Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 338/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 338/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 12903/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 303/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător C. P.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul-intimat ITM M. împotriva sentinței nr.338/23.01.2014 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă A. T. IZI SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-intimat prin consilier juridic M. U. și intimata-petentă, prin avocat A. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic M. U. solicită admiterea apelului și menținerea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție. Arată că ITM M. avea competență de verificare a societății petente, iar fapta reținută în sarcina petentei există, nefiind dovedită o altă stare de fapt. A fost controlată societatea petentă, fiind verificate bazele de date, controlul vizând întreaga activitate a societății petente, precum și completarea registrului salariaților. S-a constatat că angajatorul a avut întârzieri în înregistrarea datelor privind contractele individuale de muncă, această obligație revenind angajatorului și nu salariaților, care ar fi solicitat încetarea contractelor de muncă.
Avocat A. D. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Apreciază că ITM M. nu avea competență pentru efectuarea unui control de fond la societatea petentă. Consideră că nu se impune aplicarea unei sancțiuni.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-T.-S. sub nr._ la data de 26.09.2013, petenta . SRL în contradictoriu cu intimata I.T.M. M., a formulat plângere împotriva procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.09.2013 solicitând anularea acestuia, exonerarea sa de plata amenzii iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivare, petenta a arătat că potrivit celor descrise în procesul verbal de constatare, s-a reținut că în data de 30.08.2013, ora 17.00, "în zona Autogării din localitate", a fost identificat conducătorul auto B. D. al microbuzul Mercedes, deținut și utilizat de petentă cu sediul în Balotești, jud.Ilfov. Respectivului conducător auto i-a fost înmânată înștiințarea nr._/30.08.2013, prin care administratorul societății era invitat să se prezinte, cu actele menționate, în vederea efectuării și finalizării controlului pe data de 02.09.2013, ora 9,30!!.
Până la momentul redactării prezentului proces-verbal, administratorul societății nu s-a prezentat și nici nu a depus prin registratură, actele solicitate, astfel că asupra acestei stări de fapt....Angajatorul..."nu a dat curs invitației de prezentare a documentelor", în temeiul Legii nr. 319/2006, dar nu va fi sancționat sub acest aspect pentru că deja a fost sancționat prin alt proces-verbal și anume_/02.09.2013.
Consecința respectivului control, precum și a stării de neprezentare a fost acest proces-verbal de contravenție și amendarea societății petente cu 8.000 lei, fără să aibă cunoștință de aceasta, în lipsa sa și fără nici o posibilitate de a formula obiecțiuni sau de a face dovezi contrare celor susținute de inspectorul constatator.
Petenta a susținut că în realitate, conducătorul auto, angajat al petentei cu sediul în jud. Ilfov ( fără punct de lucru în jud. M.) aflat în tranzit în Autogară, a primit aceasta înștiințare, după încheierea programului de munca de la sediu social, adică Vineri- ora 17!! Deși înștiințarea obliga la prezentare, luni, la 30 de minute de la deschiderea programului de muncă la o distanță de 500 km, conducătorul auto nu a putut transmite acest înscris decât luni, in 02.09.2013 pe fax la sediul social. În acel moment administratorul societății a redactat un răspuns și o cerere de amânare a prezentării, pentru data de 12.09.2013, când se întorceau din concediu reprezentanții departamentelor solicitate.
În numeroase rânduri a încercat a fi transmisă pe fax și telefonic către ITM M., însă acestora nu le funcționau liniile de telefon. După numeroasele încercări eșuate (din motivele tehnice indicate), în jurul orei 11 s-a transmis această solicitare și pe email (poșta electronică), însă se pare că și aceasta fără succes.
D. urmare a celor descrise mai sus, a considerat acest proces-verbal, ca fiind bazat pe o rațiune neconformă cu normele juridice, aspectele înscrise în procesul-verbal nu sunt în concordanță cu realitatea, și drept urmare solicită reanalizarea acestei situații, întrucât este fizic imposibil să dai curs acestei solicitări de a te prezenta la ITM M., în 30 de minute de când ai aflat!
