Pretentii. Sentința nr. 1156/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1156/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 11943/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Sentința Nr. 1156/2014
Ședința publică de la 31 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant N. B. SRL, și pe pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Prin Administrația Județeană A Finanțelor Publice M., Administrația F. Pentru Mediu București, S. F. Orășenesc Vînju M., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av Stirbu A. G., pentru reclamantă, lipsă fii8nd pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat și cauza fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe exce4pție și pe fond.
Av Stirbu A. G., pentru reclamantă, solicită respingerea excepției cu motivarea că în cauză nu există autoritate de lucru judecat întrucât prin sentința pronunțată în dosarul_ s-a admis în parte acțiunea, reclamantele fiind obligare la plata taxei de poluare, iar capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale a fost respins. Pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată
INSTANȚA
Asupra cauzei de față Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 16.12.2013, reclamanta ., a chemat în judecată pârâtele Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. ,Administrația F. pentru Mediu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratelor la plata dobânzii fiscala pentru perioada 16.07.2008, data plății taxei de poluare, pana la data de 14.12.2012, data restituirii taxeide poluare in cuantum de 18.075,00 lei achitata cu chitanța nr. 1/16.07.2008, restituire dispusă prin Sent.nr 949/20.02.2012 pronunțata de către Tribunalul M. in dos.nr._, rămasa definitiva si irevocabila. În motivarea cererii arată că, a achiziționat autovehiculul marca M. tip CAETANO achitând taxa de poluare in suma de 18.075,00 lei potrivit chitanței nr. 1/16.07.2008 ,întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii. Această sumă i-a fost restituită în data de 14.12.2012 în baza Sent. nr 949/20.02.2012,definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._ . Prin adresa nr. MH_/17.11.2013 am solicitat paratelor plata dobânzii fiscale aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă pentru poluare auto, aceasta respingându-i solicitarea.
Prin Sent. Nr 949/20.02.2012, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. stabilește că această taxă de primă înmatriculare pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene.
Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-mi plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.
Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivității care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littiewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T.10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, si în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.
Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Salô, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.
Având in vedere ca si in privința restituirii taxei de poluare precum si a taxei de emisii poluante, o practica judiciara cvasiunitara s-a instituit abia dupa pronunțarea Curții de Justiție in cauzele N. si T., consideram ca si in cazul restituirii dobânzilor calculate de la data plații pana la data încasării impozitului(sau taxei de poluare), este necesara aplicarea deciziei C.J.U.E. data in cauza C-565/11, I. contra România.
În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală, decizia C.J.U.E. in cauza C-565/11, I. contra România.
În dovedirea cererii de chemare în judecată înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
La data de 29.01.2014, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție, invocă autoritatea de lucru judecat având în vedere că reclamantul a mai solicitat, pe calea acțiunii in justiție, pe lângă restituirea taxei de poluare si dobânda la suma achitata iar, prin sentința nr. 949/20.02.2012, rămasă irevocabilă, Tribunalul M. s-a pronunțat in sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Acordarea sumei pretinse de reclamant s-ar putea realiza doar cu nesocotirea efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, lucru care contrazice regulile de drept care stau la baza soluționării unei cauze civile.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, de excepție procesuală și de prezumție. Prezumția asigură nevoia de ordine și stabilitate juridică și are un caracter absolut, stabilind că nu se poate introduce o nouă acțiune având aceeași cauză, același obiect și de către aceeași parte în care să se pretindă contrariul a ceea ce s-a statuat anterior printr-o hotărâre judecătorească.
Hotărârea Curții de Justiție Europene în cauza I. nu este de natură a combate efectele principiului puterii de lucru judecat.
A acorda dobânda stabilită de Codul de proc fiscală atâta timp cât prin sentința nr. 949/20.02.2012, irevocabilă, s-a tranșat această problemă, nu poate fi admisă fără nesocotirea principiului puterii lucrului judecat.
Pe de alta parte, trecând peste excepții, opiniază ca suma de referința se calculează si se plătește potrivit normelor prevăzute in art. 124 Cod procedura fiscala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
In conformitate cu dispozițiile art. 70 Cod procedura fiscala, " cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare".
Art. 124 Cod pr.fisc. are doua teze: prima se refera la termenul de 45 de zile la expirarea căruia începe să curgă dobânda și a doua teză prevede obligația contribuabilului de a cere restituirea dobânzii la organul fiscal.
CJUE, prin decizia preliminară data in cauza C-565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu si Administrației F. pentru Mediu, s-a pronunțat numai asupra primei teze a art. 124 si a statuat ca revine ordinei juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile in care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, in special rata si modul de calcul al acestor dobânzi.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele :
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, constatând că nu există identitate de părți, obiect și cauză, în sensul că în ceea ce privește cauza acțiunii civile, în prezent aceasta este constituită de Hotărârea în cauza I. contra României,izvor de drept, urmează a fi respinsă.
Reclamantul prin cererea înregistrată sub nr._, a solicitat restituirea sumei de 18.075 lei achitată cu chitanța nr. 1/16.07.2008, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul second – hand achiziționat, cerere ce a fost admisă prin sentința nr. 949/2012, fiind obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului 18.075 lei, bani pe care i-a plătit la 16.07.2008 cu titlul de taxă de poluare .
Prin acțiunea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 2086 lei ce reprezintă dobânda legală aferente sumei de 18.075 lei, achitată cu chitanța nr. 1/16.07.2008, din data de 16.07.2008 până la data de plății – 14.12.2012..
Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală începând cu data de 16.07.2008 până la data de plății – 14.12.2012
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data de 16.07.2008 până la data de plății – 14.12.2012.
Fiind in culpa procesuala, în baza art. 453 c.p.civ va obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Admite acțiunea formulată de reclamanta N. B. SRL, cu sediul în . în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Administrația F. Pentru Mediu București, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6 și S. F. Orășenesc Vînju M..
Obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data de 16.07.2008 până la data de plății – 14.12.2012.
In baza art. 453 c.p.civ, obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru, către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2014, la sediul Tribunalului M. i
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex.5
25 Aprilie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 120/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 607/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
