la momentul controlului si deci petentul nu poate fi exonerat de raspundere deoarece fapta pentru care a fost sanctionat este individualizată în mod clar iar procesul verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001.
Analizând sentința civila apelată in raport de motivele invocate instanța constata urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._ intocmit de catre intimata ISCTR petenta a fost sanctionata contraventional, cu o amenda in cuantum de 1500 lei, retinandu-se ca la controlul efectuat in trafic la data de 11.11.2013 s-a constatat ca in data de 6.11.2013 conducatorul auto L. P. a depasit perioada maxima zilnica de conducere cu 37 de minute, fapta incadrata in prevederile art. 8 alin. 3 pct. 6 din OG 37/2007.
Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută. Cu privire la calitatea agentului constatator Tribunalul reține că ISCTR – instituție în cadrul căreia funcționa agentul constatator – a preluat, conform OG nr.26/2011 atributiile ARR, astfel încât agentul din cadrul ISCTR avea competența de a constata și sancționa săvârșirea faptei.
De asemenea fapta este descrisă în mod corect și complet, în cuprinsul procesului verbal fiind menționate toate aspectele de natură a releva împrejurările în care a fost săvârșită contravenția.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, potrivit art 8 alin 3 pct 1 din OG 37/2007 (forma din data constatarii faptei) constituie contraventie depasirea perioadei maxime zilnice de conducere cu pana la o ora.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde mențiuni exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din reglementarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Coroborând mențiunile din procesul verbal cu cele din raportul agentului constatator constată că în mod corect s-a reținut în sarcina recurentei petente săvârșirea contravenției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Din probele administrate, nu s-a probat de către petenta, careia ii incumba sarcina probei o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Nu pot fi primite apărările petentei având în vedere că documentele invocate în susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar putând fi consultate, iar raportul ce a stat la baza emiterii procesului verbal a fost generat de aparatul tahograf existent la bordul autovehiculului apelantei. Totodată aceasta s-a mărginit la a face simple afirmații, fără a aduce nicio probă în susținerea motivelor de apel.
Referitor la individualizarea sancțiunii amenzii tribunalul constata ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, amenda aplicată fiind în cuantumul minim prevăzut de lege.
F. de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta . cu sediul in Zarnesti, ., J. B., împotriva sentinței civile nr. 2616/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în Bucurețti, Piața Presei Libere nr.1, corp D1, etaj 8, sector 1 ,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.10.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, N. P. G. | |
Grefier, O. S. |
Red.jud.fond. C. D.
Red.Jud.CD/
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2219/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
