Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 37398/4/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 21/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. B.
Judecător M. L. B.
Judecător N. S. D.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea recursului formulat de către recurentul-petent S. F. împotriva sentinței nr.765/03.06.2013 pronunțată de către Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-petent prin avocat M. P., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. P. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce. Susține că în primul rând nu s-a făcut dovada identității între cinemometrul folosit la constatarea contravenției și cel depus la dosar, instanța nearătând cum s-a procedat la identificarea aparatului radar, având în vedere că în procesul verbal nu există nicio mențiune referitoare la aparatul radar, astfel că aprecierea instanței privind identitatea aparatului radar este eronată. Arată că în al doilea rând instanța de fond nu a luat în considerare circumstanțele personale, respectiv faptul că petentul este șofer, care este singura sa activitate, acesta fiind pus în imposibilitate de a-și asigura nevoile zilnice ale sale și familiei sale, prin aplicarea amenzii și a măsurii complementare. În speță, se poate aplica un avertisment și se poate înlătura măsura complementară. Susține că instanța de fond nu a avut în vedere că individualizarea măsurii complementare este atributul instanței, orice sancțiune contravențională impunându-se a fi individualizată de către instanță atât privind aplicarea sancțiunii principale, cât și pentru sancțiunea complementară, în acest sens existând și o decizie a Tribunalului București. Arată că prin măsura complementară se aduce atingere raportului de muncă al petentului și solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării pentru formularea concluziilor scrise, având în vedere că s-au expus concluzii orale pe larg, împrejurare urmată de depunerea concluziilor scrise de către avocatul recurentei.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 București lata de 12.08.2012, petentul S. F. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul IPJ M. să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._/10.11.2012.
În motivare petentul a susținut că prin procesul verbal de contraventie . nr._/10.11.2012 i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, precum și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. A menționat că în data de 10.11.2012 în jurul orei 08:00, conducea autoturismul deplasându-se dinspre S. spre Strehaia, pe DN6. A fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a comunicat că a depășit cu 67 km/h viteza maximă admisă pe acest sector de drum, circulând cu o viteză de 117 km/h. Susține că viteza reținută în procesul verbal de contraventie nu corespunde realității, pe sectorul de drum DN6 nu a depășit viteza de 50 km/h, autoturismul având setată opțiunea,,limitare de viteză,, la acest prag,,. Procesul verbal nu îndeplinește nici cerința formei prevăzută de legiuitor, care stabilește că în situația în care constatarea contraventiei se face cu un mijloc tehnic certificat și omologat metrologic, se completează modelul din Anexa 1D, după prelucrarea datelor și stabilirea identității conducătorului auto.
În dovedire a depus la dosar copie de pe procesul verbal de contravenție.
Instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, reținând că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza localității Fața Cremenii.
Prin sentința civilă nr._/18.12.2012, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei Strehaia la data de 28.02.2013.
La data de 22.03.2013 petentul a depus cerere precizatoare si completatoare la plângerea contravențională în care a arătat că solicită anularea procesului verbal contestat iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile arătând că procesul verbal de contravenție este nul întrucât nu conține la rubrica descrierea faptei nicio indicație cu privire la marca, tipul și . în staționare, montat pe autoturismul IPJ M. ce a fost folosit la constatarea contravenției astfel că instanța nu are posibilitatea stabilirii îndeplinirii cerințelor legale referitoare la constatarea contravenției.
La data de 03.04.2013, intimatul a depus întampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiată sustinand că la data de 10.11.2012, orele 08.13 petentul a fost înregistrat cu aparatul radar ,circuland cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatricuare_ , cu viteza de 117 km/h pe raza localității Fața Cremenii, DN 6.
La întampinare au fost atașate: buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, raportul agentului constatator, atestatul operator și sidiul privind săvarsirea contravenției.
Judecătoria Strehaia, prin sentința nr.765/03.06.2013 a respins plângerea contravențională precizată, formulată de petentul S. F..
