Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 524/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 524/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 870/274/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 207/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta ., împotriva sentinței nr.524/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PT. CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la data de 22.08.2013, petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la 25.07.2013, solicitând anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, a arătat că în data de 25.07.2013, în jurul orelor 17,00, angajatul acesteia, numitul P. F. A., a efectuat transport rutier de persoane cu microbuzul având nr. de înmatriculare_, fiind oprit pe raza DN 57 loc. Dubova, județul M., de către inspectorii intimatei, care i-au solicitat să prezinte documentele la control. După verificarea cartelei tahograf efectuată cu programul Tachoscan, unul dintre agenți a completat formularul de control în trafic . nr._, pe care i-a cerut să-l semneze însă nu i l-a comunicat nici împreună cu procesul verbal de control, pentru a le putea astfel compara pentru conformitate.
A mai arătat că procesul verbal nu a fost întocmit pe loc, ci ulterior, la sediul Inspectoratului Teritorial nr. 6 din Slatina, fără ca aceasta să primească vreo înștiințare pentru a se prezenta în vederea semnării procesului verbal de contravenție, oferirii de explicații și consemnării eventualelor obiecțiuni. Astfel, a susținut petenta, procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal, care nu a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere, fără martori care să ateste această împrejurare.
A mai menționat că procesul verbal este nelegal, fiind lovit de nulitate și a solicitat să se constate că fapta nu există.
A arătat că la data de 06.08.2013, le-a fost comunicat procesul-verbal de contravenție atacat, prin curier rapid, din cuprinsul căruia rezultă că aceasta a fost sancționată pentru nerespectarea de către conducătorul auto a perioadei minime de odihnă săptămânale, redusă cu mai mult de două ore, dar mai puțin de patru ore, însă nu se specifică și ora până la care a executat perioada de odihnă săptămânală.
De asemenea, a mai precizat că din verificările efectuate de aceasta asupra cartelei tahograf aparținând conducătorului auto P. F.-A., prin intermediul unei firme autorizate, a rezultat că acesta nu a fost găsit cu contravenții la Regulamentul 561/2006.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 23.09.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data de 25.07.2013, ora 17,05 pe DN 57 km 25 pe raza loc. Dubova, județul M. a fost oprit în trafic și controlat microbuzul cu numărul de circulație_, utilizat pentru transport public de persoane de către . în cursă ocazionala de persoane.
În urma verificării cartelei tahograf a conducătorului auto cu programul Tachoscan 1.0, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu mai mult de 2 ore, dar mai puțin de 4 ore. S-a constatat că în data de 21.07.2013 ora 12:45 până în data de 22.07.2013 ora 10:09 a executat odihna săptămânală de 21 ore și 27 minute în loc de 24 ore, deci odihnă săptămânala mai scurtă cu 2 ore și 33 minute.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că nu a fost menționată ora în data de 22.07.2013, intimatul a precizat că această împrejurare se datorează unei erori de redactare a procesului-verbal de contravenție, întrucât aceste date rezultă fără echivoc din fișa controlului săptămânal al conducătorului auto.
La termenul din data de 30.10.2013, petenta a depus note scrise prin care a precizat că un motiv în plus de nelegalitate al procesului-verbal de contravenție îl constituie faptul că intimatul a calculat în mod greșit perioada de repaus săptămânal. Astfel, acesta a început calculul acestei perioade cu ziua de duminică-21.07.2013, continuându-l cu ziua de luni-2.07.2013, contrar dispozițiilor art. 4 alin. 2 lit. i din Regulamentul 561/2006, care definesc termenul de săptămână ca fiind perioada cuprinsă între ora 00:00 a zilei de luni și ora 24:00 a zilei de duminică.
