Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3200/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 3200/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 4196/104/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 3200/2014

Ședința publică de la 08 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. B.

Grefier R. S.

Pe rol soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta . și pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. -SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față:

Prin cererea adresată la data de 23.09.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului O. reclamanta ., societate în insolvență, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. -SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ ., societate în insolvență, prin administrator special B. G. și administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL, a solicitat anularea Deciziei nr. 7/01.07.2013 și a procesului-verbal nr. 424/30.04.2013, emise de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. - Serviciul Inspecție Fiscală, fostă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D..

A motivat că DGFP D. - Serviciul de Inspecție Fiscală, în urma controlului încrucișat efectuat la sediul . privind transporturile aferente achizițiilor de lingouri și aliaje de aluminiu de la . SRL Coșoveni, prin procesul verbal de control nr.424/30.04.2013, a concluzionat că "pe baza celor prezentate rezultă că cele doua societăți nu au putut justifica cu documente legale că a fost realizat în fapt transportul de lingouri și aliaje de aluminiu de la furnizorul . SRL la clientul ., deoarece nu au prezentat organului de control facturi de transport, avize de însoțire a mărfii, foi de parcurs, scrisori de transport rutier - CMR".

A precizat că împotriva procesului-verbal de control a formulat contestație la DGFP D. - Serviciul de Inspecție Fiscală, care prin decizia nr.7 din 01.07.2013 a respins contestația ca neîntemeiată.

A arătat că forma și conținutul procesului-verbal de control, dar și atribuțiile organelor fiscale în cadrul unei proceduri de control încrucișat sau inopinat sunt reglementate expres de lege, respectiv art. 97 alin. 1 lit. a) Cod proc. fiscală, art.3 pct. 1 din Ordinul nr. 364/2001, art. 3 pct. 11 din Ordinul nr. 364/2009.

De asemenea, organele de inspecție fiscală, deși au invocat inițial efectuarea unui control inopinat, în expunerea de motive a actului de control, susțin că acesta a fost încheiat în urma unui control încrucișat. Controlul încrucișat este definit de art. 3 pct. 8 din Ordinul nr. 364/2009, astfel „controlul încrucișat va avea ca obiect verificarea aspectelor, punctual, rezultatul verificărilor fiind înscrise în Formularul cod 14.13.22.18/1. Acesta va cuprinde constatările punctuale la obiectivele precizate în formularul denumit "Solicitare de control încrucișat (formular SCI) ", iar controlul inopinat este definit potrivit art. 3 pct. 1 din Ordinul nr. 364/2009, potrivit căruia "controlul inopinat se efectuează ca urmare a unei sesizări sau pentru constatarea existenței unui fapt de încălcare a legislației fiscale în activitatea curentă a contribuabilului".

Conform dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură fiscală, controlul inopinat „constă în verificarea faptică și documentară în principal ca urmare a unei sesizări cu privire la existenta unor fapte de încălcare a legislației fiscale”. Ambele tipuri de proceduri de control se realizează în cadrul unei activități de inspecție fiscală conform art. 94 alin. 1 din Cod procedură fiscală, iar inspecția fiscală are ca obiect „verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora". Prin urmare, cele două proceduri de control nu sunt identice, având temei de fapt și de drept, dar și obiect diferit, însă cu toate acestea, organele de inspecție fiscală au apelat la o procedură în afara cadrului legal, situație confirmată cu lipsa oricărui temei de drept din actul de control.

A considerat că referirea generică la dispozițiile din Titlul VII al OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, nu suplinește justificarea legală pe care organele de inspecție fiscală erau obligate să o precizeze în conținutul actului de control, ci are ca obiect de reglementare activitatea de inspecție fiscală, iar în cuprinsul acestei reglementări sunt incluse cele două tipuri de control.

Astfel, dacă activitatea de inspecție fiscală în cadrul unei proceduri de control inopinat se referă conform legii la verificarea existentei unui fapt în activitatea curentă a contribuabilului, este cert că verificarea activității societății în legătură cu operațiuni comerciale desfășurate pe o perioadă anterioară, 2011-2012, nu se putea realiza decât în cadrul unei activități de inspecție fiscală și nu într-o procedură de control inopinat. Termenii juridici folosiți în textul legii nu lasă loc de interpretare ambiguă, astfel încât orice altă argumentare cu privire la scopul pretins legitim al desfășurării unui control inopinat, pe o perioadă anterioară, nu poate fi primită.

Pe de altă parte, procedura de control inopinat și încrucișat este prescrisă și în dispozițiile unui ordin administrativ, care deși nu este contrar legii, nici acesta nu a fost respectat, iar dacă elementele de formă și de fond ale procesului-verbal de control sunt prescripții legale imperative, iar acestea nu sunt respectate de organele de inspecție fiscală, evident că sancțiunea nulității intervine fără ca o altă argumentare de substituire a acestor norme să poată fi primită.

