Anulare act administrativ. Sentința nr. 3281/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3281/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 5950/95/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 3281
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 DECEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. D. B.
GREFIER: A. C. Ț.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta T.-D. C. și pe pârâta U. ,,C. B.”, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că, la dosar, prin serviciul registratură, au fost depuse concluzii scrise de către pârâtă, că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționarea cauzei.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 14.06.2013 sub nr._ reclamanta T.-D. C. a chemat în judecată pârâta U. ,,C. B.,, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr.109/SENAT/20.04.2013 a Senatului Universității C. B. din Tg.J. ca fiind nelegală și netemeinică, anularea Deciziei 561 din 22.04.2013 emisă de Rectorul Universității C. B. din Tg-J. pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor Hotărârii Senatului Universității C. B. din Tg-J. nr. 109/SENAT din 20.04.2013, repunerea sa pe funcția de decan, obligarea pârâților să-i plătească drepturile bănești ce i se cuvin până la repunerea pe funcția de decan și obligarea pârâților să-i plătească reparații pentru daune morale, anularea Hotărârii nr. 89/SENAT/05.04.2013, cât și a Deciziei nr. 535/05.04.2013 emisă de Univ. C. B. din Tg. J. pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor Hotărârii 89/SENAT/05.04.2013, suspendarea executării actelor a căror anulare a solicitat-o până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și obligarea pârâților la cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că este conferențiar universitar doctor la U. ,,C. B.” din Tg.J. iar din anul 2012 a ocupat prin concurs și funcția de decan a Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative.
Încă din anul 2012 se dorea schimbarea sa din funcția de decan, iar pentru a se realiza aceasta s-a recurs inițial la numirea ca prodecan a Dl. P. S. V., fără a se respecta procedura legală, iar prin Hotărârea 109/SENAT/20.04.2013 Senatul Univ. "C. B." din Tg. J., în mod nelegal și abuziv, a dizolvat Consiliul facultății, a fost desființată Facultatea de Relații Internaționale, D. si Științe Administrative, unde era decan începând cu anul 2013-2014, a vacantat funcțiile de decan și prodecan, a numit o conducere interimară formată din Decan P. S. V. și Prodecan R. I. C. și a dispus și alte măsuri.
Pentru aducerea la îndeplinire a Hotărârii 109/SENAT/20.04.2013, deoarece se "vacantase" funcția de decan ocupată de reclamantă (deși facultatea urma să se desființeze începând cu anul universitar 2013-2014) și se aprobase altă conducere interimară, s-a emis de către Rectorul Universității C. B. din Tg-J. Decizia 561/22.04.2013 prin care a fost eliberată din funcție.
A îndeplinit procedura prealabilă, formulând contestație la Senatul universității împotriva Hotărârii 109/SENAT/20.04.2013, contestație ce a fost respinsă prin Hotărârea 141/SENAT/18.05.2013. A formulat contestație și împotriva Deciziei 561/20.04.2013 arătând că este nelegală și netemeinică solicitând să fie revocată (contestația a depus-o la Univ. "C. B." din Tg. J. în data de 26.04.2013 sub nr. 4216).
A îndeplinit procedura prealabilă, formulând contestație la Senatul universității și pentru Hotărârea nr. 89/SENAT/05.04.2013 ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 99/SENAT/l2.04.2013 și a formulat contestație și împotriva Deciziei 535/05.04.2013 prin care se ducea la îndeplinire Hotărârea 89/SENAT/05.04.2013 privind numirea ca prodecan a D-lui P. S. V.. I s-a comunicat, în scris, de către Rectorul Universității C. B. din Tg-J. că Decizia nr. 535/05.04.2013 este actul secundar (subsecvent), iar actul principal este Hotărârea 89/SENAT/05.04.2013, ce până în prezent nu a fost anulată.
Hotărârea 109/SENAT/20.04.2013 este nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
- art. l din Hotărârea Senatului nr.l09/SENAT/20.04.2013 "dizolvarea Consiliului Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative pentru imposibilitatea îndeplinirii condiției legale de cvorum 2/3 " este nelegală și abuzivă deoarece Legea Educației Naționale nr. 1/2011, Carta universității C. B. și alte regulamente interne ale universității nu reglementează dizolvarea Consiliului facultății și nici condițiile în care se poate face acest lucru. Mai mult decât atât, conform Regulamentului privind alegerea și constituirea organismelor colegiale și ocuparea funcțiilor executive în U. "C. B." din Târgu J., aprobat prin hotărâre a Senatului din data de 22.07.2011 si modificat prin hotărârile Senatului din data de 13.01.2012 si 11.05.2012, publicat pe site-ul Universității la art. 45, alin. (2) se prevede: "în situația în care unul sau mai mulți membri ai Consiliului facultății încetează exercitarea mandatului/mandatelor vor fi organizate alegeri parțiale pentru desemnarea celui/celor care va/vor exercita un mandat parțial, până la alegerile următoare. Procedura pentru alegerile parțiale este asemănătoare alegerilor la termen."" Prin dizolvarea Consiliului facultății, constituit la începutul anului 2012, ca urmare a demisiei celor opt cadre didactice din calitatea de membru al Consiliului facultății, au fost lezați ceilalți membri rămași, având în vedere prevederile art. 45, alin. l din Regulamentul privind alegerea și constituirea organismelor colegiale și ocuparea funcțiilor executive în U. "C. B." din Târgu J., aprobat prin hotărâre a Senatului din data de 22.07.2011 " Mandatul Consiliului facultății universitar este de 4 ani.
Durata mandatului unui membru al Consiliului facultății este de 4 ani.......". Totodată, din cele opt cadre didactice care și-au dat demisia din membru al Consiliului facultății, trei nu au fost membri aleși, astfel: prof.univ.dr. M. B., rectorul universității, nu era nici membru ales (potrivit proceselor verbale ale Consiliului facultății în care au fost validate alegerile la Consiliul facultății) și nici membru de drept, întrucât nu avea funcție executivă în cadrul facultății care să îi confere acest drept (decan, prodecan, director de departament), deci nu putea demisiona dintr-o funcție pe care nu o deținea; conf. univ. dr. A. V. T. era membru de drept al Consiliului facultății, având această calitate deoarece este director de departament, deci nu putea demisiona dintr-o funcție pe care nu a dobândit-o prin alegeri.
Deoarece nu a demisionat din funcția de director de departament, rămâne în continuare membru de drept al Consiliului facultății, deci funcția de membru al Consiliului facultății nu se vacantează; conf. univ. dr. S. V. P. era considerat membru de drept lai Consiliului facultății, având această calitate deoarece a fost desemnat de către Senatul universității conform hotărârii nr.89/05.04.2013 (în mod abuziv și ilegal) să exercite, temporar, atribuții de prodecan al facultății, deși ea în calitate de decan la momentul respectiv, nu a transmis Senatului universității nici un document din care sa rezulte ca l-a desemnat pentru aceasta funcție, încălcându-se prevederile articolului 207, alin. (5), lit. c) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011: "decanul își desemnează prodecanii după numirea de către rector" și art.97, alin. (1) din Carta universității: " Decanul își desemnează prodecanii, după numirea acestuia de către rector, și solicită Senatului universitar validarea acestora".
In concluzie, nu putea demisiona dintr-o funcție pe care nu a dobândit-o prin alegeri, ci prin ocuparea unei funcții executive. Deoarece nu a demisionat din funcția de prodecan, rămâne în continuare membru de drept al Consiliului facultății, deci funcția de membru al Consiliului facultății nu se vacantează.