A mai precizat că acesta este probabil motivul pentru care verificările aceleiași cartele tahograf cu aparate de citire diferite au generat rezultate diferite. Totodată, a precizat că într-adevăr înscrisurile atașate de intimat dovedesc faptul că de la 21.07.2013 ora 12.43 până la 22.07.2013 ora 10.09 perioada de odihnă este de 21 ore și 27minute, în loc de 24 de ore, însă acest lucru s-a datorat faptului că în data de 22.07.2013 conducătorul auto a fost obligat să plece cu turiștii din parcare, conform mențiunii făcute de acesta pe spatele listării din aparatul tahograf a zilei respective.
A menționat că șoferul auto a mișcat puțin microbuzul la ora 10.10, însă doar pentru a căuta o altă parcare, iar doar de la ora 11.00 a pornit în cursă, astfel că aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. d nu se justifică, întrucât art. 12 din Regulamentul 561/2006 conferă conducătorilor auto dreptul de a deroga de la art. 6-9 indice 1, pentru a le da posibilitatea de a ajunge la un loc de oprire corespunzător, în măsura în care este necesar pentru garantarea siguranței persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiția de a nu se periclita prin aceasta siguranța rutieră.
Așadar, a precizat petenta, sancțiunea corectă ar fi putut fi eventual aplicată în baza art. 8 alin. 3 pct. 9, caz în care sancțiunea ar fi fost alta.
Prin sentința nr. 524/01.11.2013 Judecătoria Orșova a admis în parte plângerea contravențională, a redus cuantumul amenzii aplicate petentei de la 6000 lei la 3000 lei și a obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de intimata ISCTR la data de 25.07.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6000 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 pct. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, aprobată și completată prin Legea 52/2010.
În esență, agentul constatator a reținut că în data de 25.07.2013, ora 17.05, pe DN 57 km 25, în localitatea Dubova, a fost oprit și verificat în trafic microbuzul cu numărul de înmatriculare_ utilizat pentru transport public de persoane de către petentă, condus de către conducătorul auto P. F.-A.. În urma verificărilor cartelei tahograf a conducătorului auto cu programul TahoScan 1.9, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu mai mult de două ore, dar mai puțin cu patru ore. Astfel, s-a constatat că în data de 21.07.2013, ora 12.43, până în data de 22.07.2013, a executat odihnă săptămânală de 21 ore și 27 minute în loc de 24 ore, deci odihnă săptămânală mai redusă cu 2 ore și 33 minute.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificare legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Astfel, sub aspectul legalității, instanța reține ca aplicabile prevederile art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispoziții legale care enumeră mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție, si stabilesc regimul nulității actului întocmit în cazul în care acestea lipsesc. Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata o nulitate necondiționată de vătămare a acestui act.
Cu privire la motivele de nulitate invocate de către petentă, instanța observă, în primul rând, că încheierea procesului-verbal de contravenție la sediul intimatei și nu la locul faptei nu prezintă relevanță, OG 2/2001 neimpunând ca loc al întocmirii locul faptei, relevant doar în ceea ce privește instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională. Această împrejurare, respectiv a încheierii procesului-verbal la sediul intimatei, în lipsa contravenientei, trebuie confirmată de un martor, astfel cum prevede art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, neexistând însă obligația intimatei de a înștiința contravenientul să se prezinte la sediul acesteia, astfel cum susține petenta, obligația intimatei fiind de a îi comunica procesul-verbal de contravenție astfel încheiat –art. 25 alin. 1 din același act normativ-, pe care aceasta din urmă și-a îndeplinit-o (fila 7).
Referitor la necesitatea semnării procesului-verbal de contravenție de un martor, în condițiile impuse de art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, instanța apreciază că lipsa semnăturii acestuia atrage nulitatea actului administrativ întocmit doar în măsura în care partea interesată dovedește o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Instanța apreciază că prezența martorului asistent la încheierea procesului-verbal de contravenție reprezintă o garanție care își găsește aplicabilitatea în cazurile în care contravenția este săvârșită în circumstanțe greu de probat pentru contravenient. Or, instanța consideră că situația din prezenta cauză nu se circumscrie celei menționate anterior, astfel încât lipsa semnării procesului-verbal de către un martor asistent nu este de natură a face imposibilă pentru petentă dovedirea situației de fapt în temeiul căreia s-a reținut săvârșirea contravenției.
