Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 629/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 8332/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 629/2014
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Judecător A. B.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul-intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. împotriva sentinței nr.152 din 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata -petentă ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. L., cu delegație nr. 7524 din 24.10.2014, pentru apelantul-intimat, lipsă fiind intimata - petentă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, dosarul se află la primul termen de judecată, în apel, după procedura prealabilă, că intimata petentă nu a depus întâmpinare și că se solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art.411 alin.1 pct.2 cod procedură civilă de către apelantul intimat, după care;
Consilier juridic P. L., pentru apelantul intimat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic P. L., pentru apelantul intimat, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.06.2013, pentru motivele detaliate pe larg în cererea de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele;
Pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. a fost înregistrat la data de 17.06.2013, dosarul nr._, prin care petenta a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la 04.06.2013 de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M..
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 28.05.2013, orele 10:10 – 10:30, s-a efectuat un control de către inspectorii de muncă din cadrul I. M. la locul de muncă construcție Casa de Vacanță proprietate privată – organizat de aceasta, în localitatea Eșelnița, control concretizat în procesul verbal de control nr._/31.05.2013, în care s-au constatat următoarele: angajatorul . a primit la munca fara a le întocmi contract individual de munca următoarele persoane: Natarîș N. care la momentul efectuării controlului 28.05.2013 a declarat în scris ca prestează activitate ca muncitor la . de la data de 15.05.2013 însa nu a semnat contract de munca la începerea activității și Boancas I. care, la momentul efectuării controlului 28.05.2013 a declarat în scris ca prestează activitate ca muncitor necalificat la . nu a semnat contract de munca la începerea activității. In conformitate cu prevederile articolului 16 alineatul 1 din Legea nr. 53/2003 republicata, contractul individual de munca se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisa, în limba română.
A susținut că procesul verbal nu este semnat de niciun reprezentant al subscrisei si nici atestat de către un martor, aspect care atrage nulitatea acestuia. Potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient în cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor".
Cu privire la această cerință imperativă a legii, a arătat ca procesul verbal s-a încheiat în absenta contravenientului, iar starea de fapt reținută de către agentul constatator nu este confirmată de către niciun martor, ceea ce este prejudiciabil pentru aceștia, întrucât susținerile agentului constatator nu au putut fi verificate, aspect de natura a atrage nulitatea acestuia.
A mai învederat că sancțiunea a fost aplicată persoanei juridice, deși potrivit art. 3 alin. 2 din OG 2/2001, "persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții", ori aceasta este excepția, regula fiind aplicarea sancțiunii persoanei fizice vinovate, sancționarea persoanei juridice putând fi făcuta numai in situația in care actul normativ sancționator prevede in mod expres aceasta posibilitate, iar fapta contravenționala nu exista.
Mai mult, petenta a apreciat că fapta contravențională nu există, întrucât unitatea are încheiate atât contracte individuale de muncă, cât și fișe de instruire la angajare pentru toate persoanele care lucrează în cadrul societății.
Petenta a pretins că, în realitate, controlul efectuat de către persoane din cadrul I. a fost deficitar întrucât s-a bazat pe declarații ale unor muncitori luate în stil agresiv, oamenii scriind ceea ce au sugerat inspectorii aflați in control.
A menționat că sediul societății se afla în județul Bistrița-Năsăud, documentele de personal fiind întocmite si păstrate la sediu, iar între sediu și localitatea unde s-a efectuat controlul este o distanță semnificativa de peste 500 km, distanta care nu poate fi parcursa cu mare ușurința, din această cauză aflându-se în imposibilitate să dea curs solicitării organelor de control în termenul stabilit de acestea.
Identificarea persoanelor aflate la muncă s-a făcut doar în baza declarației acestora, prin arătarea numelui, fără indicarea altor elemente de identificare care să permită verificarea veridicității stării de fapt si a susținerilor. Petenta a precizat că printre angajații săi sunt și numiții Natarîș N.-F. si B. I., ale căror contracte individuale de munca sunt înregistrate in REVISAL sub nr. 204/20.05.2013 și 203/20.05.2013.