În consecință, doar cinci persoane au demisionat legal. Consiliului facultății este constituit din 17 membri conform Cartei universității, doua locuri fiind vacantate anterior emiterii hotărârii nr.l09/SENAT/20.04.2013;
Chiar și în situația în care ar fi legală dizolvarea Consiliului facultății și ar exista reglementări legale în acest sens, dizolvarea nu poate fi doar parțială, adică doar pentru cadrele didactice care fac parte din acest consiliu, ci pentru întreg Consiliul facultății, cadre didactice și studenți. Ori, potrivit dezbaterilor din ședința Senatului universității din data de 20.04.2013 și informării făcute de domnul decan interimar conf. univ. dr. S. V. P. în cadrul ședinței din data de 24.04.2013 la care au participat membrii fostului Consiliu al facultății, se organizează alegeri conform Hotărârii Senatului nr. 109/SENAT/20.04.2013 pentru cele 13 locuri ale cadrelor didactice, studenții fiind în continuare membri ai Consiliului dizolvat prin hotărâre de senat.
În ședința respectivă a întrebat care este baza legală care prevede dizolvarea Consiliului facultății și, mai mult dizolvarea parțială (doar cadrele didactice din consiliu), dar nu a primit răspuns (legal, Senatul trebuia să aprobe calendar de alegeri pentru întreg Consiliul facultății în aceeași ședință și pentru cadrele didactice și pentru studenți).
Ca urmare, în ședința Senatului nr. 130 din data de 26.04.2013 a fost aprobat și un calendar de alegeri pentru studenți. Senatul a validat alegerile pentru cadrele didactice prin Hotărârea Senatului nr. 132/18.05.2013 și în ședința Senatului din data de 24.05.2013 alegerile pentru studenți. Prin urmare, având in vedere și prevederile art. 86, alin. l din Carta universității C. B. „Consiliul facultății este organul colegial de conducere al facultății, format din 9-17 membri, din care 75 % cadre didactice și de cercetare și 25 % | studenți. Consiliul facultății este prezidat de decanul acesteia. Decanul, prodecanul și directorul de departament sunt membrii de drept ai Consiliului facultății, demisia celor cinci membri ai Consiliului facultății duce la alegeri parțiale pentru locurile vacantate și nu la dizolvarea acestuia așa cum s-a hotărât, în mod abuziv și ilegal, în ședința Senatului universității din data de 20.04.2013.
Art.2 din Hotărârea Senatului nr.l09/SENAT/20.04.2013 „desființarea Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, începând cu anul universitar 2013-2014 este nelegală și abuzivă deoarece au fost încălcate art. 27, alin. (2) din Carta Universității "C. B." din Târgu J. "Facultățile din cadrul Universității se înființează, se organizează sau se desființează cu aprobarea Senatului universitar, la propunerea comisiei de specialitate a acestuia, prin hotărâre a Guvernului privind structura instituțiilor de învățământ superior, inițiată anual de Ministerul Educației Naționale".
Așa cum rezulta din Hotărârea Senatului nr. 109/SENAT/20.04.2013, comisia de specialitate a Senatului universității care are în atribuții propunerea desființării unei facultăți nu a făcut acest lucru, desființarea facultății făcându-se ca urmare a dizolvării Consiliului facultății;
Art.3 din Hotărârea Senatului nr.l09/SENAT/20.04.2013 „ vacantarea funcțiilor de conducere unipersonale (executive): decan si prodecan de la nivelul Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative,, este nelegal si abuziv deoarece încalcă I prevederile art. 128, alin.2, lit. a din Legea nr. 1/2011 „Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puțin la: a) modalitățile de desemnare și revocare din funcție a persoanelor care ocupă funcții de conducere sau care fac parte din structurile și organismele de conducere ale universității, în conformitate cu legislația în vigoare;" coroborat cu prevederile art. 45, alin. (2) și (3) din Carta universității "C. B." din Târgu J.: "(2) Persoana aflată într-o funcție de conducere poate pierde calitatea respectivă prin revocare, destituire, demisie, deces, pierderea calității de membru al comunității universitare. (3) Persoana aleasă într-o funcție de conducere poate fi revocată din funcție prin procedura folosită pentru alegere, la inițiativa unei treimi din numărul total al electorilor, după audierea prealabilă a acesteia.
Persoana numită prin concurs într-o funcție de conducere, poate fi revocată la inițiativa unei treimi din Senatul universitar " si cu art.90, alin.4 din Carta Universității "C. B." din Târgu-J. "Decanul facultății poate fi revocat din funcție de către rector la propunerea a 2/3 din numărul total al membrilor Consiliului facultății". Așa cum rezultă din Hotărârea Senatului nr. 109/SENAT/20.04.2013, vacantarea funcției de decan nu s-a făcut prin niciuna din modalitățile precizate de Carta universității, ci ca urmare a dizolvării abuzive și ilegale a Consiliului facultății și a desființării Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative începând cu anul universitar 2013/2014, deși aceasta funcționează în actuala structură până la publicarea Hotărârii de Guvern privind structura instituțiilor de învățământ superior.
In alt sens, este de subliniat faptul că textele legale din legislația specifică domeniului, în speță - Carta Universității și Legea nr. 1/2011, referitoare la încetarea mandatului de decan al facultății, se referă numai la instituțiile revocării (art.90 din Carta Universității) și destituirii (art. 188 alin. 2, lit. d din Carta Universității și art. 313 și urm. din Legea nr. 1/2011). Ca urmare a dizolvării abuzive și ilegale a Consiliului facultății, a desființării Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative începând cu anul universitar 2013/2014 precum și vacantarea funcțiilor de conducere unipersonale prevăzute de art. l, art. 2 si art. 3 din Hotărârea Senatului nr.l09/SENAT/20.04.2013, Senatul a desemnat un decan interimar in persoana domnului conf. univ. dr. P. S. V. precum si un prodecan interimar (conform art.4 din hotărârea senatului). Totodată, conform art. 6, art. 7, art. 8 si art. 10 din Hotărârea Senatului a fost aprobat calendarul alegerilor pentru constituirea Consiliului Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, înființarea începând cu anul universitar 2013/2014 a Facultății de Științe Sociale, Administrative si Umaniste în cadrul căreia vor funcționa aceleași programe de studii din cadrul Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, cu excepția programelor de studii D. și Ordine și siguranță publică pentru care, până la data de 29.04.2013, Comisia pentru dezvoltare strategică, dezvoltare instituțională, prognoze si control financiar si Consiliul de Administrație trebuie să propună în cadrul cărei facultăți să funcționeze.
Ca urmare a prevederilor art. 3 si art. 4 din Hotărârea Senatului nr. 109/SENAT/20.04.2013 a fost emisa decizia rectorului nr. 561/22.04.2013 privind eliberarea reclamantei din funcția de decan al Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative. Menționează faptul că, pe lângă Hotărârea Senatului nr. 109/SENAT/20.04.2013, Legea 1/2011-Legea Educației Naționale, cu modificările si completările ulterioare si Carta universității, bazele legale a demiterii mele menționate in decizia rectorului nr. 561/22.04.2013 au fost prevederile Metodologiei privind eliberarea din funcție a persoanelor ce exercita funcții executive unipersonale ocupate prin concurs care a fost aprobata de Senat in data de 12.04.2013, prevederile Regulamentului privind evaluarea eficientei manageriale, precum si prevederile Regulamentului privind alegerea si constituirea organismelor colegiale si ocuparea funcțiilor executive, metodologii si regulamente care nu precizează vacantarea si eliberarea din funcție a persoanelor care ocupa funcții de conducere ocupate prin concurs.