Instanța consideră, totodată, că lipsa posibilității petentei de a formula obiecțiuni ca urmare a încheierii procesului-verbal de contravenție în lipsa reprezentantului legal al societății petente nu este de natură a atrage anularea actului administrativ încheiat în acest mod, întrucât petentei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, având în vedere că aceasta a expus pe larg, în procesul civil, toate obiecțiunile pe care le-ar fi avut la încheierea procesului-verbal de contravenție, instanței revenindu-i obligația de a analiza toate criticile acesteia sub aspectul legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că normele referitoare la perioadele de conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 561/2006, act normativ cu aplicabilitate directă în dreptul național.
În cuprinsul art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 sunt cuprinse obligațiile pe care conducătorul auto trebuie să le respecte în ceea ce privește perioada de odihnă.
Astfel, potrivit alin.1 al articolului menționat anterior, conducătorul auto respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal.
Perioada de repaus săptămânal reprezintă o perioadă săptămânală (perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora 24.00 a zilei de duminică, potrivit lit. i din același articol) în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală” – de 45 de ore sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă” – de 24 ore.
Potrivit art. 8 alin. 2 pct. 9 din OG 37/2007, constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu mai mult de două ore, dar mai puțin de 4 ore, reprezentând încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006.
Din fișa de activitate a conducătorului auto P. F. A., depusă la dosarul constituit la filele 12-14, rezultă că de la data de 21.07.2013, ora 12.43 și până la 22.07.2013, ora 10.10, perioada de odihnă este de 21 ore și 27 de minute, în loc de 24 ore. Potrivit art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la articolele 6-9 în măsura necesară pentru a se garanta siguranța persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiția de a nu se periclita prin aceasta siguranța rutieră. Conducătorul auto trebuie să indice manual natura și cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea la locul de oprire corespunzător.
Sub acest din urmă aspect, instanța apreciază ca neîntemeiată susținerea petentei în sensul că mențiunea făcută de către conducătorul auto pe spatele listării din aparatul tahograf a zilei respective, și anume „Am fost obligat să plec cu turiștii din parcare”, o exonerează de răspundere în baza articolului menționat anterior. Astfel, instanța consideră că mențiunea conducătorului auto este insuficientă pentru a se putea considera îndeplinită obligația de a indica cauza și natura derogării despre care face vorbire textul normativ european, conducătorul auto neprecizând cauza pentru care a fost obligat să plece cu turiștii din parcare, neoferind astfel detalii suficiente pentru a se putea verifica dacă și în ce măsură această activitate poate constitui o derogare permisă de art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Este de asemenea, neîntemeiată și susținerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este nelegal pe considerentul că intimatul a început calculul perioadei de repaus săptămânal cu ziua de duminică,-21.07.2013 și l-a continuat cu ziua de luni, contrar dispozițiilor art. 4 alin. 2 lit. i din Regulamentul 561/2006, care definesc termenul de săptămână ca fiind perioada cuprinsă între ora 00:00 a zilei de luni și ora 24:00 a zilei de duminică.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că intimatul a început calculul perioadei de repaus săptămânal cu ziua de duminică,-21.07.2013 și l-a continuat cu ziua de luni, ci că s-a verificat activitatea conducătorului P. F.-A. în săptămâna 15.07._13 (luni-duminică). Astfel, în ziua de 25.07.2013 (joi), s-a constatat că în săptămâna anterioară (respectiv cea precizată anterior) a avut o perioadă de repaus săptămânal de 21 ore și 27 minute, în loc de 24 ore, deoarece în ziua de luni 22.07.2013 a pornit iarăși în cursă, deși nu se scursese perioada de odihnă săptămânală redusă de 24 de ore, încălcându-se dispozițiile art. 8 alin. 2 pct. 9 din OG 37/2007. Deși în înscrisul depus de către petentă la fila 8 se menționează că șoferul auto nu a fost găsit cu contravenții în perioada 21.06._13, instanța observă că din listele detaliate ale activităților pentru conducătorul auto în cauză rezultă că acesta din urmă într-adevăr a executat odihnă săptămânală de 21 de ore și 27 minute în loc de 24 de ore în săptămâna 15.07._13 (fila 13).