A înțeles să invoce nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, în temeiul art. 17 al 1 din Ordonanța 2/2001 cu privirea la lipsa calității agentului constatator, în baza principiului teritorialități specializate, a autorității publice teritoriale precum și nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, în temeiul art. 16 al 7 din Ordonanța 2/2001 " (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. "...ori acestea lipsesc cu desăvârșire.
În sprijinul excepției de nulitate relativă a invocat DECIZIA Nr. XXII din 19 martie 2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 833/05.12.2007 în Dosar nr. 39/2006.
A precizat că, prin Decizia nr. 1096/08.09.2009 pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M.Of. nr. 695/ 15.10.2009, Curtea a constatat că: „Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. în acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din OG nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii „onus probandi incumbit actori", ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate răsturna sarcina probei". Aceeași optică a Curții Constituționale o întâlnim și într-o decizie recentă, respectiv Decizia nr. 1382/26.10.2010 publicată în M.Of. nr. 822/09.12.2010.
În drept, a invocat dispozițiile legale menționate ale OG nr. 2/2001, respectiv HG nr.500/2011, cât și cele ale art. 148 și următoarele; art. 194 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, solicitând judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art. 411 alin.1 pct. 2 C..
A atașat la dosarul cauzei împuternicire avocațială, adresa nr.6403/03.09.2013, procesul verbal de control . nr._/02.09.2013, proces verbal de contravenție . nr._/02.09.2013, înștiințare . nr._, adresă către ITM emisă prin mail.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.09.2013 ca fiind legal întocmit, fapta corect individualizată și sancțiunea corect aplicată.
Pe fond a arătat că având în vedere campania națională privind respectarea de către transportatorii rutieri a prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, timpul de muncă și de odihnă precum și cele referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, în data de 30.08.2013, ora 1700, s-a efectuat un control în zona Autogară din Drobeta Turnu Severin unde a fost identificat conducătorul auto B. D. care a dat declarație scrisă cu privire la raporturile de muncă existente cu angajatorul, precizând că a semnat contract individual de muncă la începerea activității. Acesta desfășura activitatea de conducător auto pe microbuzul aparținând . SRL pe ruta Drobeta Turnu Severin - C..
Verificându-se evidența informatizată Revisal - registrul general de evidență a salariaților în format electronic, organul de control a constatat că angajatorul nu a transmis registrul general de evidență a salariaților cu elementele prevăzute la art.3 alin.2 lit. i din același act normativ, respectiv data încetării contractelor individuale de muncă pentru salariații care au încetat raporturile de muncă, faptă ce constituie contravenție potrivit art.9 alin.l lit. c din HG nr.500/2011 modificată și completată; totodată s-au constatat nereguli privind transmiterea încetării contractelor individuale de muncă pentru salariații A. F. și C. M. C. care au încetat raporturile de muncă cu angajatorul la data de 01.05.2013, petenta transmițând aceste date abia în 07.05.2013; A. V. a încetat activitatea în data de 07.05.2013, O. P. a încetat activitatea în data 10.05.2013 petenta transmițând pentru ambii salariați Revisalul abia în data de 11.07.2013; M. G. A. a încetat activitatea în data de 27.07.2013, petenta transmițând revisalul abia în data de 02.08.2013
Consideră că fapta săvârșită de angajator prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedre numărul mare al persoanelor pentru care au fost transmise date cu întârziere cât și importanța conferită de lege registrului general de evidență a salariaților.
Cu ocazia verificării bazei de date electronice s-a mai constatat și faptul că angajatorul nu a respectat nici dispozițiile art.4 alin.l lit.a din HG nr. 500/2011 modificată și completată în sensul că deși legea stabilește obligația angajatorului de a transmite cu cel puțin o zi anterioară începerii activității elementele contractului individual de muncă pentru o persoană nou angajată, pentru numitul Ș. V. care a început activitatea în data de 23.07.2013, angajatorul nu a transmis datele necesare la termenul limită respectiv în data de 22.07.2013 ci abia ulterior începerii activității, faptă ce constituie contravenție potrivit art.9 alin.l lit.a din HG nr.500/2011 modificată și completată.
Având în vedere că au fost constatate două fapte contravenționale, consideră că organul de control a dat dovadă de clementă aplicând sancțiunea amenzii contravenționale doar pentru cea dea doua faptă contravențională prezentată, pentru prima aplicând avertisment.