In concluzie, scopul numirii abuzive de către Senat a domnului conf.univ.dr. P. S. V. in funcția de prodecan in data de 05.04.2013, constituirea unei comisii de analiză și evaluare a facultății in data de 05.04.2013, elaborarea Metodologiei privind eliberarea din funcție a persoanelor ce exercita funcții executive unipersonale ocupate prin concurs care a fost aprobata de Senat in data de 12.04.2013, dizolvarea Consiliului Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative si desființarea facultății conform hotărârii nr.109/22.04.2013, a fost eliberarea reclamantei din funcția de decan si numirea în aceasta funcție a domnului conf. univ. dr. P. S. V., chiar cu încălcarea legii in mod continuu.
A depus la cabinetul Președintelui Senatului, prof.univ.dr. G. A., contestație la Hotărârea Senatului nr. 109/22.04.2013, prin care a solicitat, în baza prevederilor Legii nr. 544/2001, copie a procesului verbal de ședință, dar nu am primit un răspuns în acest sens, ci doar mi s-a înmânat, sub semnătură, Hotărârea de Senat nr. 141/18.05.2013, prin care se respinge contestația depusă de mine, fără nici o argumentare.
Și, pentru că nu a fost suficientă, probabil, eliberarea sa din funcția de Decan, cu toate ca raportul întocmit de Comisia de analiză și evaluare a Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative nu a reiterat fapte imputabile mie ca decan, Senatul universității a aprobat o Comisie care să analizeze „abaterile disciplinare" săvârșite de mine, fără a fi argumentat în vreun fel acest demers.
Menționează faptul ca schimbarea sa din funcția de decan se dorea încă din luna august 2012 deoarece, în data de 09.08.2012, domnul rector M. Bojinca in interviul acordat ziarului local "Pandurul" relatează faptul că, Consiliul de Administrație al universității a hotărât revocarea mea din funcția de decan al Facultății de Administrație și Studii Politice Comparate, funcție ocupată prin concurs în luna mai 2012 si propunea un alt cadru didactic pe aceasta funcție. Această Hotărâre se baza pe o motivație hilară, aceea că s-a schimbat denumirea (titulatura) facultății, din Facultatea de Administrație Publică și Studii Politice Comparate în Facultatea de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, fără însă a-și modifica structura organizatorică, componența departamentală, competențele și atribuțiile ori efectivul de resurse umane.
Cu toate că la acea dată, prin Hotărâre de Guvern, s-a schimbat denumirea (titulatura) si la alte doua facultăți din cadrul Universității, fapt relatat de domnul rector M. Bojinca in interviul acordat ziarului local "Pandurul", Consiliul de Administrație al universității a propus spre aprobare Senatului doar revocarea reclamantei din funcția de decan al Facultății de Administrație și Studii Politice Comparate.
Simpla schimbare a denumirii facultății este irelevantă legal, nu atrage după sine revocarea din funcție a persoanelor care ocupă funcții de conducere, nu implică o reorganizare a acesteia, deoarece nu are loc o modificare structurală, de reconfigurare a departamentelor, a resursei umane, a competențelor, atribuțiilor ori a ariei de cuprindere curriculară. De altfel, nici nu au fost revocate din funcții celelalte persoane care ocupă funcții de conducere (prodecan, directori de departamente), semn că nu se impunea acest lucru. In aceeași ordine de idei menționează că, în trecut, când au fost schimbate denumiri de facultăți din cadrul universității, nu au fost anulate concursuri pentru ocuparea funcțiilor de conducere, nu au fost revocate din funcție și nu au fost reorganizate alegeri sau concursuri.
Ca urmare a interviului dat de rectorul universității in ziarului local "Pandurul" s-a autosesizat si a contestat hotărârea Consiliul de Administrație al universității si a solicitat copie a procesului verbal de ședința si a hotărârii respective. Spre surprinderea sa prin adresa nr.7911/07.09.2012 Rectoratul îi transmite doar copie a procesului verbal de ședința a Consiliul de Administrație al universității din data de 06.08.2012, fără hotărâre si fără un răspuns la contestație, rămânând în continuare pe funcția de decan.
1. Referitor la Facultatea de Relații internaționale, D. și Științe Administrative, în cele ce urmează va prezenta un scurt istoric de la înființare și până în prezent.
Astfel, facultatea a fost înființată în anul 2005 sub denumirea de Facultatea de Litere și Științe Sociale, cu două programe de studii de licență: Relații Internaționale și Studii Europene și Limba și Literatura Română - Limba și Literatura Engleză. In anul 2010, programul de studii Limba și Literatura Română - Limba și Literatura Engleză a fost trecut să funcționeze în cadrul Facultății de Științe Juridice și Litere, iar facultatea a fost redenumită Facultatea de Administrație Publică și Studii Politice Comparate cu programele de studii de licență Administrație Publică, Comunicare și Relații Publice, Istorie și Relații Internaționale și Studii Europene și programele de mașter Administrație Publică Europeană, Sisteme Administrative și Relații Europene și Administrarea și Conducerea Unităților de învățământ.
În anul 2011 a fost din nou reorganizată facultatea prin preluarea programelor de studii de licență D. și Ordine și Siguranță Publică și a programului de studii de master Carieră Judiciară, iar în 2012 a fost schimbată și denumirea facultății în Facultatea de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative. Începând cu anul universitar 2012/2013 facultatea a fost din nou reorganizată conform Hotărârii Senatului nr. 109/SENAT/20.04.2013 și se s-a numit Facultatea de Științe Sociale, Administrative și Umaniste. În concluzie, în cinci ani facultatea a fost reorganizată de trei ori, a schimbat patru denumiri și cinci decani.
A menționat că la această facultate are norma de bază Președintele Senatului și reorganizarea acesteia și schimbarea decanilor a fost inițiată de către acesta după bunul plac, fără a exista anumite criterii de eficiență sau de compatibilitate a programelor aprobate de către Senatul universității. Reorganizarea anuală a acestei facultăți nu poate avea decât efecte negative, atât asupra cadrelor didactice ale facultății cât și asupra studenților, total dezorientați și debusolați.
Referitor la nelegalitatea și netemeinicia Hotărârii nr. 89/SENAT/05.04.2013 și a Deciziei nr. 535/05.04.2013, acestea au fost date încălcându-se prevederile art. 207 al. 5 lit. c din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 97 al. 1 din Carta Universității, deoarece calitatea sa de decan la momentul respectiv, nu a transmis Senatului universității nici un document din care să rezulte că l-a desemnat pentru această funcție.
A mai susținut că, prin toate actele emise de Senatul și Rectoratul pârâtei, i-au fost aduse prejudicii morale și o situație delicată în activitatea profesională, în rândul studenților și a personalului didactic.
Apreciază că, în apt, sunt încălcări și abuzuri evidente față de reglementările legale din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și Carta Universității „C. B.”.
Cu privire la suspendarea executării actelor, consideră că sunt întrunite condițiile art. 2, 14 și 15 din L. 554/2004, din actele depuse la dosar și din motivarea acțiunii rezultând indicii temeinice și evidente privind nelegalitatea și netemeinicia actelor a căror suspendare a executării și anulare o solicită.
În drept, au fost invocate dispozițiile L. 554/2004, L. 1/2011 privind Educația Națională, Carta Universității „C. B.” din Tîrgu J..
În dovedirea acțiunii a depus la dosar înscrisuri, respectiv: Hotărârea nr. 109/SENAT/20.04.2013, Contestația nr. 4217/26.04.2013, Hotărârea nr. 141/SENAT/18.05.2013, Hotărârea nr. 108/SENAT/20.04.2013, Decizia nr. 561/22.04.2013, Contestația nr. 4216/26.04.2013, Hotărârea nr. 89/SENAT/05.04.2013, Contestația nr. 3521/10.04.2013, Hotărârea nr. 99/SENAT/12.04.2013, Decizia nr. 535/05.04.2013, adresele nr. 4519/10.05.2013 și nr. 4520/10.05.2013.
