Anulare act administrativ. Sentința nr. 2319/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2319/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1699/101/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2319/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. M. și pe pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ "DROBETA", având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. L. I. pentru reclamant și consilier juridic M. M. pentru pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, relațiile solicitate prin adresa emisă de instanță la termenul anterior, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepției invocate motivând prin faptul că s-a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv adresa emisă de reclamant și răspunsul primit la aceasta.
Cu privire la nerespectarea termenului de 30 de zile pentru depunerea contestației, arată că reclamantul s-a adresat instanței de judecată în acest termen, iar anterior formulării acesteia, s-a parcurs și etapa de mediere.
Pe fondul cauzei reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea Ordinului Inspectorului Sef nr. 8/14/ I-MH din 04.02.2014 ca nelegal și netemeinic, reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior trecerii în rezervă cu plata drepturilor salariale de la trecerea în rezervă, până la reintegrare.
Invocă faptul că potrivit art. 85 lit. a din Legea nr. 80/1995, ofițerii și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă în cazul săvârșirii unor infracțiuni din culpă, iar după caz, după o eventuală evaluare, iar potrivit art. 87 din Legea nr. 80/1995 doar în cazul săvârșirii infracțiunilor cu intenție se poate trece în rezervă sau în retragere.
Arată că în cazul reclamantului, acesta a fost trecut în rezervă pe baza unei hotărâri judecătorești, fără a se aprecia intenția sau culpa, chiar dacă pedeapsa închisorii s-a dat cu suspendarea condiționată a executării.
Sub aspect procedural a arătat că potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 80/1995, trecerea în rezervă sau direct în retragere se face la propunerea comandanților unității, înaintată ierarhic, fapt ce presupune întocmirea unui raport.
Apreciază că prevederile Legii nr. 80/1995 se suplinesc cu prevederile Legii nr. 188/1999, iar dispozițiile aceste legi se completează cu prevederile legislației muncii.
Arată că potrivit art. 268 din Codul Muncii, actul de eliberare din muncă trebuie să cuprindă descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiune, termenul în care sancțiune poate fi contestate și instanța competentă la care sancțiune poate fi contestată, ultimele două lipsind cu desăvârșire din actul atacat.
Cu privire la legislația specială arată că art. 54 și art. 94 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 prevăd existența unor condamnări pentru anumite operațiuni, iar infracțiunea săvârșită de reclamant nu are legătură cu serviciul și nu a fost săvârșită în timpul serviciului.
Arată că nu solicită plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Arată că în ceea ce privește forma în care s-a săvârșit infracțiunea de consum de băuturi alcoolice, este vorba despre intenție indirectă, reclamantul recunoscând că a consumat 300 ml de palincă.
Astfel, conform art. 87 alin. 1 coroborat cu art. 109 din Legea nr. 80/1995, reclamantul a fost trecut în rezervă.
Invocă faptul că prevederile legale invocate de reclamant nu se aplică cadrelor militare, nefiind incidente prevederile Legii nr. 188/1999, fiind vorba de două acte normative distincte.
În replică reprezentantul reclamantului invocă faptul că trebuia întocmit un raport, iar din cuprinsul deciziei Curții de Apel C. din data de 17.01.2014 nu reiese săvârșirea faptei cu intenție vinovăție, decizie ce fast emisă ulterior întocmirii actului de eliberare din funcție a reclamantului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarea situație de fapt:
Prin cererea adresată Tribunalului M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 10.03.2014 reclamantul P. M. a formulat contestație la Ordinul Inspectorului - Șef nr.8/14/I-MH din 04.02.2014 dat de împuternicitul Inspectorului Sef, colonel Stanasel P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului Inspectorului - Șef nr.8/14/I-MH din 04.02.2014 prin care a fost trecut în rezervă ca nelegal si netemeinic.