Precizează faptul că angajatorul a fost invitat la sediul ITM M. în data de 02.09.2013 cu anumite documente în vederea definitivării actului de control, invitație căreia petenta nu i-a dat curs, întocmindu-se actele de control în lipsa sa.
Referitor la nulitatea absolută a procesului verbal de sancțiune contestat consideră că, pentru ca instanța de judecată să poată reține nulitatea relativă, trebuie ca petenta să facă dovada existentei vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție întocmit. Având în vedere faptul ca petenta a formulat plângere contravențională, consideră că nu i s-a încălcat nici un drept de apărare, neproducându-i-se astfel nici o vătămare.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.205 din Legea nr.134/2010 privind Codul de Procedura Civilă; Codul Muncii, HG nr.500/2011, OG nr.2/2001.
În apărare a depus în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.09.2013, adresa nr. 6403/03.09.2013, confirmare de primire, procesul verbal de control . nr._/02.09.2013, anexa 1, fișă de identificare B. D. din 30.08.2013, înștiințare . nr._, extras REVISAL.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare
În temeiul art. 255 alin.1 C.p.civ., instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Judecătoria Drobeta-T.-S. prin sentința nr.338/23.01.2014 a admis în parte plângerea contravențională, a modificat procesul-verbal . nr._/02.09.2013, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale de 8.000 lei aplicată pentru fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din HG nr. 500/2011 cu avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului – verbal.
Instanța de fond a reținut în esență că în ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac, respectându-se din acest punct de vedere dispozițiile art. 16 din OG nr.2/2001.
Petenta a invocat faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. Instanța a reținut că din interpretarea dispozițiilor alin.7 art.16 din OG nr.2/2001 reiese că agentul constatator are două obligații, respectiv obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și obligația de a le consemna în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”. Din formularea textului de lege rezultă că neîndeplinirea obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni nu este sancționată expres cu nulitatea, fiind deci în prezența unei nulități virtuale, în acest sens stipulând și Decizia nr.XXII/19 martie 2007, dată în recursul în interesul legii. În acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind în condițiile art.105 C.proc.civ. doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Pe de altă parte, instituirea obligației de a consemna obiecțiunile contravenientului în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”, este o garanție a respectării dreptului la apărare al contravenientului. În consecință, instanța a apreciat că, dreptul la apărare al petentului și egalitatea armelor, ca și condiții ale unui proces echitabil sunt respectate în cauză, instanța având posibilitatea să verifice în concret dacă s-au respectat dispozițiile legale în materie prin acordarea posibilității petentului să-și formuleze probatorii în susținerea plângerii și să formuleze eventualele obiecțiuni în instanță.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a considerat că, materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentei, instanța a reținut că aceasta a încheiat contract de muncă numitului Ș. V. cu începerea activității la data de 23.07.2013 fiind transmis la ITM la data de 23.07.2013, cu o zi întârziere față de termenul limită 22.07.2013, contrar prevederilor art. 4 alin.1 lit.a din HG nr.500/2001 modificată care prevede că elementele contractului individual de muncă se înregistrează în registru și se transmit, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prev. de art.3 alin.2 lit.a-g cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză constituie contravenție prev. de art. 9 alin.1 lit.a și se sancționează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă, conform prevederilor art. 9 alin.2 lit.a din HG nr.500/2011 modificată.
Pentru această contravenție petentei i s-a aplicat sancțiunea avertismentului scris potrivit disp.art. 7 din OG nr.2/2001.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat că sancțiunea avertismentului în ceea ce privește sancțiunea pentru încălcarea preved. art. art. 4 alin.1 lit.a din HG nr.500/2001 modificată privind trimiterea cu întârziere a contractului de muncă privind pe Ș. V. este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce-i revin în materia încheierii contractului de muncă cu angajații săi.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentei, din mențiunile procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.09.2013 instanța a reținut că în urma controlului efectuat în data de 30.08.2013, ora 17.00, analizând extrasul electronic Revisal s-au constatat nereguli privind transmiterea încetării contractelor individuale de muncă pentru salariații: A. F. și C. M. C. care au încetat raporturile de muncă cu angajatorul la data de 01.05.2013, petenta transmițând aceste date abia în 07.05.2013, A. V. a încetat activitatea în data de 07.05.2013, O. P. a încetat activitatea în data 10.05.2013 petenta transmițând pentru ambii salariați Revisalul abia în data de 11.07.2013, numitul M. G. A. a încetat activitatea în data de 27.07.2013, petenta transmițând revisalul abia în data de 02.08.2013.