Pârâta U. „C. B.”, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală, menținerea Hotărârii Senatului Universității "C. B." din Tg-J. nr. 109/SENAT/20.04.2013 și a Deciziei Rectorului acesteia nr. 561/22.04.2013, ca fiind temeinice și legale ; menținerea Hotărârii Senatului Universității „C. B.” din Tg-J. nr. 89/SENAT/05.04.2013 și a Deciziei Rectorului acesteia nr.535/05.04.2013, ca fiind temeinice și legale ; respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării actelor administrative contestate și respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, în cuantum de 50.000 lei, fiind netemeinic și nelegal, acestea nefiind justificate și dovedite.
I.Referitor la pretențiile contestatoarei, a arătat că înțelege să invoce, în sensul, admiterii acesteia, excepția tardivității introducerii prezentei contestații, ținând cont de faptul că, după calculele proprii, prezenta contestație a fost introdusă după împlinirea termenului prevăzut de lege, calculat de la data luării la cunoștință (comunicarea actelor administrative atacate) și până la data introducerii prezentei contestații (14.06.2013).
In acest sens, solicită ca instanța să se pronunțe pe această excepție, pentru fiecare din actele administrative contestate și potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, invocă și excepția inadmisibilității acestei contestații, în sensul admiterii acesteia, motivată în primul rând și pe faptul că, nici unul din actele administrative contestate nu fac referire la persoana contestatoarei (vizează exercitarea temporară a funcției de prodecan de către o altă persoana, alta decât contestatoarea, care avea funcția de decan, precum și unele măsuri organizatorice care reglementează de drept o situație gravă creată la nivelul facultății al cărei decan era contestatoarea etc.).
Tot în susținerea admiterii acestei excepții, solicită a se avea în vedere și faptul că, la această dată sunt o . alte acte administrative necontestate și care și au produs efecte juridice la nivelul subscrisei și la nivelul facultății respective.
II.In ceea ce privește netemeinicia și nelegalitatea contestației, dar si solicitarea contestatoarei prin primele capete ale cererii, solicită ca instanța să constate faptul că, aceasta solicită anularea a unui număr de patru acte administrative, din care două fiind acte principale, iar celelalte două fiind actele subsecvente primelor (prin care se duc la îndeplinire).
Față de aceste 4 acte administrative, contestatoarea solicită anularea acestora, fără a motiva în fapt și în drept aceasta.
În ceea ce privește Hotărârea Senatului Universității "C. B." din Tg-J. nr. 109/SENAT/20.04.2013, arată că după cum se poate observa din examinarea conținutului acestui act administrativ, acesta are caracter normativ, general și nu individual, și pe lângă faptul că nu se face vorbire și nici nu se nominalizează persoana contestatoarei, această hotărâre cuprinde un set de măsuri organizatorice interne, pentru reglementarea unei stări de fapt și de drept existente la facultatea unde activa contestatoarea.
Arată că a făcut această precizare, având în vedere faptul că, dată fiind natura acestei cauze (de contencios administrativ), dar și caracterul normativ și nu individual al actelor administrative contestate, nu se poate reține și admite excepția de nelegalitate prevăzută de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare
III.In ceea ce privește respingerea celui de-al doilea capăt de cerere, așa cum se poate observa din conținutul celor două acte administrative: Hotărârea Senatului Universității „C. B.” din Tg-J. nr. 89/SENAT/05.04.2013, precum și Decizia Rectorului acesteia nr. 535/05.04.2013 nu au legătură cu persoana și nici cu funcția anterioară de decan deținută de către contestatoare.
In motivarea acestei solicitări, invocă faptul că, potrivit dispozițiilor întrucât aceasta vizează cu totul altă persoană, iar singura persoană interesată să conteste aceste acte administrative era și este chiar cea la care se referă acestea, în speță, domnul conf. univ. dr. P. V. - S. și nu contestatoarea.
Din aceste considerente de fapt și de drept, apreciază că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât numirea acestuia s-a făcut pentru funcția de prodecan al facultății respective și nu pe funcția de decan.
Referitor la toate acestea, solicită ca instanța să constate lipsa interesului și a calității de persoană interesată, în sensul dat de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare prin menționarea de către legiuitor a expresiei „persoană interesată”.
A mai precizat că, raportat la Hotărârea Senatului Universității "C. B." din Tg-J. nr.89/SENAT/05.04.2013, precum și la Decizia Rectorului acesteia nr.535/05.04.2013, contestatoarea nu are și nu poate avea calitatea de persoană interesată sau vătămată într-un drept al său, câtă vreme aceste două acte nu privesc, așa cum am precizat, nici persoana contestatoarei și nici calitatea acesteia.
IV. In ceea ce privește regimul juridic al daunelor morale, date fiind pretențiile contestatoarei, solicită a se avea în vedere următoarele aspecte:
Fiind vorba de daune morale, în sensul respingerii contestației, ca fiind netemeinică și nelegală, și implicit a acestui capăt de cerere, în speța de față nu sunt incidente prevederile legale referitoare la răspunderea delictuală.
Pentru ca răspunderea civilă a pârâtului să fie angajată, nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă acestuia, adică pârâtei – autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat deci cu vinovăție, condiție care în speța de față și în baza probatoriului pe care-1 depune la dosar, este îndeplinită.
A susținut că, nu se poate vorbi despre vinovăția pârâtei, întrucât nu există o legătură subiectivă, psihologică între aceasta și fapta sa ilicită. Conținutul legăturii psihologice (care de fapt nu există) intre actant (pârâtă) și fapta sa (care de fapt nu există) exprima, în cazul existenței acestora, de facto, vinovăția pârâtei, apreciată în literatura de specialitate autohtonă ca fiind atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite sau la momentul imediat anterior săvârșirii acesteia, față de faptă și de urmările sale.
In acest sens, pentru a decela această atitudine, urmează ca instanța de judecată să elaboreze deci o judecată de valoare, cercetând fundamentul de ordin intelectiv și volitiv al acțiunii acestuia, realizând apoi legătura acestui „subiectiv” al omului cu fapta sa și cu urmările acesteia, deci cu elementul obiectiv. Actele de încălcare nu au produs în cazul de față un rezultat concret, obiectiv sau cel puțin evaluabil.
Potrivit prevederilor art. 1349 alin. l - 2 și urm. din Noul Cod Civil, răspunderea delictuală reprezintă îndatorirea oricărei persoane de a repara integral toate prejudiciile cauzate altuia prin încălcarea obligației de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altora.
Din această definiție consacrată de legiuitor, rezultă faptul că, pentru a exista răspunderea civilă delictuală, care să stea la baza temeiniciei și legalității se impun îndeplinirea următoarelor condiții cumulative, condiții care în speța de față nu sunt îndeplinite:
1.existența unui prejudiciu cauzat altei persoane;
Așa cum se poate observa din documentele pe care pârâta le-a depus la dosar, contestatoarea este partea, care prin întreaga sa activitate desfășurată în calitate de decan, a impus luarea acestor măsuri..
2.prejudiciul să se datoreze încălcării obligației de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altora;
Vinovăția rămâne și pe viitor ideea care explică tragerea la răspundere civilă pentru fapta proprie, fiind cu claritate relevat acest lucru încă din primul alineat al art. 16 al actualului Cod civil: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă”. Așadar, linia urmată este cea deja trasată de legiuitorul de la 1864 care, implicit, în cuprinsul art. 998 - 999 Cod civil, a legiferat, cu caracter de principiu, asupra fundamentului subiectiv al răspunderii civile pentru fapta proprie. D. cu caracter de excepție, „Dacă prin lege nu se prevede altfel …” ideea în baza căreia o persoană poate fi trasă la răspundere civilă pentru propria-i faptă poate fi alta decât vinovăția sa.