A menționat că din analiza acestor norme legale rezultă că inspectorii fiscali, deși au invocat un control inopinat, ulterior l-au calificat ca un control încrucișat; în procesul verbal de control, deși s-a făcut referire la un control încrucișat, s-a analizat documentația solicitată în cadrul unei proceduri definită de lege inspecție fiscală;, procesul verbal de control nu cuprinde elementele prevăzute de lege (art.3 pct. 8 din Ordinul nr.364/2009, conform formularului cod 14.13.22.18/1) și nu este avizat de șeful de serviciu, conform art. 3 pct. 11 din Ordinul nr. 364/2009.

Art.6 din Codul de procedură fiscală stipulează că "Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele competentei și atribuțiilor ce îi revin, relevanta stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză ".

Potrivit art.12 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală (Buna credință) "Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie fundamentate PE BUNĂ-CREDINȚĂ, în scopul realizării cerințelor legii."

În cazul de față, cu toate că dreptul de apreciere s-a făcut în afara cadrului legal și realității fiscale inspectorii fiscali nu au avut în vedere nici mijloacele de probă solicitate, în conformitate cu dispozițiile art.49 și art. 55 din Codul de procedură fiscală.

Dacă în cadrul procedurii de control organul de inspecție fiscală determină starea fiscală, existența unui fapt în activitatea curentă sau verificarea faptică și documentară a unui contribuabil, în toată această activitate este obligat să se conformeze tuturor dispozițiilor procedural fiscale cu privire la administrarea mijloacelor de probă astfel cum prevăd și dispozițiile art. 49 din Codul de procedură fiscală potrivit căruia "Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor și a altor persoane, solicitarea de expertize, folosirea înscrisurilor, efectuarea de cercetări la fața locului".

A mai arătat că pentru a evita emiterea unei prezumții de nelegalitate asupra operațiunilor comerciale desfășurate de către . SRL, reclamanta . a solicitat lămurirea tuturor aspectelor legate de realitatea operațiunilor comerciale, prin administrarea unor probe concludente și efectuarea unei expertize de specialitate. Nerealitatea unei operațiuni comerciale nu poate fi bănuită din simpla eroare a datelor unui mijloc de transport al societății furnizoare, în condițiile în care toate celelalte documente prezentate fac dovada certă că marfa a fost achiziționată de ..

Astfel, contestând caracterul de inspecție fiscală, prin adresa nr._/25.04.2013, DGFP D., le-a comunicat că nu a desfășurat acest tip de activitate în timpul procedurii de control.

Dacă în ipoteza unei activități de inspecție fiscală organele de inspecție fiscală nu pot să aprecieze și să emită acte administrativ fiscale decât după o procedură prealabilă cu luarea în discuție a opiniei contribuabilului, este de necontestat că, în cadrul unei proceduri de control în afara unei inspecții fiscale, nu pot emite acte administrative fiscale cu o prezumție probatorie absolută, în lipsa unor probe concludente și pertinente.

Problema în discuție se referă la caracterizarea unor operațiuni comerciale ca fiind nereale, pe simpla prezumție a erorii numărului de înmatriculare din factura emisă de furnizorul . SRL, care însă a efectuat operațiuni comerciale în aceleași condiții pe întreg teritoriul țării și la mai multe societăți de pe raza județului O..

A considerat că, în mod tendențios și abuziv, fără a argumenta și a proba, echipa de control menționează în Procesul-verbal: "facturile emise în numele . SRL", referindu-se implicit și la societatea reclamantă. Or, facturile fiscale au fost întocmite de către . SRL, în numele și pe seama acesteia, iar în facturile întocmite de către . SRL, dar nu în numele său, mijloacele de transport au fost înscrise de către societatea furnizoare, întrucât transportul era în sarcina sa.

De asemenea, toate facturile fiscale, atât ale ., cât și ale furnizorului . SRL, au fost înregistrate în contabilitate, mărfurile achiziționate au intrat în circuitul economic, societatea înregistrând venituri prin vânzarea acestora și TVA-ul aferent acestor venituri, iar împrejurarea că . SRL, în calitate de furnizor al ., a efectuat mențiuni eronate în facturile prezentate organelor de inspecție fiscală nu poate, în niciun caz, să conducă la prezumția absolută de nulitate sau nerealitate a unei operațiuni comerciale prin inducerea ideii că . nu a putut justifica cu documente legale că a fost realizat, în fapt, transportul de lingouri și aliaje de aluminiu de la furnizorul .> Mai mult dacă . a făcut și face dovada că marfa a fost primită, recepționată, că a intrat în procesul tehnologic și a achitat și prețul facturilor, este cert că a fost și transportată de către furnizor, însă modalitatea în care acesta își desfășoară propria activitate nu se poate răsfrânge asupra terților cu care intră în relații comerciale, astfel . nu avea obligația de a justifica transportul realizat de furnizor pe baza documentelor invocate de organele de inspecție fiscală (facturi, avize de însoțire a mărfii, foi de parcurs, scrisori de transport), întrucât activitatea de transport a fost efectuată de către furnizor.