In drept, și-au întemeiat plângerea pe prevederile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii a depus la dosar în copie: procesul verbal . nr._ emis la 04.06.2013 de intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă M., contracte individual de muncă nr.203/20.05.2013 încheiat între petentă și numitul B. I., nr. 204/20.05.2013 încheiat între petentă și numitul Natarîș N. F., raport per salariat, fișe instruire la angajare întocmite la data de 22.05.2013.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dr.Tr.S., potrivit art.32 alin.2 din OG nr.2/2001, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova, motivând că locul săvârșirii contravenției este în localitatea Eșelnița.
Pe fondul cauzei, a arătat că la data de 28.05.2013, orele 1000- 1030 a fost efectuat un control în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă la locul de muncă construcție „casa de vacanță proprietate privată"- organizat de către petentă în loc. Eșelnița.
Cu această ocazie, au fost depistate în activitate 4 persoane, respectiv A. T. O., B. I., Natarîș N. și B. I., iar aceștia din urmă au precizat că lucrează fără forme legale de angajare, celelalte persoane identificate arătând că lucrează cu forme legale de angajare și au fost instruite corespunzător în domeniul securității și sănătății în muncă.
Ținând cont de faptul că nu au putut fi verificate toate documentele solicitate, inspectorii de munca au invitat angajatorul să se prezinte în data de 30.05.2013 la sediul I. M. cu documentele menționate în înștiințare, în vederea definitivării actului de control, însă petenta nu a dat curs invitației, nu a transmis prin alt mijloc de comunicare documentele solicitate și nici nu a solicitat amânarea controlului, întocmindu-se astfel în data de 31.05.2013 procesul verbal de control nr._ și anexele aferente în lipsa reprezentantului petentei.
Astfel, intimatul a precizat că față de declarațiile persoanelor găsite în activitate și având în vedere situația existentă pe teren, s-a constatat că angajatorul a primit la muncă două persoane fără forme legale de angajare, încălcând prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii.
A mai precizat că dacă salariații în cauză ar fi avut contracte individuale de muncă, ar fi declarat aceste aspecte organelor de control, iar atitudinea angajatorului de a nu se prezenta cu documentele solicitate în vederea definitivării controlului confirmă starea de fapt constatată de către inspectorii de muncă.
De asemenea, a susținut că anexarea de către petentă a contractelor individuale de muncă pentru numiții Nataris N. și B. I. nu o exonerează de răspundere pentru fapta săvârșită, aceste contracte fiind înscrisuri sub semnătură privată, nefăcându-se dovada îndeplinirii condițiilor art. 1182 Cod civil, neavând o dată certă.
În ceea ce privește excepțiile de nulitate ale procesului verbal de sancțiune contestat, invocate de către petentă, intimatul a precizat că în situația în care contravenientul nu se află de față, art. 19 alin. l din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 stabilește obligația agentului constatator de a menționa lipsa contravenientului de la întocmirea procesului verbal, si motivația privind întocmirea procesului-verbal în lipsa unui martor, iar aceste obligații au fost respectate și nu pot atrage nulitatea relativă a procesului de constatare a contravențiilor și nicidecum nulitatea absolută.
În probațiune, a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 04.06.2013, proces-verbal de control, anexa de constatare, fișă de identificare Natarîș N., fișa de identificare B. I., înștiințare nr. 247, confirmare de primire.
Petenta a depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susținerilor din cuprinsul întâmpinării întrucât acestea nu au la bază nici o probă concretă, astfel că trebuie să aibă prioritate prezumția de nevinovăție.
Reiterând apărările inițiale, petenta a arătat că din cauza distantei mari dintre sediul social si punctele de lucru ale societarii, administratorul său nu a fost in măsură să se deplaseze la solicitarea organelor de control, pentru aceasta fiind necesar un termen rezonabil care sa permită transmiterea actelor, înștiințarea invocata de către organele de control fiind lăsata unui angajat muncitor necalificat, termenul a fost extrem de scurt, de nici 48 de ore.
Prin sentința civilă nr. 3829 din 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a fost admisă excepția de necompetență teritorială invocată de intimată și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova, județul M., în cauza formulată de petenta . contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M..
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Orșova la data de 03.12.2013, sub nr._ .
Judecătoria Orșova prin sentința nr.152 din 26.03.2014 a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta ., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 04.06.2013 întocmit de către intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M. și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei aplicată petentei, cu sancțiunea „avertisment”.