Astfel, instanța a reținut că, netransmiterea registrului în termenele prev. de art. 4 alin.1 lit.d din HG nr.500/2011 constituie contravenție prev. de art. 9 alin.1 lit. c din același act normativ și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 8.000 lei conform prevederilor art. 9 alin.2 lit.b din HG nr.500/2011 modificată.
Din verificarea registrului general de evidență a salariaților s-a constatat faptul că pentru salariații cărora le-a încetat contractul individual de muncă în anul 2012 și anul 2013, încetarea contractelor individuale de muncă nu s-a transmis în termenul legal, adică la data încetării conform prevederilor art. 4 alin.1 lit.d din HG nr.500/2011 modificată.
Astfel, deși prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, instanța a reținut totuși că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Astfel, în temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Prin urmare, observând dispozițiile art.7 alin.3, art.21 alin.3 raportat la art.34 și art.38 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția petentei asupra regulilor ce trebuie respectate, amenda aplicată fiind disproporționată în raport de fapta săvârșită și de urmările acesteia, având în vedere gradul redus de pericol social al faptei săvârșite.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-intimat, care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul menținerii în totalitate a procesului verbal de contravenție contestat.
În motivarea apelului a susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat că pentru nerespectarea dispozițiilor art.4 alin.1 lit.a din HG nr.500/2011 nu se impunea aplicarea sancțiunii amenzii, deși instanța de fond în mod corect a apreciat asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție. A arătat că în urma controlului efectuat cu privire la societate petentă, au fost constatare o . nereguli, instanța de fond reținând de altfel în mod corect că intimata-petentă nu a transmis în termenul prevăzut de lege data încetării contractelor de muncă pentru mai mulți salariați, încălcând astfel dispozițiile art. 4 alin.1 lit.d din HG nr.500/2011 modificată. A arătat că susținerile petentei sunt lipsite de relevanță și în contradicție cu înscrisurile care atestă faptul că toți salariații menționați au solicitat încetarea contractelor de muncă cu acordul părților, angajatorul cunoscând astfel aspectele privind cererile de încetare a contractelor de muncă.
A mai arătat că fapta a fost corect constatată, iar sancțiunea aplicată reflectă gravitatea faptelor săvârșite, având în vedere numărul mare de angajați față de care societatea petentă nu și-a îndeplinit obligațiile legale.
Intimata-petentă, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.C.Proc.civ., tribunalul constată și reține următoarele:
Astfel, deși prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, instanța reține totuși că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii aplicate în cuantumul său minim, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că aceasta nu a fost corect individualizată
Conform art. 21 alin (3) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Se apreciază că aplicarea unei sancțiuni aspre contravenientului, cu amendă nu reflectă gradul ridicat de pericol social al contravenției determinat și de împrejurarea că la momentul săvârșirii nu a fost identificat și un pericol concret și nu s-a produs vreo urmare periculoasă datorată conduitei culpabile a petentului.
Petentul, conform probelor existente la dosar, se află la prima abatere de acest fel iar sancționarea sa cu amendă nu este de natură a asigura finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea dispozițiilor sancționatoare și cu atât mai puțin scopul preventiv viitor cunoscut fiind faptul că un comportament nejustificat sancționator produce în cele mai multe cazuri o reacție asemănătoare din partea celui ce aste vizat de aplicarea sancțiunii.
În raport de considerentele expuse se apreciază că aplicarea unei sancțiuni mai blânde corespunde mai bine cerințelor dispozițiilor legale menționate, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce urmează a fi menținută și de instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de către apelantul-intimat ITM M. împotriva sentinței nr.338/23.01.2014 pronunțată de către Judecătoria Drobeta-T.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă A. T. IZI SRL.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.05.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. O. | Judecător, C. P. | |
Grefier, L. A. Pereși |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3819/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2319/2014. Tribunalul... → |
|---|