., în calitate de beneficiar, a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală și a justificat cu toate documentele justificative fiscale prevăzute de legea contabilității că a primit marfa de la furnizorul . SRL, a făcut dovada că marfa a fost introdusă în procesul de producție cu rapoartele de producție și bonurile de consum aferente lunilor iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2011, ianuarie, februarie, martie 2012, a făcut dovada că a achitat marfa prin transfer bancar.

Potrivit dispozițiilor art. 128 din Codul fiscal, "Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar ", iar în conformitate cu dispozițiile art. 126 Cod fiscal "Operațiunile impozabile în România, din punct de vedere al taxei sunt operațiunile care îndeplinesc cumulativ condițiile pentru care sunt asimilate unor livrări de bunuri", în acest sens fiind și Normele metodologice pentru aplicarea art. 126: "(2) în sensul art. 126 alin.(l) Ut.a) din Codul fiscal, pentru o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii trebuie să se efectueze cu plată. Condiția referitoare la plată implică existența unei legături directe între operațiune și contrapartida obținută. "

Prin urmare, atât timp cât . a făcut dovada efectuării plății, conform extraselor de cont, livrarea de bunuri nu poate fi contestata și pentru a elimina orice dubiu cu privire la realitatea operațiunilor comerciale, a invocat dispozițiilor art.132 alin. 1 lit. a ) din Codul fiscal potrivit cărora "Se consideră a fi locul livrării de bunuri: locul unde se găsesc bunurile în momentul în care începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț. "

Norme metodologice pentru aplicarea art. 132 din Codul fiscal pct. 10.(7)"În sensul art.132 alin.(l) lit.(a) din Codul fiscal, bunurile sunt considerate a fi transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terț care acționează în numele și în contul unuia dintre aceștia, dacă transportul este în sarcina furnizorului sau a cumpărătorului. Terța persoană care realizează transportul în numele și în contul furnizorului sau al cumpărătorului este transportatorul sau orice altă persoană care intervine în numele și în cantul furnizorului ori al cumpărătorului în realizarea serviciului de transport. Astfel, ținând seama de aceste dispoziții fiscale, se constată că inspectorii fiscali nu au analizat și stabilit calitatea de transportator a furnizorului . să emită prezumții de nerealitate a unei operațiuni de transport în care a fost implicată societatea cumpărătoare ., în mod nelegal și numai un terț avea posibilitatea să asigure transportul în numele și în contul furnizorului sau al cumpărătorului denumit transportator, așa încât mențiunile referitoare la facturile emise pe numele și pe seama . SRL sunt în afara legii.

În ceea ce privește susținerea organului de control în sensul că nu s-au efectuat transporturi cu lingouri de la furnizorul . SRL, întrucât pe unele dintre facturi se regăsesc datele de identificare ale unui mijloc de transport indicat de furnizor, care la acea dată nu se afla în circulație, a învederat că radierea mijloacelor de transport de către proprietari nu poate fi opusă terților de bună credință și nu se poate interpune ca o invalidare a unei tranzacții legale între furnizor și beneficiar. Prin urmare, în condițiile în care furnizorul a recunoscut că mărfurile (lingourile de aluminiu) au fost transportate pe cheltuiala sa, cu mijloace de transport închiriate de către el, . nu poartă răspunderea mențiunii datelor de identificare a mijlocului de transport în factura emisă de furnizor, iar dacă furnizorul nu indică, fără dubii, transportatorul sau acesta nu recunoaște efectuarea transportului, se poate concluziona că transportatorul a efectuat aceste transporturi fără a respecta prevederile legale și a încasat banii „la negru,, sau că transportatorul nu și-a înregistrat veniturile și nu și-a colectat TVA, activitatea desfășurată de el fiind o „activitate economică, conform reglementărilor menționate în prima parte, indiferent dacă era desfășurată în condiții de autorizare legală sau nu, fiind supusă legii fiscale.