Dispoziția de principiu conținută în art. 16 este reluată în cuprinsul art. 1357 alin. 1 din noua reglementare civilă, într-o formulă adaptată specificului răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. „Cei care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu intenție sau din culpă, este obligat să îl repare". înscriindu-se în tiparul deja format, la nivel de principiu, de dispoziția art. 16, textul art. 1357 alin. 1 face din vinovăție fundamentul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, precizând-o în rândul condițiilor necesare ale acesteia.
Astfel, vinovăția rămâne cea de-a patra condiție sine qua non a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, condiție independentă, de sine stătătoare, demarcată cu claritate și univocitate atât de condiția faptei ilicite, cât și de aceea a raportului de cauzalitate dintre aceasta din urmă și prejudiciu.
Se curmă astfel definitiv, prin noua reglementare, discuția cu privire la independența celor două condiții ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: fapta ilicită și vinovăția, discuție preluată mai mult din doctrina franceză, unde noțiunea de vinovăție comportă două elemente: unul obiectiv, care constă în încălcarea unei obligații juridice, și unul subiectiv, numit „imputabilitate" sau ..culpabilitate", care reprezintă atitudinea autorului de a înțelege și de a-și asuma semnificațiile și consecințele faptelor săvârșite; s-a afirmat. în acest sens, că nici Codul civil francez, dar nici altele, precum cel belgian sau cel luxemburghez nu prevăd ilicitatea ca un element distinct, de sine stătător al răspunderii civile.
Apreciază că textul alin. 2 al art. 1357 din Codul civil în vigoare schimbă radical, în problema stabilirii și a aprecierii culpei, etalonul folosit până la momentul actual de către doctrina și de jurisprudența in materie, bazate pe lipsa unei dispoziții exprese în acest sens în cuprinsul Codului civil de la 1864, și anume cel al lui bonus pater familias.
Astfel, așa cum am dedus deja, textul legal în discuție introduce modelul „celui mai diligent și prudent om", în detrimentul celui al „omului de o diligentă și prudență medii", ridicând astfel până la cel mai înalt nivel - acela al lui superior pater familias - Ștacheta privind grija cu care fiecare dintre noi trebuie să acționăm față de interesele societății și ale semenilor noștri. Așadar, persoanele care nu ating nivelul de diligentă și de prudență solicitat de către societate unui om cu capacitate superioară, de a fi prudent și diligent, sunt în culpă.
Contestatoarea este aceea care a încălcat prevederile și regulile impuse de lege sau de reglementările interne și a adus, în repetate rânduri, atingere vreunui drept sau interes legitim al subscrisei, aceasta fiind dovedită în principal, de activitatea managerială depusă în calitatea pe care a avut-o de decan al facultății respective.
3. să existe o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat deci cu vinovăție.
Date fiind toate cele menționate în contestație dar si prin prezenta întâmpinare, se poate constata inexistența faptei ilicite săvârșite de către pârâtă și, pe cale de consecință, nu există situația producerii unui prejudiciu contestatoarei. De asemenea, din documentele depuse de către părți la dosarul cauzei, pârâta dovedește în sarcina contestatoarei vina acesteia.
V. In ceea ce privește inexistența interesului, nu sunt îndeplinite cerințele (obligatorii și cumulative) pe care acesta trebuie sa îndeplinească, adică:
1) să fie legitim și juridic;
2) să fie personal și direct;
3) să fie născut și actual.
VI. Referitor la probele și mijloace de probă, solicităm respectuos onoratei instanțe de fond a încuviința:
- proba cu înscrisuri (mai sus menționate), pe care le depunem odată cu prezenta cerere de chemare în judecată;
- alte mijloace de probă, pe care înțelegem să le folosim în funcție de derularea judecății.
In concluzie, pentru ca răspunderea delictuală să existe, pârâta dovedește, fără echivoc, neîndeplinirea celor patru condiții obligatorii și cumulative ale acesteia, respectiv existența unui fapt prejudiciabil comis de subscrisă, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între cele două elemente precum și a culpei lui în producerea acestui rezultat, ori în cauza de față, toate aceste condiții nu au fost îndeplinite.
In ceea ce privește noțiunea de prejudiciu, în literatura de specialitate s-a statuat ca prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană sau ca urmare a „faptei" unui animal sau lucru, pentru care este ținută să răspundă o anumită persoană. Nu poate exista răspunderea delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu, nu are dreptul de a cere nicio reparație pentru că nu poate face dovada niciunui interes: pas d" interes, pas d"action.
Concluzionând, instanța va putea aprecia inexistența, dar și nedovedirea așa-zisului prejudiciu moral produs contestatoarei de către pârâtă.
Lipsa legăturii de cauzalitate dintre așa - zisa fapta ilicită a pârâtei și pretinsul rezultat produs va fi, de asemenea, în opinia instanței, de necontestat, această lipsă fiind dovedită inclusiv și în primul rând, de și prin înscrisuri.
Simpla precizare de către contestatoare a faptului că, i s-ar fi adus prejudicii morale și o situație delicată în activitatea profesională, în rândul studenților și a personalului didactic, fără să dovedească existența acestora, nu poate fi reținută ca temei legal pentru acordarea daunelor morale pretinse.
Se poate constata, așadar, că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, raportat la prevederile Noului Cod civil.
Potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, adică contestatoarei, aceasta nu numai că nu 1-a dovedit, atât sub aspectul existenței sale, cât nici sub aspectul proporționalității sale directe ca si cuantum, iar la modul cum 1-a solicitat ca și cuantum, dovedește, doar o completare a contestației, cu un motiv care să conducă la îmbogățirea fără justă cauză a acesteia.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește acordarea acestor daune morale, acestea trebuie să aibă la bază un prejudiciu, precum și celelalte aspecte asupra cărora ne-am referit în cele de mai sus, dar și să fie dovedite sub aspectul cuantumului si, implicit al temeiniciei și legalității acestora.
Un alt aspect constă în faptul că, din motivarea în fapt și în drept a contestației formulate, rezultă și inexistența unor elemente probatorii adecvate, de natură să poată conduce la găsirea unor criterii de evaluare a întinderii daunelor morale, nefiind suficientă libera exprimare a instanței, bazată pe gradul de percepere de către aceasta. A făcut această precizare, suficientă în a dovedi faptul că, suma de 500.000 lei ca fiind cuantumul daunelor morale solicitate de către contestatoare, pe lângă faptul că, sunt netemeinice și nelegale, reprezintă o dorință de îmbogățire rapidă și injustă a acesteia.
VII. In ceea ce privește solicitarea privind suspendarea executării actelor administrative contestate, nu întâmplător, arată că se referă în partea finală a prezentei întâmpinări, pornind de la motivarea de către contestatoare a acestui capăt de cerere.
Aceasta consideră că ar fi întrunite condițiile art. 2, 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare: „...Din actele depuse și motivarea din acțiune rezultă indicii temeinice și evidente privind nelegalitatea și netemeinicia actelor a căra suspendare a executării și anulare o solicită...".
In această cauză este necesar să se verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Prin urmare, din analiza prevederilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: pe lângă realizarea procedurii prealabile – condiție îndeplinita in speța, existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenita.
Așadar, art. 14 din Legea nr.554/2004 reglementează suspendarea executării actului, la alin. l stabilind condițiile necesare.
In sensul legii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ, iar paguba iminenta consta in prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public (astfel cum se prevede in art. 2 lit. ț si s din Legea nr. 554/2004).
