Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 459/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 13828/225/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 459
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02 SEPTEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – petent B. D. A. împotriva sentinței civile nr. 1154/18 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că, la dosar, prin Serviciul Registratură, s-a depus de către apelantul – petent, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei, că deși apelantul – petent, prin cererea de apel a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, până la primul termen de judecată nu a menționat care sunt acestea, iar intimatul, prin întâmpinare, nu au solicitat administrarea altor probe, după care instanța apreciind cercetarea judecătorească încheiată, a reținut dosarul în vederea soluționării apelului, luându-se act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 din L. 134/2010, privind C.p.civ.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 17.10.2013 sub nr._, petentul B. D. A., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/05.10.2013, solicitând anularea procesului verbal ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal de contravenție contestat a fost sancționat, cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 zile, reținându-i-se permisul de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 lit. e din OUG 195/2002. S-a reținut în sarcina petentului că în data de 05.10.2013, circulând cu autoturismul, a depășit viteza cu 59 km față de limita admisă în localitatea respectivă.
Petentul a arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, nefiind respectate disp. art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, întrucât agentul constatator nu a indicat corect temeiul de drept pentru aplicarea sancțiunii.
Dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 prevăd aplicarea sancțiunii cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, or agentul constatator nu a indicat și temeiul de drept care reglementează clasele de sancțiuni, astfel încât să se poată verifica cu exactitate legalitatea sancțiunii aplicate.
Petentul a arătat că un alt motiv de nulitate al procesului verbal de contravenție este dat de faptul că acesta a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
De asemenea, un al motiv de nulitate al procesului verbal rezultă și din interpretarea disp. art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 care prevăd că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Având în vedere natura contravenției, precum și mijloacele de dovadă, sarcina probei este răsturnată. Agentului constatator îi revine această sarcină de a dovedi cu mijloace tehnice certificate conform legii viteza concretă de deplasare constată și menționată în procesul verbal.
Astfel, agentul constatator pentru a dovedi în fața instanței viteza concretă cu care conducea petentul trebuie să dovedească faptul că respectivul aparat radar e certificat metrologic potrivit dispozițiilor legale. Întrucât agentul constatator nu a menționat . numărul aparatului radar în procesul verbal, îi este imposibil să facă dovada faptului că acel aparat radar de măsurare a vitezei este certificat metrologic și prin urmare legalitatea vitezei avute petent în data de 05.10.2013, încălcându-se astfel prevederile art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Pe fond, a arătat că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității, întrucât autoturismul petentului nu avea viteza menționată în procesul verbal.
În dovedirea plângerii a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri .
A depus la dosar, procesul verbal de contravenție . nr._/05.10.2013.
La data de 27.11.2013 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca valabil încheiat.
A arătat că la data de 05.10.2013, aflându-se în serviciu de supraveghere și control al traficului rutier, pe D.N.67, în localitatea Halânga. județul M., agentul șef de poliție M. D., a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca .,Autovision", montată pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
La ora 14.39, a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 109 km/h, în localitatea Halânga, județul M., pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 59 km/ h.
Astfel, prin procesul-verbal . nr._ s-a stabilint sancțiunea amenzii în cuantum de 720 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. (3) Ut. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul a precizat că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
A mai arătat că agentul șef de poliție M. D. deține atestatul nr._/16 din 21.05. 2013, conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar “Autovision” și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 17.04.2013.
Intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
În ceea ce privește buletinul de verificare metrologică depus la dosar odată cu întâmpinarea, a arătat că acesta nu face dovada faptului că acesta privește aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința nr. 1154/18.03.2014, a respins plângerea formulată de petentul B. D. A., în contradictoriu cu I. M..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, petentul B. D. A., a formulat plângere împotriva procesului . nr._ /05.10.2013 încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea sa de plata amenzii, arătând că a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 720 lei, avertisment, 9 puncte de penalizare si suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, întrucât, la data de 05.20.2013,orele 14,39 ar fi condus cu viteza de 59 km/h in localitate.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.102 alin. 3 lit. E din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru depășirea vitezei legale cu peste 50 km/h.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța a constatat că petentul nu a administrat nici o probă care să înlăture temeinicia procesului-verbal contestat. Mai mult decât atât, imaginile video depuse la dosarul cauzei cu CD-ul aflat la fila 22 confirmă mențiunile cuprins în procesul verbal de contravenție, respectiv că a depășit viteza legală, contravenție prevăzută de art.102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 republicată.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii cu fapta săvârșită, instanța a reținut următoarele . Gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, atrăgând astfel atenția petentului asupra importanței respectării normelor legale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B. D. A., solicitând admiterea apelului casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Motivează că judecarea in fond a cauzei a avut loc cu încălcarea dreptului la apărare al petentului.