În raport de aceste considerente, instanța apreciază că fapta petentei există și constituie contravenția prevăzută de art. 8 alin. 2 pct. 9 din OG 37/2007.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța observă că petenta a fost amendată contravențional cu suma de 6000 lei, în baza art. 9 alin. 1 lit. d din OG 37/2007, amenda fiind stabilită în cuantumul maxim prevăzut de norma contravențională. Având în vedere însă că legea sancționează nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu mai mult de două ore, dar mai puțin de 4 ore și că petenta a executat odihna săptămânală mai scurtă cu două ore și 33 de minute, instanța apreciază ca excesivă amenda contravențională aplicată, astfel că o va reduce la minimul prevăzut de dispozițiile OG 37/2007, respectiv la 3000 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, petenta A. T. SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, modificare sentinței și rejudecând, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anume: în principal, anularea procesului verbal atacat și exonerarea de plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului..
În motivare, a arătat că instanța de fond a reținut posibilitatea incidenței disp. art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 potrivit cărora conducătorul auto poate deroga de la articolele 6-9, pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, însă a apreciat că acest text de lege nu este incident, întrucât „mențiunea făcută de conducătorul auto pe spatele, listării din aparatul tahograf a zilei respective, si anume „Am fost obligat să plec cu turiștii din parcare" este insuficientă, conducătorul auto neprecizând cauza pentru care a fost obligat să plece cu turiștii din parcare ... ".
A susținut că neindicarea cauzei de către conducătorul auto nu poate constitui un motiv suficient și rezonabil pentru a nu se reține derogarea permisă de art.12 din Regulamentul CE nr.561/2006 întrucât conducătorul auto nu are reprezentarea juridică a acțiunilor sale, relevant fiind faptul că acest a efectuat mențiunea pe imprimat, mențiune care se face în limba cunoscută, fiind posibil astfel ca organul de control să nu înțeleagă această limbă, lucru care însă nu afectează valabilitatea mențiunii.
A considerat că mențiunea făcută de conducătorul auto pe imprimatul scos din aparatul tahograf este valabilă fiind incidente dispozițiile art.12 din Regulamentul CE nr.561/2006.
A mai susținut că instanța de fond nu a analizat apărarea sa în sensul că în data de 22.07.2013 conducătorul auto a mișcat puțin microbuzul la ora 10:10, însă doar pentru a căuta o altă parcare, iar doar la ora 11:00 a pornit în cursă, lucru care era relevant, întrucât dacă organele de control ar fi apreciat astfel sancțiunea aplicată ar fi fost alta și anume cea prevăzută de art.8 alin.3 pct.9 sancționată de art.9 alin.1 lit.c din OG nr.37/2007.
A apreciat că sancțiunea aplicată a fost greșit individualizată de organul de control, procesul verbal fiind din acest punct de vedere nelegal.
U alt aspect învederat a fost faptul că intimata a început calculul perioadei de repaus săptămânal cu ziua de duminică - 21.07.2013, continuându-l cu ziua de luni - 22.07.2013, contrar dispozițiilor art.4 alin.2 lit.i din Regulamentul CE nr.561/2006.
Instanța a apreciat această apărare ca neîntemeiată, reținând că s-a verificat activitatea conducătorului P. F. –A. în săptămâna 15.07._13( luni-duminică9, deși din fișa de control rezultă că înregistrările au fost verificate pentru o perioadă de 29 zile până la 25.07.2013.