Instanța de fond a reținut că în ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a reținut faptul că, potrivit art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Având în vedere faptul că petentul se afla, în momentul săvârșirii faptei, pe DN 6 localitatea Fața Cremenii, instanța a reținut că viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv era, potrivit art.49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, de 50 km/h.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada situației de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Astfel, în prezenta cauză este îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, contravenția fiind constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 10.11..2012, conform buletinul de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar, agentul de poliție avea atestat de operator radar valabil pentru anul 2012.
În urma vizionarii CD –ului purtând nr.156, înaintat de către IPJ M. s-a reținut că petentul, în calitate de conducator auto, circula în localitate cu viteza de 117 km/h în data de 10.11.2012, ora 8.13 si depășește astfel viteza legală de deplasare în localitate cu peste 50 km/h.
Echipamentul video de supraveghere a traficului care a realizat înregistrarea este de tipul R. AUTOVISION, este verificat metrologic așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/19.04.2012 eliberat de către Institutul N. de Metrologie. Acest tip de radar este montat pe Dacia L. MCV cu nr. de înmaticulare_ si măsoară viteza de deplasare a vehiculelor atât în regim stationar cât si în regim de deplasare.
Lipsa mențiunilor din cuprinsul procesului verbal de contravenție cu privire la marca, tipul și . în staționare, montat pe autoturismul IPJ M. ce a fost folosit la constatarea contravenției nu constituie cazuri de nulitate a procesului verbal de contraventie întrucât în baza celorlalte mențiuni din același proces verbal de contravenție se poate identifica aparatul radar, cinemometrul de control rutier si stabili dacă acesta a fost verificat metrologic.
În procesul verbal de contravenție contestat se arată că aparatul radar, fără a fi nominalizat, identificat este montat pe auto MAI_.În cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr_/19.04.2012 se menționează că pe auto Dacia L. MCV nr_ ( actualmente MAI_ conform cărtii de identitate a vehiculului) este montat cinemometrul de control rutier tip radar, AUTOVISION compus din antena emisie receptie ., modul de prelucrare si afișare ., camera video ..
Față de dispozițiile art. 5 din ordinul nr.301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", în vigoare începând cu data de 6 august 2009 conform cărora în buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice, este cert faptul că la momentul constatării faptei contravenționale a existat identitate între cinemometrul folosit la constatarea contravenției si cel pentru care s-a prezentat buletinul de verificare metrologică.
Agentul constatator Tuică I. este atestat să lucreze cu echipamentul video de supraveghere a traficului si măsurare a vitezei de deplasare a vehiculelor potrivit atestatului nr._/27.02.2012.
Atât timp cât cinemometrul de control rutier tipul R. AUTOVISION montat pe Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare_ este verificat metrologic se prezumă că viteza înregistrată cu care se deplasează autovehiculele este cea reală.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului ,instanța a constatat că, la individualizarea acesteia, agentul constatator a avut în vedere prevederile art.21 alin.3 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În cazul de față, fapta pentru care s-a dispus sancționarea petentului cu amendă nu prezintă un pericol social scăzut, întrucât dupa cum se observă din îregistrarea video, fapta este săvârșită în curbă, cu vizibilitate scăzută, în condiții de trafic aglomerat, pe sensul opus în aproprierea curbei circulă două vehicule iar la momentul constatării faptei contravenționale petentul declară că are obiectiuni si mai fusese sanctionat pentru fapte contraventionale de aceeași natura.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-petent, care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În motivarea recursului a susținut că, contrar celor reținute de instanță, nu s-a făcut nicio dovadă că există identitate între cinemometrul folosit la constatarea contravenției și cel al cărui buletin de verificare metrologică a fost depus la dosarul cauzei. Instanța nu arată pe baza căror mențiuni s-a procedat la identificarea aparatului radar folosit, având în vedere că procesul verbal nu cuprinde nicio mențiune cu privire la radarul folosit.