In fapt, contestatorul a arătat că a fost angajat al I. pentru Situații de Urgență « Drobeta » al Județului M. ca personal militar-plutonier major iar în anul 2014, ca urmare a condamnării penale la o pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei fără stabilirea pedepsei complementare a interdicției la îndeplinirea unei funcții, a fost trecut in rezerva fără nici un fel de cercetare și fără a i se oferi o alternativă.
Consideră că Ordinul Inspectorului - Șef nr.8/14/I-MH din 04.02.2014 ca nelegal si netemeinic din următoarele considerente: în Articolul 87 din Legea nr.80/1995 privind Statutul Cadrelor militare se prevede "(1) Ofițerii, maiștrii militari si subofițerii in activitate condamnați prin hotărâre judecătoreasca la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia, precum si cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite cu intenție la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ori cu amenda se trec in rezerva sau direct in retragere.", împuternicitul Inspectorului sef trecând ca motivare in ordinul atacat "ca urmare a condamnării prin hotărâre judecătoreasca la pedeapsa de 1 an închisoare" fără a distinge conform textului de lege dacă condamnarea este definitivă sau nu, dacă infracțiunea s-a săvârșit cu intenție si dacă pedeapsa închisorii aplicată este cu suspendare sau cu executare. Mai mult, ordinul de trecere în rezervă se întemeiază pe Articolul 85 din Legea nr.80/1995 care prevede că "(l)Ofițerii, maiștrii militari si subofițerii in activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, in următoarele situații: k)când, pentru o infracțiune săvârșita din culpă, li s-a aplicat prin hotărâre judecătoreasca pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării, ori a amenzii, precum și în cazurile când au beneficiat de amnistie sau grațiere înainte de începerea executării pedepsei;"Întrucât infracțiunea pentru care am fost condamnat nu a fost săvârșită cu intenție si nu are nici o legătură cu serviciul, consideră că își putea îndeplini în continuare sarcinile de serviciu cu atât mai mult cu cât este singurul susținător de familie și nu realizează venituri din alte activității permise de lege.
Nu i s-a adus la cunoștință spre aplicare prevederile Articolului 102 din Legea nr.80/1995 în sensul oferirii posibilității de angajare in sectorul civil »(l)Ofițerii, maiștrii militari si subofițerii trecuți in rezerva sau direct in retragere pot fi angajați in sectoarele civile pe baza licenței sau diplomei de absolvire a instituțiilor militare de învățământ ori li se iau in considerare studiile militare potrivit echivalării stabilite printr-un nomenclator elaborat de Ministerul Apărării Naționale și Ministerul învățământului, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.»
In drept reclamantul și-a întemeiat contestația pe prevederile art.281-284 Codul Muncii si art.95, 194 Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea celor arătate a anexat la dosar: Ordinul Inspectorului - Șef nr.8/14/I-MH din 04.02.2014 prin care a fost trecut în rezervă; copie sentință penală 1101/23.05.2013 pronunțată în dosar_ de Judecătoria Drobeta Turnu Severin și minuta deciziei nr.50/17.01.2014 a Curții de Apel C. ;
În apărare, la data de 27.03.2014, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a secției arătând că în mod greșit s-a apreciat de către contestator că pricina dedusă judecății este de competența Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, întrucât ordinul de trecere în rezervă este în mod cât se poate de evident un act administrativ, iar soluționarea unui litigiu în care se solicită anularea acestuia este de competența tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pe cale de excepție a fost invocată și lipsa procedurii prealabile arătând că potrivit art. 7 alin.1 din Legea 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și să se constate că, contestatorul a fost trecut în rezervă ca urmare a condamnării la o pedeapsă de un an de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pedeapsă stabilită de Curtea de Apel C..