Motivarea instanței este nefondată întrucât intimata a depus la dosar lista controlului săptămânal al conducătorului auto doar pe perioada 22.07._13, astfel că din această listă nu rezultă săvârșirea contravenției; de asemenea, intimatul nu a indicat în procesul verbal ora până la care a calculat perioada de odihnă din data de 22.07.2013, făcând însă această precizare prin întâmpinare.
Din citirea cartelei tahograf a conducătorului auto realizată de COROFIUM SRL, s-a observat că din data de 21.07.2013-duminica, până în data de 22.07.2013-luni, sunt 21 de ore și 27 minute, în condițiile în care legea stabilește o ordine imperativă în art.4 alin.2 lit.i din Reg 561/2006, în sensul că prevede ca ziua cu care începe calculul este ziua de luni, și nu cea de duminică, astfel cum a procedat intimatul.
A mai susținut că intimata nu a indicat în procesul verbal de contravenție ora până la care a calculat perioada de odihnă din data de 22.07.2013, iar această omisiune nu poate fi complinită sau remediată prin alte înscrisuri, fiind o lipsă de natură a afecta validitatea procesului verbal de contravenție, întrucât descrierea faptei este incompletă.
De asemenea, a arătat că, conducătorul auto nu are o reprezentare juridică a acțiunilor sale, relevant fiind faptul că acesta a efectuat mențiunea pe imprimat. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, având în vedere faptul că, conducătorul a fost la prima abatere și nu a urmărit să încalce legea.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
A precizat că în urma verificării cartelei tahograf a conducătorului auto cu programul Tachoscan 1.0, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu mai mult de 2 ore, dar mai puțin de 4 ore. S-a constatat că în data de 21.07.2013 ora 12:45 până în data de 22.07.2013 ora 10:09 a executat odihna săptămânală de 21 ore și 27 minute în loc de 24 ore, deci odihnă săptămânala mai scurtă cu 2 ore și 33 minute.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că nu a fost menționată ora în data de 22.07.2013, intimatul a precizat că această împrejurare se datorează unei erori de redactare a procesului-verbal de contravenție, întrucât aceste date rezultă fără echivoc din fișa controlului săptămânal al conducătorului auto.
Astfel, prin O.G. nr.37/2007 legiuitorul a defalcat abaterile de la regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, clasificându-le astfel:
-alineatul 1 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561 2006 si aleRegulamentului (CEE) nr.3821/85,
-alineatul 2 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561 2006 ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 si
-alineatul 3 al art.8 enumerând încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 Regulamentului (CEE) nr.3821/85
Fapta contravențională constată și reținută în actul constatator, este o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului, întrucât nerespectarea perioadei minime de odihna săptămânala redusa mai mult de două ore, dar mai puțin de 4 ore; este sancționată conform prevederilor art.9 alin.l litera din același act normativ, cu amendă de la 4.000 Iei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ 25.07.2013 întocmit de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, petenta a fost sancționată pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 2 pct. 9 din OG nr.37/2007 cu amendă în cuantum de 6000 lei, în temeiul art.9 alin.1 lit.d din același act normativ.
În esență, agentul constatator a reținut că în data de 25.07.2013, ora 17.05, pe DN 57 km 25, în localitatea Dubova, a fost oprit și verificat în trafic microbuzul cu numărul de înmatriculare_ utilizat pentru transport public de persoane de către petentă, condus de către conducătorul auto P. F.-A.. În urma verificărilor cartelei tahograf a conducătorului auto cu programul TahoScan 1.9, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu mai mult de două ore, dar mai puțin cu patru ore. Astfel, s-a constatat că în data de 21.07.2013, ora 12.43, până în data de 22.07.2013, a executat odihnă săptămânală de 21 ore și 27 minute în loc de 24 ore, deci odihnă săptămânală mai redusă cu 2 ore și 33 minute.