A susținut că instanța a reținut greșit că există identitate între cinemometrul folosit la constatarea contravenției și cel pentru care s-a prezentat buletinul de verificare metrologică, întrucât respectiva certitudine privind identitatea cinemometrelor nu poate fi stabilită decât prin menționarea elementelor prevăzute de art.3.2.3 din normă în cuprinsul procesului verbal.
A mai arătat că însuși intimatul recunoaște că menționarea, în cuprinsul procesului verbal, a mărcii aparatului radar este obligatorie și că, numai astfel, se pot corobora mențiunile din procesul verbal cu cele din buletinul de verificare metrologică, în caz contrar indicarea generică a mărcii aparatului radar nefiind suficientă pentru a se stabili identitatea.
A susținut că în jurisprudența lor, instanțele au reținut în mod constant obligativitatea menționării seriei, mărcii și tipului aparatului R. folosit în cuprinsul procesului verbal de contravenție, lipsa acestor mențiuni atrăgând nulitatea actului constatator. Prin urmare, aprecierea instanței de fond este una eronată, fără nici un suport probatoriu, întrucât în lipsa indicării seriei, mărcii și tipului aparatului R. utilizat în momentul săvârșirii faptei există incertitudine cu privire la îndeplinirea celorlalte condiții de valabilitate ale acestuia, astfel încât nu se poate stabili, în mod neechivoc, că acesta a fost verificat metrologic, că avea îndeplinită funcția de autotestare la momentul punerii în funcțiune și că respectivul R. a fost montat pe autoturismul care l-a surprins pe recurent în localitatea Fața Cremenii.
A mai motivat că instanța nu a luat în considerare circumstanțele personale ale recurentului, care este angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar dacă s-ar menține sancțiunea principală și cea complementară, petentul ar fi în imposibilitate de a asigura nevoile zilnice de trai ale sale și familiei sale. A arătat că toate criteriile de individualizare prev. de art.21 alin.3 permit înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea măsurii complementare.
La data de 19.11.2014 recurentul-petent a depus la dosar excepție de neconstituționalitate a art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002
A susținut că petentul a fost sancționat în baza acestui text de lege pentru depășirea vitezei maxim admise pe un sector de drum cu peste 50 km/h, cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, suspendându-se astfel dreptul petentului de a mai conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 120 de zile, conform adresei nr.2701/13.11.2013 emisă de IPJ M.. În ipoteza în care procesul verbal de contravenție contestat, și-ar produce efectele, petentul s-ar afla în imposibilitatea de a-și mai desfășura obligația din contractul individual de muncă, respectiv de a mai conduce autovehicule pe drumurile publice.
A susținut că se încalcă dispozițiile art.41 alin.1 din Constituție, întrucât sancțiunea suspendării dreptului de a conduce reprezintă de fapt suspendarea dreptului la muncă pentru respectivul interval de timp.
A mai precizat că sunt încălcate dispozițiile art.16, art.20 și art.43 alin.2 din Constituția României. De asemenea, dispozițiile contestate sunt contrare art.6 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale la care România este parte, Decretul nr.212/1974. A arătat că prin sancțiunea contravențională complementară privind suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice se suspendă practic dreptul la muncă al domnului S. E., acesta aflându-se în situația de a săvârși o infracțiune dacă ar îndeplini obligația principală din contractul individual de muncă, de a fi șofer.
A mai menționat că sunt încălcate art.115 alin.4 coroborat cu art.43 alin.3 din Constituție. Astfel, nu există o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată (art.115 alin.4 Constituție). A susținut că, Curtea Constituțională a apreciat anterior că existența cazului excepțional, de care depinde legitimitatea constituțională a adoptării unei ordonanțe de urgență este stabilită și apreciată în raport cu necesitatea și urgența reglementării unei situații imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public (Decizia nr.65/1995), iar Curtea a precizat că, de esența cazului excepțional este caracterul său obiectiv, în sensul că existența sa nu depinde de voința Guvernului, care în asemenea situații este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență (Decizia 83/1998). A concluzionat, că potrivit jurisprudenței Curții și dispozițiilor art.43 alin.2 din Constituție, pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public și care nu reglementează restrângeri ale dreptului la muncă.