Astfel, instanța de fond a încuviințat la termenul din data de 25.02.2014 proba cu martora O. E., iar in data de 18.03.2014, martora a fost in imposibilitate de a se prezenta, sens in care a depus cerere de amânare justificata, însă instanța de fond fără să se pronunțe cu privire la aceasta cerere, a rămas în pronunțare, procedând la judecarea cauzei deși se încuviințase proba testimoniala.
Precizează că, instanța de judecata avea obligația citării martorei cu mandat de aducere sau sub sancțiunea amenzii si nu sa treacă la judecarea cauzei fără administrarea acestei probe.
Mai mult, solicită să se observe ca deși petentul a solicitat comunicarea tuturor înscrisurilor depuse de către intimat la dosar, instanța de fond nu a comunicat toate aceste înscrisuri, deși le menționează in motivarea hotărârii.
Astfel, in motivarea sentinței atacate, instanța de fond a reținut ca mențiunile din procesul verbal sunt confirmate de către imaginile video depuse la dosar cu CD - ul aflat la dosar, CD care nu a fost comunicat petentului, acesta neavând posibilitatea sa-si exercite dreptul la apărare cu privire la aceasta proba.
Prin urmare, instanța de fond avea obligația de a comunica petentului toate probele depuse la dosar de partea adversa si sa-i acorde acestuia posibilitatea de a Studia aceste probe, de a le contesta eventual si de a-si exercita dreptul la apărare.
Fiind vorba de un CD, o proba care nu este practic materializata la dosar, cu atât mai mult nu se putea proceda la judecarea cauzei fără ca toate părțile sa ia cunoștința de aceasta proba.
In drept, invocă disp. art. 466 si urm. C. proc. civila.
Intimatul Inspectoratul de Politie al Județului M., a formulat întâmpinare, susținând în esență că, la data de 05.10.2013, apelantul-petent a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67, în localitatea Halînga, județul M. și a fost înregistrat cu aparatul radar rulând cu viteza de 109 km/h, deși limita maximă legală pentru acel sector de drum era de 50 km/ h, motiv pentru care a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.
Consideră că instanța de fond a dat o hotărâre legală si temeinică, întrucât, din analiza procesului-verbal contestat, rezultă că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia, iar, în ceea ce privește temeinicia, prin probele administrate în cauză, respectiv înregistrarea video a faptei contravenționale, am dovedit că apelantul-petent a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește atestarea legalității cinemometrelor, punctul 5.2.1 din Anexa la Ordinul nr.301/ 2005 instituie faptul că aceasta este confirmată de buletinele de verificare metrologică, care sunt eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, cât și în regim de deplasare, și în care sunt menționate marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul verificării metrologice. în acest sens face precizarea că la rubrica destinată descrierii faptei din procesul verbal, agentul constatator a consemnat că aparatul radar montat pe autospeciala marca L. cu numărul MAI_ a înregistrat și filmat fapta contravențională a apelantului - petent. Acest lucru trebuia coroborat cu buletinul de verificare metrologică, pe care l-a depus la dosar.
In concluzie, precizează că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O. G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia, aspect constatat și de instanța de fond, iar, din probele administrate în cauză, rezultă indubitabil faptul că, viteza autoturismului condus de apelantul-petent a fost stabilită cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum cer dispozițiile O.U.G. nr.195/ 2002, republicată, iar apelantul - petent a săvârșit contravenția constatată prin procesul verbal contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Legea 134/2010 privind C.p.civ.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în limitele efectului devolutiv al căii de atac determinate de ceea ce s-a apelat, instanța apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, conform prevederilor articolului 480 alineatul 3 din NCPC, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
În cauza de față, prin calea de atac a apelului a fost formulată această solicitare, respectiv ca în urma admiterii căii de atac să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând plângerea contravențională formulată în cauză de către petent – filele 1 și 2 din dosarul de fond, instanța constată că prin aceasta petentul a invocat 3(trei) motive de nulitate a procesului verbal de contravenție, și anume neindicarea corectă a temeiului de drept, întocmirea procesului verbal de contravenție pe alt model decât acela prevăzut în anexa 1D din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și neindicarea în procesul verbal de contravenție a seriei și numărului aparatului radar pentru a se putea verifica certificarea metrologică a acestuia. De asemenea, în finalul plângerii sale contravenționale, petentul a mai solicitat ca intimata să depună și un ordin de deplasare al agentului constatator, înțelegând prin aceasta să conteste existența sa.