Verificând conform art. 34 din OG nr. 2/2001 legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 OG nr.2/2001 și că petenta nu a dovedit altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Faptul că în procesul verbal de contravenție s-a omis a se trece ora până la care a fost calculată perioada de odihnă, aspect ce nu a fost invocat la prima instanță, nu este a atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, neputându-se reține că lipsește mențiunea privind fapta săvârșită în condițiile în care se menționează că a executat odihnă săptămânală de 21 ore și 24 minute în loc de 24 ore.
În ceea ce privește incidența art.12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, în mod corect instanța de fond a apreciat că mențiunea făcută de către conducătorul auto pe spatele listării din aparatul tahograf a zilei respective, și anume „Am fost obligat să plec cu turiștii din parcare”, o exonerează de răspundere atâta timp cât acesta nu a precizat cauza pentru care a fost obligat să plece cu turiștii din parcare, pentru a se putea verifica dacă și în ce măsură această activitate poate constitui o derogare permisă de art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Cât privește susținerea că la ora 10:10 conducătorul auto doar a mișcat microbuzul pentru a căta o altă parcare și doar la ora 11:00 a plecat în cursă ceea ce ar atrage altă încadrare a faptei ce nu ar fi fost analizată de prima instanță, se reține că această susținere a fost făcută prin notele de ședință și concluziile orale la termenul la care cauza a rămas în pronunțare și că nu a fost dovedită de către petentă.
Referitor la susținerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este nelegal pentru că intimatul a început calculul perioadei de repaus săptămânal cu ziua de duminică, 21.07.2013 și l-a continuat cu ziua de luni, contrar dispozițiilor art. 4 alin. 2 lit. i din Regulamentul 561/2006, care definesc termenul de săptămână ca fiind perioada cuprinsă între ora 00:00 a zilei de luni și ora 24:00 a zilei de duminică, în mod corect instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată.
Astfel, din probele administrate la instanța de fond nu reiese că intimatul a început calculul perioadei de repaus săptămânal cu ziua de duminică, 21.07.2013, și l-a continuat cu ziua de luni, ci că s-a verificat activitatea conducătorului P. F.-A. în săptămâna 15.07._13 (luni-duminică). Astfel, în ziua de 25.07.2013 (joi), s-a constatat că în săptămâna anterioară (respectiv cea precizată anterior) a avut o perioadă de repaus săptămânal de 21 ore și 27 minute, în loc de 24 ore, deoarece în ziua de luni 22.07.2013 a pornit iarăși în cursă, deși nu se scursese perioada de odihnă săptămânală redusă de 24 de ore, încălcându-se dispozițiile art. 8 alin. 2 pct. 9 din OG 37/2007. Chiar dacă în înscrisul depus de către petentă (fila 8 dosar fond)se menționează că șoferul auto nu a fost găsit cu contravenții în perioada 21.06._13, din listele detaliate ale activităților pentru conducătorul auto în cauză rezultă că acesta a executat odihnă săptămânală de 21 de ore și 27 minute în loc de 24 de ore în săptămâna 15.07._13 (fila 13 dosar).
Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a reținut în raport de probele administrate că petenta este vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 2 pct. 9 din OG 37/2007.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, în mod corect,prima instanță a apreciat, ținând seama de criteriile prevăzute de art.21(3) din OG nr.2/2001 că amenda contravențională aplicată de agentul constatator este excesivă și a redus-o la minimul prevăzut de dispozițiile OG nr.37/2007, respectiv la 3000 lei.
Având în vedere considerentele anterior expuse, conform art.480 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta ., cu sediul în Timișoara, .. 1/3, cam. 26, județul T. și cu sediul procesual ales la cabinet avocat P. R. M., mun. Timișoara, ., ., împotriva sentinței nr.524/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PT. CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I. Teritorial 6, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M.. Definitivă. Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014 la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, M. M. |
Red.A.B./tehnored. M.M.
28.06.2014
4 ex./7 pag.
cod operator 2626/2006
jud.fond O.C.M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3200/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