A arătat că Judecătoria Drobeta T. - S. a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă această instanță din data de 12.03.2013 sub aspectul trimiterii în judecată a inculpatului P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art, 87 alin.l din OUG 195/2002, reținându-se că acesta a condus pe . municipiul Drobeta T. - S. autoturismul F. cu nr. de înmatriculare_, a acroșat trei autoturisme parcate regulamentar și fiind testat cu aparatul alcooltest, acesta a indicat o concentrație de l,24g/l în aerul expirat, iar după recoltarea probelor biologice de sânge s-a stabilit o alcoolemie de 2,40 g/l.
Analizând situația de fapt dedusă judecății și documentele dosarului, instanța de judecată a reținut că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăție, astfel că acesta va răspunde penal.
Astfel prin sentința penală nr. 1101/23.05.2013 instanța l-a condamnat pe inculpatul P. M. la pedeapsa închisorii de l an și 6 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a făcut recurs, iar Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de inculpat, a casat sentința penală atacată sub aspectul reindividualizării pedepsei și prin decizia nr. 50 pronunțată în data de 17.01.2014 a redus pedeapsa aplicată la T an închisoare, menținând restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Sub aspectul tipului de vinovăție a solicitat să se observe că nu există nici un fel de dubiu, infracțiunea reglementată de dispozițiile art.87, alin (1) din O.U.G. 195 din 2002 privind reglementarea circulației pe drumurile publice, fiind săvârșită cu intenție de către reclamant.
Referitor la faptul că nu s-a consemnat în ordinul de trecere în rezervă a d.lui P. M., a dispozițiilor art. 102 din L 80/1995 nu poate constituii motiv de nulitate a acestui act administrativ. Ba mai mult reclamantul își invoca practic propria culpa de necunoașterea a Statutului cadrelor militare.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.205 și urm C.pr.civ - Legea nr. 80 / 1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, Legea 554/2004, Ordinul ministrului administrației si internelor nr.600 din 15.04.2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților Ministerului Administrației și Internelor.
La data de 04.04.014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondate a excepțiilor invocate de către intimatul I. pentru Situații de Urgenta « Drobeta » si a apărărilor de fond ale acestuia.
A considerat ca ordinul de trecere in rezerva nu reprezintă un act administrativ de autoritate pentru ca, deși are calitatea de autoritate publica, intimatul nu a exercitat prerogative de putere publica in sensul legii contenciosului administrativ ci a decis bilateral trecerea in rezerva in sensul încetării raportului de serviciu in condițiile articolului 85 din Legea nr.80/1995, in cazul in care legislația speciala nu prevede in concret fiind completata cu legislația generala care este Codul Muncii.
A invocat ca la data comunicării ordinului de trecere in rezerva trebuia sa i se comunice si modalitatea de contestare a acestuia in spiritul drepturilor aparate prin Constituția României si tocmai pentru ca este implicata o instituție a statului cu statut special si a solicitat respingerea excepției necompetentei funcționale ca nefondate.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile a arătat instanței că potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare "In exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii si prevederilor regulamentelor militare, ofițerii, maiștrii militari si subofițerii sunt investiți cu exercițiul autorității publice".
Astfel, cadrele militare nu sunt exceptate de la aplicarea in completarea statutului propriu, aprobat din Legea nr.80/1995 - a prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care stabilesc prin art. 109 competenta instanței de contencios administrativ.
A invocat faptul că in conformitate cu dispozițiile art.95 din Legea nr.188/1999, in cazul eliberării sau al destituirii din funcție, funcționarul public poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului de eliberare sau de destituire din funcție, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Aceasta norma deroga de la dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd efectuarea procedurii prealabile, fiind aplicabila cazului in speța in virtutea principiului lex specialia generalibus derogant.
Chiar daca art.95 a fost preluat ulterior in art. 106, a considerat ca in orice situație, funcționarul public are deschisă calea acțiunii injustiție, conform principiului consacrat le art. 21 din Constituție. In felul acesta se oferă garanția respectării dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, are prevăd că "[...] o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, [...]" va examina situația celui în cauză și se va pronunța asupra legalității și temeiniciei sancțiunii ori măsurii aplicate.