Instanța de fond a reținut că:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.06.2013 de către intimatul Inspectoratul de Muncă M., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20 000 lei întrucât nu a respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003. În esență, agentul constatator a reținut că la data de 28.05.2013, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al acesteia din ., au fost depistate două persoane, numiții Natarîș N. și Boantăș I., care desfășurau activități fără a fi semnat contract individual de muncă anterior începerii activității.
În drept, potrivit dispozițiilor art.34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Pentru analiza legalității acestuia vor fi avute în vedere dispozițiile art. 16 și 17 din actul normativ menționat anterior, în care sunt enumerate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție si stabilesc regimul nulității actului în cazul în care acestea lipsesc.
Instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act.
Instanța a apreciat că este neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către petentă constând în încălcarea dispozițiilor art.19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, respectiv nesemnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor asistent. Astfel, instanța constată că acesta nu este prevăzut în enumerarea cuprinsă de art. 17 din același act normativ, astfel încât nu poate duce la anularea actului decât în condițiile dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea procesului-verbal de contravenție. Nu se poate reține faptul că a fost încălcat dreptul la apărare al petentei câtă vreme aceasta a fost înștiințată la data de 28.05.2013 (fila 34) despre faptul că are obligația de a prezenta intimatului documentele lucrătorilor care desfășoară activitate pentru aceasta. Chiar dacă înștiințarea a fostă lăsată unui angajat de la punctul de lucru, acesta avea posibilitatea de a comunica reprezentanților petentei faptul că a avut loc un control și s-au luat măsuri față de aceasta, nefiind verosimilă susținerea petentei în sensul că angajații săi de la punctul de lucru nu au avut niciun mijloc de comunicare pentru a lua legătura cu aceasta.
Cu privire la motivul de nulitate constând în greșita aplicare a amenzii contravenționale persoanei juridice, instanța a constatat că potrivit art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, obligația de a întocmi angajaților contracte individuale de muncă revine angajatorului, indiferent dacă acesta este persoană fizică sau juridică – art.14 alin.1 din același act normativ -, astfel că în mod corect societatea petentă a fost sancționată, aceasta fiind subiectul activ al contravenției.
Față de aceste argumente, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției este un înscris oficial, care se bucură de prezumția relativă de legalitate si temeinicie, nefiind necesară nicio altă formalitate, aprobare sau confirmare, dacă este întocmit de către un agent public aflat în exercițiul funcțiunii, în calitate de reprezentant al statului, făcând dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, contestatorul având posibilitatea să răstoarne această prezumție prin administrarea de probe.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”. Totodată, potrivit art. 260 alin. 1 lit. e, constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă.
Din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că cele cuprinse în procesul-verbal de contravenție corespund adevărului, în sensul că la data întocmirii controlului numiții Natarîș N. și Boantăș I. au desfășurat activități de muncă pentru petentă fără a avea întocmite contracte individuale de muncă. Această concluzie se desprinde din declarațiile date de către aceștia în fața organelor de control, dar și din atitudinea ulterioară a petentei, care nu a prezentat documentele justificative la data la care au fost cerute. Mai mult, nici nu a solicitat amânarea controlului și nu a indicat vreun motiv temeinic pentru care nu a putut prezenta aceste documente nici ulterior datei de 30.05.2013, până la momentul întocmirii actului sancționator.
Contractele individuale de muncă depuse la dosarul cauzei de către petentă nu pot duce la o concluzie contrară întrucât acestea nu au dată certă și nu se poate stabili dacă au fost întocmite înainte de data controlului, ori ulterior acestuia, pro causa. Nici extrasul din registrul REVISAL nu face o astfel de dovadă, acesta cuprinzând cele transmise de angajator, însă nu indică și data la care s-au efectuat transmiterile. De altfel, contractele de muncă depuse de către petentă la dosarul cauzei sunt datate cu 20.05.2013, iar numiții Natarîș N. și Boantăș I. au declarat în fișele de identificare că desfășoară activitate la societatea petentă din data de 15.05.2013. Astfel, chiar și în ipoteza în care contractele de muncă ar fi fost într-adevăr încheiate la data de 20.05.2013, anterior efectuării controlului, față de declarațiile celor doi angajați menționați mai sus, se constată că societatea petentă oricum ar fi încălcat dispozițiile legale ce reclamă încheierea contractelor de muncă anterior începerii activității.