Art. 2 lit. „t” din Lege definește noțiunea de „cazuri bine justificate”, în contextul Legii nr. 554/2004, astfel: „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, iar art. 2 lit. „ș" din lege definește noțiunea de „pagubă iminentă” ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Motivele invocate de către contestatoare in susținerea cererii de suspendare nu vizează aspecte legate de fondul cauzei și nu sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa asupra legalității actului administrativ, astfel ca nu se circumscriu noțiunii de „caz bine justificat", prevăzut de lege.
Din contră, la această dată, s-au organizat alegeri pentru desemnarea membrilor Consiliului Facultății, acest Consiliu nou ales funcționează la această dată, ca fiind legal constituit, au fost desemnați decanul si prodecanii, s-au reorganizat structurile din cadrul acesteia, se adoptă hotărâri legale din punct de vedere al cvorumului și majorității cerute, se desfășoară ședințe ale Consiliului facultății, cu respectarea cvorumului prevăzut de lege etc.
Deși procedura suspendării executării actului administrativ este o procedura sumara în care se verifica numai aparenta dreptului, aceasta este impusa de îndeplinirea condițiilor în care se poate dispune. Consideră că în speța de față, dedusă judecății în primă instanță, nu se justifică în fapt și în drept, măsură suspendării executării actelor administrative contestate, adăugând pe lângă cele precizate mai sus și faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14-15 din actul normative incident, mai sus menționat, în sensul că: nu există acel caz bine justificat, câtă vreme, actele administrative contestate nu privesc persoana contestatoarei;
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act (unor acte), așa cum a procedat contestatoarea, întrucât acestea vizează fondul actului (actelor), care se analizează numai in cadrul unei acțiuni in anulare.
Până la anularea de către instanța de judecata a actului, acesta se bucură de prezumția de legalitate, iar practica instanței supreme in acest sens este constantă. În caz contrar, s-ar anticipa soluția data pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare o situație de excepție, care intervine când legea o prevede, in limitele si condițiile expres reglementate (invocă aici Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție, Secția C. Administrativ și Fiscal nr.2447/11.05.2007, precum si Decizia Curții Constituționale nr.257/27.10.2006).
- nu există o pagubă iminentă, care să fie necesar a fi prevenită ;
- nu există un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cu atât mai mult cu cât, măsurile adoptate, în primul rând, prin actele principale adoptate și contestate (hotărârile adoptate de către Senatul universitar) se adoptă măsuri organizatorico de către organismul de conducere colegial din cadrul pârâtei.
F. de înscrisurile aflate la dosar, rugăm respectuos onorata instanța de fond sa constate faptul că, punerea in executare a actelor administrative contestate nu a produs si nu produce o pagubă iminenta in patrimoniul contestatoarei si a facultății unde aceasta a activat ca decan și, in prezent, activează ca si cadru didactic, prin perturbarea grava a activității acesteia in cazul punerii in executare a actelor contestate.
Această susținere se argumentează în fapt și în drept si pe faptul că, prin această măsură nu i-au fost afectate raporturile juridice de muncă și nu a fost modificat contractul individual de muncă existent între aceasta si subscrisa.
Simpla invocare a unor motive de fapt și drept ce susțin pretinsa nelegalitate a actelor administrative, motive ce pentru a fi verificate impun cercetarea fondului cauzei, nu creează o îndoială puternică și nu răstoarnă prezumția de legalitate.
Dovedirea existenței uneia dintre condiții, nu este suficientă pentru a se dispune suspendarea câtă vreme cea de a doua condiție nu este îndeplinită; cele două condiții se cer a fi întrunite cumulativ.
Cum dispozițiile a căror suspendare se solicita nu este un act care sa se circumscrie noțiunii de act administrativ în sensul art. 2 alin. l lit. c din Legea nr.554/2004, aceasta nu poate face obiectul cererii de suspendare întemeiata pe art. 14 din acest act normativ.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1, 15 din Legea nr. 554/2004. capătul de cerere formulat de către contestatoare apare ca nefondat, si, pe cale de consecință, urmând a fi respins.
Tot în sensul respingerii acestui capăt de cerere privind suspendarea executării actelor administrative contestate, invocăm și dispozițiile art. 2 alin. l lit. a din Legea nr. 554/2004, care definește noțiunea de persoană vătămată :" orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate si grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum si organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate" și care raportat la conținutul celor 4 acte administrative contestate, nu poate avea această calitate.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 alin. 2 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 1/2011 - legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, Carta Universității "C. B." din Tg-J. etc. și în temeiul art. 223 C. proc. civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Reclamanta T. – D. C., a formulat răspuns la întâmpinarea formulata de pârâta U. „C. B.” din Târgu J., susținând că:
- Excepția tardivității nu este întemeiata, întrucât procedura prealabila si depunerea contestației s-au făcut in termenele legale prevăzute de art. 7 si art. 11 din Legea 554/2004.
Actele contestate au dus la eliberarea sa din funcția de Decan ce o obținuse prin concurs (in Hotărârea 109/SENAT/20.04.2013, la art. 3 – se vacantează funcția sa de Decan, la art. 4 se numește interimar alt decan, iar prin Decizia 561/22.04.2013 de ducere la îndeplinire a Hotărârii 109/SENAT/20.04.2013, contestatoarea este eliberata din funcția de Decan).
In raport de efectele actelor contestate este total nejustificata susținerea „lipsei de interes” a reclamantei.
A susținut că, au fost motivate atât in fapt, cât si in drept, netemeinicia si nelegalitatea fiecărui act contestat, iar prin întâmpinare nu se face nicio apărare privind aceste motive. Se face o teorie a daunelor morale solicitate (cuantumul este de 50 000 lei si nu de 500 000 lei așa cum apare in cuprinsul întâmpinării la pagina 5) care nu este întemeiata in prezenta acțiune.
Actele depuse la întâmpinare (procese verbale de ședința a Senatului universității si Raportul Comisiei de analiza si evaluare a activității de la nivelul Facultății de Relații Internaționale, D. si Științe Administrative confirma in fapt susținerile din contestație.
De exemplu: propunerea de desființare a Facultății de Relații Internaționale, D. si Științe Administrative este făcuta de Președintele Senatului, așa cum se precizează in procesul verbal de ședința din data de 20.04.2013 si nu de Rector, in baza unei analize a comisiei Senatului care are atribuții in acest sens, așa cum prevede Legea educației naționale nr. 1/2011; in procesul verbal al ședinței Senatului din data de 20.04.2013 se face precizarea ca "fara organismul sau de conducere, respectiv consiliul facultății, facultatea se dizolva", ori facultatea funcționează si in prezent, in aceeași structura organizatorica, doar ca are alt Consiliu si alta conducere executiva ( alt decan si alt prodecan); in același proces verbal de ședința menționat anterior se precizează ca cei opt membri ai consiliului facultății care au demisionat din consiliu au motivat demisiile prin adresa 125/19.04.2013, însă se poate constata ca doar șase din cei opt au semnat aceasta adresa; unele motive invocate in adresa nr. 125/19.04.2013 sunt contrazise de Raportul Comisiei de analiza si evaluare a activității de la nivelul Facultății de Relații Internaționale, D. si Științe Administrative.
In fapt, consideră că sunt încălcări si abuzuri evidente fata de reglementările legale din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 si Carta Universității „C. B.” din Târgu J..
Cu privire ia suspendarea executării actelor, consideră ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1,14, 15 din Legea 554/2004, din actele depuse si motivarea din acțiune rezulta indicii temeinice si evidente privind nelegalitatea si netemeinicia actelor a căror suspendare a executării si anulare o solicită.
Prin sentința nr. 4600 din 11.09.2013 a fost admisă cererea formulată de reclamanta T. – D. C., în contradictoriu cu pârâta U. C. B..