Prin sentința civilă cu numărul 1154/18.03.2014 – filele 40 și 41 din dosarul de fond, atacată prin prezentul apel, prima instanță nu s-a pronunțat asupra nici unuia dintre motivele de mai sus, ci a indicat numai că procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute de articolul 17 din OG 2/2001, printre care și actele normative incidente. Ori după cum s-a arătat mai sus, petentul nu contestă faptul că procesul verbal nu menționează actul normativ incident, ci că menționează un act normativ care nu se aplică faptei sale. Față de respectivul capăt al cererii, instanța ar fi trebuit să verifice realitatea acestei susțineri, și apoi să verifice relevanța acesteia în drept, respectiv efectele pe care le poate produce asupra procesului verbal atacat. În privința celorlalte motive ale plângerii contravenționale, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel, nefăcând nici o referire asupra acestora, indicând numai că din vizionarea înregistrării pe suport CD a faptei se observă că petentul a circulat cu viteza indicată în procesul verbal. Ori petentul nu a contestat viteza menționată în procesul verbal de contravenție, ci a indicat ca motive de nulitate a procesului verbal întocmirea acestuia pe un alt tipizat decât cel legal, neidentificarea paratului radar de pe care se efectuează înregistrarea pentru a putea fi reținută existența/inexistența verificării metrologice și existența unui ordin pentru agentul sau agenții constatatori. Toate aceste motive ale plângerii contravenționale nu au fost verificate de instanță nici în ceea ce privește realitatea lor, și nici în ceea ce privește temeinicia ca motive de nulitate a procesului verbal de contravenție.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 25.02.2014, prima instanță a încuviințat audierea unui martor, acordând termen în vederea administrării acestei probe în data de 18.03.2014.
La data de mai sus – 18.03.2014, martora citată nu s-a prezentat, iar petenta prin avocat a depus o cerere de amânare întrucât nu se poate prezenta în instanță – fila 38 din dosar de fond.
Asupra ambelor cereri de mai sus, instanța de fond nu s-a pronunțat, în practicaua sentinței pronunțate în data de 18.03.2014 și atacate prin prezentul apel consemnându-se că cercetarea judecătorească este închisă și s-a reținut cauza în vederea soluționării pe fond.
În acest fel, nepronunțarea asupra unei cereri de amânare formulată ca urmare a imposibilității de prezentare a avocatului în fața instanței echivalează cu nerespectarea dreptului la apărare prevăzut de articolul 13 din NCPC. În plus, această încălcare a drepturilor procesuale ale părții de către instanța care nu se pronunță nici asupra cererii de amânare și nici asupra motivului pentru care s-a apreciat că în lipsa martorului se poate trece la soluționarea cauzei, se poate invoca de către parte prin intermediul căii de atac în situația în care respectivele încălcări s-au produs la ultimul termen de judecată, nulitatea relativă a unui act de procedură putând fi invocată la următorul termen, în cauza de față prin intermediul căii de atac dacă se produce la ultimul termen de judecată.
Astfel, în situația existenței a două motive întemeiate de admitere a căii de atac, respectiv a unui motiv care determină trimiterea cauzei pentru rejudecare la cererea părții întrucât nu s-a pronunțat asupra fondului cererii – articolul 480 alineatul 3 NCPC, respectiv un motiv care determină rejudecarea cauzei în apel – articolul 480 alineatul 6 NCPC, instanța va face aplicarea normei de excepție din articolul 480 alineatul 3, admițând apelul, anulând sentința și trimițân cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de petentul B. D. A. – CNP_, cu domiciliul în Miercurea C., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1154/18.03.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M..
Anulează sentința atacată nr. 1154/18.03.2014, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță – Judecătoria Drobeta Turnu Severin .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 02 Septembrie 2014, la sediul Tribunalului M.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
RED. D.Z./C.T.P.
Ex. 4/ pag. 6
Data: 22 septembrie 2014
Operator date 2626
Jud. fond A.G.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2909/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 766/2014.... → |
|---|