Având în vedere argumentele expuse anterior, instanța a apreciat că procesul-verbal întocmit în cauză corespunde realității, fiind temeinic.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reținut că potrivit art. 20 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Instanța a apreciat că deși sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, gradul pericol social al faptei este unul scăzut ce justifică înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, întrucât societatea petentă a intrat ulterior în legalitate, întocmindu-le numiților Natarîș N. și Boantăș I. contracte individuale de muncă, fiind și înregistrate în Revisal.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei aplicată petentei, cu sancțiunea „avertisment”.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.06.2013.
În motivele de apel a susținut că în data de 28.05.2013 a fost efectuat un control în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă la locul de muncă construcție „casa de vacanță proprietate privată" - organizat de către petentă în loc. Eșelnița, jud. M..
Cu această ocazie, au fost depistate în activitate 4 persoane, respectiv A. T. O., B. I., Natarîș N. și B. I., iar aceștia din urmă au precizat că lucrează fără forme legale de angajare, celelalte persoane identificate arătând că lucrează cu forme legale de angajare și au fost instruite corespunzător în domeniul securității și sănătății în muncă.
Ținând cont de faptul că nu au putut fi verificate toate documentele solicitate, inspectorii de munca au invitat angajatorul să se prezinte în data de 30.05.2013 la sediul I. M. cu documentele menționate în înștiințare, în vederea definitivării actului de control, însă petenta nu a dat curs invitației, nu a transmis prin alt mijloc de comunicare documentele solicitate și nici nu a solicitat amânarea controlului, întocmindu-se astfel în data de 31.05.2013 procesul verbal de control nr._ și anexele aferente în lipsa reprezentantului petentei.
Analizând declarațiile persoanelor identificate in activitate coroborate cu starea de fapt și cu extrasul electronic REVISAL s-au constatat următoarele deficiente: angajatorul a încălcat dispozițiile art.16 alin. l din Codul Muncii fiind sancționat în baza art.276 alin. l lit. e din același act normativ, pentru faptul ca nu a întocmit forme legale de angajare celor două persoane identificate in activitate, respectiv Natarîș N. și B. I., fiind sancționat cu minimul amenzii contravenționale stabilit de lege.
Chiar instanța de fond a precizat că petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa de organul de control, precizând că atât din înscrisurile administrate cât și din declarațiile persoanele identificate în activitate a rezultat în mod cert faptul că la data efectuării controlului numiții Natarîș N. și B. I. își desfășurau activitatea fără a avea forme legale de angajare.
A considerat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, având în vedere atât numărul persoanelor depistate că desfășurau activitate fără a avea forme legale de angajare, precum și drepturile de care sunt lipsite persoanele care își desfășoară activitatea „la negru".
A considerat că fapta prezintă un grad mare de pericol social deoarece, abia după momentul încheierii contractului individual de muncă salariații dobândesc drepturile prevăzute de lege, drepturi ce izvorăsc din calitatea lor de salariați (vechime în muncă, drepturi de pensie, dreptul la șomaj, dreptul la asigurări de sănătate, dreptul la concedii etc.), iar raportul juridic de muncă, există, doar între persoanele care sunt parte într-un contract individual de muncă. De altfel, conform prevederilor art.16 alin.4 din Codul Muncii, doar „Munca prestată în temeiul unui contract individual de munca îi conferă salariatului vechime în muncă".
Faptul că, ulterior controlului, angajatorul a încheiat contract individual de munca salariatului în cauza nu îl exonerează de răspundere pentru faptele săvârșite.
Ulterior controlului, majoritatea angajatorilor prezintă contracte de munca fabricate pro causa, doar pentru soluționarea litigiilor aflate pe rol în speranța exonerării de plata amenzilor aplicate, prejudiciind astfel salariații în toate drepturile conferite de lege, folosindu-i după bunul plac.
Datorită pasivității angajatorului fata de proprii salariați transformarea amenzii contravenționale aplicate nu ar face decât să încurajeze angajatorii în a utiliza astfel de practici cu speranța că atunci când vor fi depistați vor putea ocoli încă o dată legea.
Deși instanța de fond a înlăturat înscrisurile administrate de către petenta ca fiind întocmite pro causa, a apreciat gradul de pericol social al faptelor săvârșite ca fiind redus fără o motivare justificată în acest sens.