S-a dispus suspendarea executarea hotărârii nr. 109 din 20.04.2013 – art. 2, 3, 4, 7 și 8 și a deciziei nr. 561 din 22 aprilie 2013 până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a luat act de renunțarea la judecarea cererii privind suspendarea executării hotărârii nr. 89 din 05.04.2013 și a deciziei nr. 535 din 05.04.2013.
Prin sentința nr. 7 din 19.03.2014 a fost admisă cererea formulată de petenta U. C. B. în contradictoriu cu intimata T. D. C. și a fost strămutată judecarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar de la Tribunalul Gorj, la Tribunalul M., fiind menținute actele procedurale îndeplinite.
Având în vedere faptul că a fost admisă cererea de strămutare formulată de petenta, Tribunalul Gorj, prin încheierea de ședință din 05 mai 2014, a dispus scoaterea cauzei de pe rol privind pe reclamanta T. – D. C. și pârâta U. C. B. și înaintarea dosarului la Tribunalul M..
Cauza a fost înregistrată sub același număr pe rolul Tribunalului M. la data de 28 mai 2014.
La termenul din 12 iunie 2014, instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtă, pentru a comunica întreaga documentație ce a stat la baza emiterii înscrisurilor contestate, relații ce au fost comunicate cu adresa nr. 7778/02.09.2014.
La termenul din 02.10.2014, reclamanta a depus la dosar note de ședință, la care a atașat un set de înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Referitor la excepția tardivității, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, reclamanta adresându-se instanței, în interiorul termenului legal, după îndeplinirea procedurii prealabile de contestare prevăzut de art. 7 din L.554/2004.
Ca neîntemeiată urmează a fi respinsă și excepția inadmisibilității, pe de o parte, reținându-se că chiar dacă Hotărârea nr. 109/Senat/20.04.2013 contestată nu o privește exclusiv pe reclamantă, vizează însă chiar locul acesteia de muncă, pe de altă parte, în ceea ce privește Decizia 561/22.04.2013, acest act privește chiar eliberarea din funcție de reclamantei.
Pe fondul cauzei, se reține că, prin hotărârea nr. 109/Senat/20.04.2013 dată de Senatul Universității „C. B.” din Tg. J., în ședința din 20.04.2013 a fost aprobată: „Art. 1. Dizolvarea Consiliului Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative pentru imposibilitatea îndeplinirii condiției legale de cvorum (2/3); Art. 2. Desființarea Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, începând cu anul universitar 2013-2014; Art. 3. Vacantarea funcțiilor de conducere unipersonale (executive): decan și prodecan de la nivelul Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative; Art. 4. În conformitate cu propunerea domnului Rector, prof. univ. dr. M. B., gestionarea activității Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, până la 30.09.2013, sub coordonarea domnului prorector, prof. univ. dr. ing. C. M., de către o conducere interimară formată din: Decan, conf. univ. dr. P. S. V., Prodecan, lect. univ. dr. R. I. C.; Art. 5. Abrogarea prevederilor hotărârii Senatului Universității „C. B.” din Târgu-J. nr. 105/16.04.2013; Art. 6. Organizarea de alegeri pentru constituirea Consiliului Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, ce va funcționa până la începutul anului universitar 2013-2014, conform următorului calendar: 22-26.04.2013 – depunerea candidaturilor, 14.05.2013 – desfășurarea alegerilor; Art. 7. Înființarea, începând cu anul universitar 2013/2014, a Facultății de Științe Sociale, Administrative și Umaniste în cadrul căreia vor funcționa următoarele programe de studii: - Administrație publică, - Sociologie, - Relații internaționale și studii europene, - Limba și literatura engleză – Limba și literatura română, - Istorie, - Comunicare și relații publice; Art. 8. Funcționarea structurii departamentale – Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, începând cu anul universitar 2013-2014, în structura noii facultăți, ca departament; Art. 9. Continuarea activității comisiei de evaluare, stabilită prin Hotărârea Senatului nr. 88/05.04.2013 și depunerea raportului în termenul stabilit. Dacă se constată fapte care fac obiectul unor cercetări disciplinare, comisia va face propuneri în acest sens; Art. 10. Înaintarea de către Comisia pentru dezvoltare strategică, dezvoltare instituțională, prognoze și control financiar și de către Consiliul de Administrație, până la 29 aprilie 2013, către Senat, a propunerilor privind reorganizarea celorlalte componente, inclusiv a programelor de studii: D. și Ordine și siguranță publică.”
Urmare hotărârii susmenționate a fost emisă la data de 22.04.2013 decizia nr. 561 prin care reclamanta a fost eliberată din funcția de Decan al Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative.
Referitor la hotărârea nr. 109/Senat/20.04.2014 instanța reține că art. 132 și 207 din Legea 1/2011 privind educația națională și art. 83 din Carta, ce reprezintă temeiurile juridice ale emiterii actului contestat, menționate în preambulul hotărârii prevăd: art. 132„(1) Facultatea este unitatea funcțională care elaborează și gestionează programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale științelor, artelor sau sportului; (2) Orice facultate se înființează, se organizează sau se desființează la propunerea și cu aprobarea senatului universitar, prin hotărâre a Guvernului privind structura instituțiilor de învățământ superior, inițiată anual de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; (3) Într-o instituție de învățământ superior de stat, Guvernul, cu consultarea senatului universitar, poate să înființeze și să finanțeze un program de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerințe stringente de instruire și formare profesională în domenii de interes național. Programele de studii astfel propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calității în învățământul superior; (4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, școli doctorale, școli postuniversitare și extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri și cicluri de studii universitare.”art. 207„(1) Structurile de conducere în instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare sunt: a) senatul universitar și consiliul de administrație, la nivelul universității; b) consiliul facultății; c) consiliul departamentului. (2) Funcțiile de conducere sunt următoarele: a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universității; b) decanul, prodecanii, la nivelul facultății; c) directorul de departament, la nivelul departamentului.
(2^1) Funcțiile de conducere prevăzute la alin. (2) reprezintă funcții în domeniul didactic a căror desfășurare nu presupune prerogative de putere publică.
(2^2) Funcțiile prevăzute la alin. (2) nu sunt funcții publice de autoritate, activitățile din domeniul didactic specifice care se derulează prin intermediul acestora sunt, în principal, următoarele:
a) îndeplinirea misiunii instituției de învățământ superior de a genera și de a transfera cunoaștere către societate;
b) organizarea derulării programelor de studii al căror element central este asigurarea calității în scopul dezvoltării personale, al inserției profesionale a individului și a satisfacerii nevoii de competență a mediului socioeconomic;
c) organizarea procesului de obținere a calificărilor corelate cu nevoile identificate pe piața muncii;
d) gestionarea eficientă a activităților de învățământ, cercetare, producție sau transfer cognitiv și tehnologic;
e) realizarea și implementarea de proiecte finanțate din surse interne sau externe universității;
f) sprijinirea, în mod, adecvat a membrilor comunității universitare;
g) derularea de acțiuni privind cooperarea internațională a instituției de învățământ superior;
h) asigurarea libertății academice a personalului didactic, didactic auxiliar și de cercetare, precum și a drepturilor și libertăților studenților;
i) respectarea autonomiei universitare, a transparenței deciziilor și activităților, a echității și eticii universitare;
j) asigurarea și gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea regimului juridic al conflictelor de interese și a legislației în vigoare;
k) asigurarea, la nivelul instituției de învățământ superior, a condițiilor necesare desfășurării activității de cercetare științifică, dezvoltare, inovare și transfer tehnologic, prin creație individuală și colectivă, în domeniul științelor, al științelor inginerești, al artelor, al literelor, prin asigurarea performanțelor și dezvoltării fizice și sportive, precum și valorificarea și diseminarea rezultatelor acestora în vederea producerii, transmiterii și valorificării cunoașterii.