A invocat totodată încălcarea dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție. A susținut că dreptul la muncă este prevăzut expres în Constituție la art.41, tot în Constituție se prevede în mod complementar interdicția prev. în art.115 alin.4.
A precizat că în trecut Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la neconstituționalitatea unor prevederi similare, din lege și nu din ordonanța de urgență (art.32 din Legea nr.88/1993.)Astfel, textul prevăzut de art.32 din Legea nr.88/1993 a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr.114/1993.
Recurentul-petent a concluzionat că dispozițiile atacate aduc atingere în mod direct dreptului fundamental de a munci, conform Cod C. 2013 8322 ca șofer. Din preambulul și din motivarea actului normativ, Guvernul a omis să justifice acea situație obiectivă, cuantificabilă, care poate îndreptăți instituția să încalce disp. art.6 alin.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale la care România este parte Decretul 212/1974, art.16, art.20, art.42, art.43 alin.3, art.115 alin.4 din Constituția României. A arătat că în ce privește dreptului petentului de a munci, să se constate că ingerința din art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002 este vădită și reprezintă o atitudine contrară celei de conformare CEDO, precum explică Guvernul în preambulul unor acte similare.
Recurentul-petent a solicitat sesizarea Curții Constituționale, aceasta urmând a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, precum și suspendarea judecării recursului, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului M., nu a depus la dosar punctul său de vedere față de excepția de neconstituționalitate invocată de către recurent, deși a fost legal citat cu această mențiune.
Prin încheierea de ședință din 03.12.2014, în baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 și art.146 lit.d teza I din Constituție instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.3041 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul pentru următoarele considerente:
La data de 10.11.2012, petentul S. F. a fost sancționat în calitate de conducător auto, deoarece a condus un autoturism în localitatea Fața Cremenii, din județul M., depășind viteza maximă de 50 km/h. Petentul nu a contestat faptul că s-a deplasat pe un segment de drum în care nu putea să conducă un autoturism cu o viteză mai mare de 50 km/h, dar a susținut că viteza înregistrată de aparatul radar (117 km/h) este inexactă, acest lucru fiind generat de faptul că nu s-a făcut dovada identității dintre cinemometrul amplasat pe autoturismul poliției rutiere și acela pentru care s-a înfățișat buletinul de verificare metrologică.
Această critică adusă sentinței nu poate fi reținută deoarece la dosarul cauzei există buletinul de verificare metrologică din 19.04.2012, eliberat pentru aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. MAI34581 (autovehicul care inițial a fost înmatriculat sub nr._ ) – înscrisul se află la fila 18 în dosarul primei instanțe. În aceste condiții în care recurentul a condus autoturismul cu 117 km/h pe un sector de drum în care viteza maxim admisă era de 50 km/h, fapta acestuia realizează elementele constitutive ale contravenției descrise în actul sancționator.
Aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile este consecința aplicării sancțiunii principale (amenda de 630 lei) și ea nu poate fi înlăturată de instanță, pe considerentul că reclamantul este șofer de meserie. Sancțiunea complementară se aplică tuturor acelora care săvârșesc o astfel de contravenție, iar recurentul ar fi avut posibilitatea să o evite, dacă ar fi respectat regulile de circulație referitoare la viteza maximă cu care se poate deplasa în localitate.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, bine motivată, cu consecința respingerii căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de către recurentul-petent S. F. împotriva sentinței nr.765/03.06.2013 pronunțată de către Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2014.
Președinte, C. T. B. | Judecător, M. L. B. | Judecător, N. S. D. |
Grefier, L. A. Pereși |
Red. C.B./Tehn. L.A.P.
2 ex – 06.03.2014
Cod operator 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 2163/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