Prin sentința nr. 1869/23.04.2014 Tribunalul M., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului M. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal la data de 30.04.2014, sub nr._ .
Prin adresa nr._/24.06.2014 au fost comunicate relații de la pârât.
La data de 30.06.2014 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea Ordinului Inspectorului Sef nr. 8/14/ I-MH din 04.02.2014 ca nelegal și netemeinic, reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior trecerii în rezervă cu plata drepturilor salariale de la trecerea în rezervă, până la reintegrare.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele:
În temeiul prevederilor articolului 248 din NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și apoi a celor de fond care ar face inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
Instanța reține că la data de 29.04.2014 reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ individual, astfel încât au fost îndeplinite cerințele articolului 7 din Legea cu numărul 554/2004 a contenciosului administrativ, motiv pentru care se va respinge excepția inadmisibilității formulării pentru lipsa procedurii prealabile.
Conform prevederilor articolului 87 din Legea cu numărul 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate condamnați prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia, precum și cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite cu intenție la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării ori cu amendă se trec în rezervă sau direct în retragere.
În ceea ce privește situația reclamantului, acesta se încadrează în teza articolului de mai sus care prevede trecerea în rezervă în urma condamnării pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, condamnare cu suspendarea condiționată.
Ori prin sentința penală cu numărul 1101/23.05.2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reclamantul a fost condamnat pedeapsa de 1 an și 6 luni cu suspendarea condiționată, iar prin decizia penală cu numărul 50/17.01.2014 a fost redusă pedeapsa de mai sus la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată.
Susținerile reclamantului din prezenta cauză conform cărora în speța sa ar fi aplicabile dispozițiile articolului 85 din Legea cu numărul 80/1995 de mai sus nu sunt unele întemeiate, întrucât prin aceste dispoziții se dispune că ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: ….. k) când, pentru o infracțiune săvârșită din culpă, li s-a aplicat prin hotărâre judecătorească suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori a amenzii, precum și în cazurile când au beneficiat de amnistie sau grațiere înainte de începerea executării pedepsei.
Însă după cum se observă din hotărârile judecătorești în materie penală de mai sus pedeapsa aplicată reclamantului a fost aceea cu suspendare condiționată, iar nu cu suspendarea executării sub supraveghere. În atare situație, reclamantul nu poate invoca dispozițiile articolului 85 al legii, deoarece acesta devine aplicabil doar atunci când pedeapsa ce se aplică este una cu suspendare a executării sub supraveghere.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de a conduce pe drumurile publice un autoturism având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, această infracțiune este săvârșită cu forma de vinovăție a intenție directe sau indirecte.
Faptul că în urma activității de a conduce un vehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală au fost acroșate și distruse parțial anumite autovehicule conduce la reținerea culpei în ceea ce privește fapta de distrugere, deoarece reclamantul nu a acționat cu intenție în sensul distrugerii bunurilor.
Nu același lucru se poate reține și în ceea ce privește vinovăția în săvârșirea faptei de a conduce un autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală, unde latura subiectivă este reprezentată de intenție. Astfel, reclamantul a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii, respectiv a conducerii vehiculului în stare de ebrietate, însă nu a prevăzut rezultatul faptei de distrugere a unor bunuri în urma conducerii vehiculului în stare de ebrietate, deși trebuia și putea să-l prevadă – latura subiectivă a culpei.
Prin urmare, existența laturii subiective a culpei în distrugerea unor bunuri nu se poate transmite și în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de conducere sun influența alcoolului, situație în care fapta este săvârșită cu intenție.
Prin urmare, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității formulării acțiunii invocată de pârâta I. pentru Situații de Urgență Drobeta.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. M., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., apartament 6, județul M., în contradictoriu cu pârâta I. pentru Situații de Urgență Drobeta, cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, ., județul M..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 30.06.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.
4 ex./ 6 pagini
03 Iulie 2014
cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 338/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1172/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