(3) IOSUD este condusă de Consiliul pentru studiile universitare de doctorat, respectiv de directorul acestui consiliu. Funcția de director al Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este asimilată funcției de prorector. Procedura de numire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este stabilită de Codul studiilor universitare de doctorat.
(4) La nivelul departamentului, directorul de departament și membrii consiliului departamentului sunt aleși prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare titulare.
(5) La nivelul facultății, stabilirea structurilor și a funcțiilor de conducere se face după următoarea procedură:
a) componența membrilor consiliului facultății este de maximum 75% cadre didactice și de cercetare, respectiv minimum 25% studenți. Reprezentanții cadrelor didactice și de cercetare în consiliul facultății sunt aleși prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare titulare din facultate, iar reprezentanții studenților sunt aleși prin vot universal, direct și secret de către studenții facultății;
b) decanii sunt selectați prin concurs public, organizat de către rectorul universității la nivelul facultății. La concurs pot participa persoane din cadrul universității sau din orice facultate de profil din țară ori din străinătate care, pe baza audierii în plenul consiliului facultății, au primit avizul acestuia de participare la concurs. Consiliul facultății are obligația de a aviza minimum 2 candidați;
c) decanul își desemnează prodecanii după numirea de către rector;
d) în universitățile multilingve și multiculturale, cel puțin unul dintre prodecani se numește la propunerea cadrelor didactice aparținând minorității naționale din departamentul secției sau liniei de predare într-o limbă a minorităților naționale, potrivit regulamentului liniei de studiu conform art. 135 alin. (2), cu excepția cazului în care decanul provine de la secția sau linia de studiu cu predare în limba minorității naționale respective. Cadrele didactice aparținând secției sau liniei de predare trebuie să propună cel puțin 3 candidați.
(6) Consiliul școlii doctorale se stabilește prin votul universal, direct și secret al conducătorilor de doctorat din școala doctorală respectivă.
(7) Procesul de stabilire și de alegere a structurilor și funcțiilor de conducere la nivelul universității, al facultăților și departamentelor trebuie să respecte principiul reprezentativității pe facultăți, departamente, secții/linii de predare, programe de studii, după caz, și se stabilește prin Carta universitară.
(8) În cazul universităților confesionale, alegerea persoanelor în funcțiile de conducere se face cu avizul cultului fondator.”, art. 83. din Carta Universității „C. B.” „(1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată U. are ca structuri funcționale facultăți, departamente și structuri departamentale, conduse de decani și, respectiv, directori. (2) Facultatea este unitatea funcțională care elaborează și gestionează programele de studii și corespunde unuia sau mai multor domenii ale științelor, artelor și sportului. (3) Facultățile se înființează, se organizează sau se desființează la propunerea și cu aprobarea Senatului universitar, prin hotărâre de guvern. (4) Facultatea poate include unul sau mai multe departamente, școli doctorale, școli postuniversitare și extensii universitare, care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri și cicluri universitare.”
Evaluând astfel susținerile reclamantei, dar și ale pârâtei din perspectiva probatoriului administrat și a actelor normative invocate și precitate, instanța reține nelegalitatea hotărârii contestate, dizolvarea Consiliului Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative pentru imposibilitatea îndeplinirii condiției legale de cvorum de 2/3 nefiind prevăzută de niciunul dintre textele legale enunțate, neexistând reglementări legale pentru o asemenea împrejurare.
Instanța reține că încadrarea în drept a măsurilor dispuse reprezintă o garanție împotriva arbitrarului și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale precum în speță.
Pe de altă parte Tribunalul constată nelegalitatea dispoziției contestate pentru nerespectarea cerinței motivării acesteia, obligația motivării reprezentând o cerință de legalitate unanim acceptată atât la nivel comunitar cât și pe plan intern.
În speță dispoziția contestată se limitează a enumera niște temeiuri juridice fără a avea însă legătură cu cele dispuse și fără a fi detaliate în concret faptele și împrejurările care au condus la cele hotărâte, făcând imposibilă exercitarea de către instanța a controlului de legalitate.
Din acest punct de vedere hotărârea contestată încalcă dispozițiile art. 148 din Constituție privind aplicarea dreptului comunitar, în condițiile în care dispozițiile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, convenție internațională cu forță juridică obligatorie, specifică tratatelor constitutive, potrivit art. 5 TUE, reglementează dreptul la o bună administrare și prin prisma obligației organelor administrative de a-și motiva hotărârile/deciziile.
Ca o consecință a principiului accesorium sequitur principalem urmare constatării nelegalității dizolvării Consiliului, devin nelegale și celelalte dispoziții ale Hotărârii, referitoare la desființarea Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, începând cu anul universitar 2013-2014, la vacantarea funcțiilor de conducere unipersonale (executive): decan și prodecan de la nivelul Facultății de Relații Internaționale, D. și Științe Administrative, înființarea, începând cu anul universitar 2013/2014, a Facultății de Științe Sociale, Administrative și Umaniste în cadrul căreia vor funcționa următoarele programe de studii: - Administrație publică, - Sociologie, - Relații internaționale și studii europene, - Limba și literatura engleză – Limba și literatura română, - Istorie, - Comunicare și relații publice, funcționarea structurii departamentale – Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, începând cu anul universitar 2013-2014, în structura noii facultăți, ca departament, precum și Decizia 561/22.04.2013, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția de Decan al Facultății de Relații Internaționale – D. și Științe Administrative.
În ceea ce privește repunerea reclamantei în funcția deținută și obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite începând cu data eliberării din funcție și până la 24.09.2013, aceasta reprezintă modalitatea de restabilire a dreptului vătămat și de reparare a pagubei cauzate reclamantei prin emiterea nelegală a deciziei de eliberare din funcție, autorităților pârâtei revenindu-le obligația restabilirii situației anterioare emiterii actului administrativ nelegal, fiind evident că reclamanta trebuie să beneficieze inclusiv de drepturile bănești de care a fost lipsită până la repunerea în funcție.
Va fi respinsă ca neîntemeiată cererea privind plata daunelor morale, apreciindu-se că eventualul prejudiciu moral a fost reparat prin anularea actelor contestate, repunerea reclamantei în funcția avută și plata drepturilor salariale ce i se cuveneau.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă excepția tardivității și inadmisibilității, să admită acțiunea precizată în parte, să anuleze parțial Hotărârea nr. 109/Senat/20.04.2013, respectiv în ceea ce privește art. 1,2,3,7 și 8, să anuleze Decizia nr. 561/22.04.2013, să repună în funcția de Decan pe reclamantă, să oblige pârâta să-i plătească reclamantei drepturile ce i se cuvin pentru repunerea în funcție, începând cu data eliberării din funcție și până la 24.09.2013 și să respingă cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
În baza art. 453 C. pr. civ. potrivit căruia „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, instanța va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității și inadmisibilității.
Admite acțiunea precizată în parte, formulată de reclamanta T. –D. C., cu domiciliul în Târgu J., Aleea Garofiței, ., ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâta U. ,,C. B.”, cu sediul în Târgu – J., Calea Eroilor nr. 30, județul Gorj.
Anulează parțial Hotărârea nr. 109/Senat/20.04.2013, respectiv în ceea ce privește art. 1,2,3,7 și 8.
Anulează Decizia nr. 561/22.04.2013 și repune în funcția de Decan pe reclamantă.
Obligă pârâta să-i plătească drepturile ce i se cuvin pentru repunerea în funcție, începând cu data eliberării din funcție și până la 24.09.2013.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 15 Decembrie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. B. A. C. Ț.
Red. C.D.B./A.C.Ț.
Ex. 4/15.01. 2015
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 120/2014.... → |
|---|