Prin fapta sa, angajatorul a stat în pasivitate, ignorând rolul și importanta respectării dispozițiilor legale privind întocmirea formelor legale de angajare.
Instanța de fond, în sentința pronunțată a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei încălcarea obligațiilor prevăzute art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 și implicit sancționarea acestuia potrivit legii, astfel că procesul verbal de contravenție se bucură în continuare de prezumția de temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Astfel, rezultă în mod cert faptul că petenta folosea persoane care aveau o situație financiară dificilă pentru propriul interes fără a lua în considerare consecințele prestării muncii la negru si a lipsei unei instruiri corespunzătoare în domeniul securității și sănătății în muncă, faptul ca aceste persoane nu beneficiază de nici unul din drepturile prevăzute de lege, acestea fiind întotdeauna partea slabă dintr-un raport de muncă.
A considerat că transformarea amenzii contravenționale aplicate în avertisment nu este de natura sa sancționeze adecvat angajatorul pentru fapta constatată și nici să realizeze scopul preventiv al sancțiunii contravenționale, o astfel de practică neconducând decât la încurajarea angajatorilor de a folosi astfel de practici.
A solicitat admiterea apelului ca fiind întemeiat si schimbarea sentinței civile apelate in sensul menținerii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/04.06.2013 si respingerea plângerii contravenționale formulate de .
In drept, apelul se întemeiază pe dispozițiile art.466 alin.1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Intimata-petentă . nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 04.06.2013 de Inspectoratul de Muncă M., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20 000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003.
S-a reținut că la data de 28.05.2013, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al acesteia din ., au fost depistate două persoane, numiții Natarîș N. și Boantăș I., care desfășurau activități fără a fi semnat contract individual de muncă anterior începerii activității.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, în mod corect, prima instanță a reținut că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001 și că petenta nu a dovedit altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Cu privire la sancțiunea aplicată însă, în mod greșit, prima instanța a apreciat că gradul pericol social al faptei este unul scăzut ce justifică înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, întrucât societatea petentă a intrat ulterior în legalitate, întocmindu-le numiților Natarîș N. și Boantăș I. contracte individuale de muncă, fiind și înregistrate în Revisal.
Procedând astfel prima instanță nu a ținut seama de criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute de art.21(3) din OG nr.2/2001.
Conform art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere atât numărul persoanelor depistate că desfășurau activitate fără a avea contract individual de muncă, cât și perioada de timp în care au desfășurat activitate fără forme legale, precum și faptul că drepturile ce izvorăsc din calitatea de salariați (vechime în muncă, drepturi de pensie, dreptul la șomaj, dreptul la asigurări de sănătate, dreptul la concedii etc.) se dobândesc de la momentul încheierii contractului individual de muncă, raportul juridic de muncă existând doar între persoanele care sunt parte într-un contract individual de muncă, se consideră că gradul de pericol social al faptei este unul ridicat ce justifică aplicarea sancțiunii amenzii.
Faptul că ulterior controlului societatea petentă a încheiat contractul individual de muncă, îndeplinindu-și astfel obligația prevăzută art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, pentru nerespectarea căreia era deja sancționată prin procesul verbal contestat, nu justifică aplicarea sancțiunii avertisment, fiind vorba despre o împrejurare ulterioară săvârșirii faptei contravenționale.
În consecință, ținând seama de pericolul social ridicat al faptei, activitatea desfășurată de petentă (construcții), de numărul persoanelor care desfășurau activitate fără a avea contract individual de muncă (2 persoane) se reține că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator care a aplicat amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, conform art.480 C.pr.civ., apelul va fi admis și va fi schimbată sentința apelată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelantul-intimat INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ M. împotriva sentinței nr.152 din 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-petentă ..
Schimbă sentința nr.152 din 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova.
Respinge plângerea formulată de petenta ., cu sediul în comuna Șant, .. 50/3, . Bistrița Năsăud, împotriva procesului verbal . nr._ din data de 04.06.2013 întocmit de către intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ..3, județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2014.
Președinte, M. L. B. | Judecător, A. B. | |
Grefier, Tudorița I. |
Red.A.B./tehnored.T.I.
28 noiembrie 2014
4 ex./7 pag.
cod operator 2626/2006
jud. fond O.C.M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 851/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1431/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