Mai mult operațiunile desfășurate de către . sunt operațiuni impozabile, în sensul art. 126 Cod fiscal, societatea fiind o persoană impozabilă ce desfășoară o activitate economică, în sensul art. 127 Cod fiscal și atât timp cât achizițiile și livrările de bunuri îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 128 Cod fiscal, iar mențiunile ce trebuie cuprinse în factură sunt indicate în dispozițiile art. 155 din Codul fiscal, printre care nu se regăsesc în niciun caz datele de identificare a mijlocului de transport, lipsa mențiunii privind datele de identificare a mijlocului de transport nu conduce nici la nulitatea operațiunii din punct de vedere fiscal.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prinDecizia nr.147/2011, în sensul că "Mărfurile achiziționate au intrat în circuitul economic, societatea înregistrând venituri prin vânzarea acestora și TVA-ul aferent acestor venituri" și Decizia nr.381/2005, în care a constatat că "reclamanta nu are culpă în ce privește documentele prezentate de furnizori și înregistrate în contabilitate, acte ce aveau aparențe de realitate și legalitate. Vinovăția aparține exclusiv societății furnizoare care a prezentat reclamantei acte nereale. "

Mențiunile pe care trebuie să le cuprindă o factură fiscală pentru ca aceasta să fie document justificativ sunt prevăzute de art.155 alin.5 Cod fiscal, precum și de art.220 și art. art.226 din Directiva nr.2006/112/CE. Astfel, potrivit art. 220 alin.l paragraful 1 din Directiva nr.2006/112/CE, "Orice persoană impozabilă se asigură că o factură este emisă fie de propria persoană sau de clientul său fie de un terț în numele său și în contul său pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii către altă persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă” sens în care este și jurisprudența Curții Europene de Justiție, Cauza C-368/09 ( Pannon Gep Centrum kft), în care s-a statuat că „este necesar să se menționeze doar detaliile citate la art. 226 din Directiva 2006/112 în vederea aplicării taxei pe valoare adăugată, pe facturile emise în temeiul articolului 220 din această directivă”.

Rezultă că nu este permis statelor membre să condiționeze exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată de respectarea condițiilor privind conținutul facturilor, care nu sunt prevăzute în mod expres de dispozițiile directivei menționate."

De asemenea, potrivit Cauzei C-78/12 (Evita-K EOOD) rezultă că nu este permis statelor membre să condiționeze exercitarea dreptului de deducerea TVA -ului de respectarea unor condiții privind conținutul facturilor care nu sunt prevăzute în mod expres de dispozițiile Directivei 2006/112. Această interpretare este confirmată de articolul 273 din directivă, care prevede, pe de o parte, că statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA-ului și a preveni evaziunea, dar, pe de altă parte, că această posibilitate nu poate fi utilizată pentru a impune obligații de facturare suplimentare față de cele stabilite printre altele la articolul 226 din directive menționată (a se vedea Hotărârile citate anterior Pannon Gep Centrum, punctul 41, și Polsk Trawertyn, punctul 42). Conform articolului 226 punctul 6 din Directiva 2006/112, în scopuri de TVA, cantitatea și natura bunurilor livrate sau volumul și natura serviciilor prestate trebuie să figureze în mod obligatoriu pe factură", Hotărârile CEJ în C-643/11 LVK-56 din 31 ianuarie 2013, C-444/12 "Hardimpex Fft" din 16 mai 2013.

Prin Decizia nr. 7 din 01.07.2013, contestația formulată de către reclamanta . a fost respinsă pentru următoarele argumente:

- procesul-verbal conține toate elementele înscrise în formularul tip;

- scopul verificării a fost de a se stabili dacă . deține documente legale referitoare la proveniența și transportul lingourilor de aluminiu de la furnizorul . SRL;

- Ordinul nr. 364/2009 nu este opozabil terților;

- verificarea a avut la bază solicitarea de control încrucișat nr._/05.03.2013;

- delegarea de competență este un document intern al ANAF care nu trebuie prezentat contribuabilului;

- furnizorul . SRL a înregistrat în contabilitate achiziția de mărfuri de la firme fantomă și nu a pus la dispoziție documente privind transportul lingourilor de aluminiu și proveniența mărfurilor conform Regulamentului UE 333/2011;

- societatea ale cărei mijloace de transport au fost înscrise în facturi nu a efectuat transportul lingourilor de aluminiu pe relația Coșoveni Slatina în anul 2011;

-. nu a pus la dispoziție documentele cu care au circulat lingourile de aluminiu, astfel cum este prevăzut în O.M.F.P. nr. 2226/2006;

-. nu a pus la dispoziție documente care să certifice proveniența mărfurilor și nici documente prin care să facă dovada transportului.

A considerat că argumentele invocate de către intimată sunt vădit nefondate, pentru toate motivele mai sus menționate în acest sens fiind și Hotărârea Curții Europene de Justiție din 18 iulie 2013 în cauza C-78/12 "Evita-K EOOD", în care s-a statuat că:"Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în sensul că, în contextul exercitării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, noțiunea „livrare de bunuri" în sensul acestei directive și dovada realizării efective a unei astfel de livrări nu sunt legate de forma de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor respective."

Cu privire la dispozițiile O.M.F.P. nr. 2226/2006, invocate de către intimată ,referitoare la avizul de însoțire a mărfii nu pot fi opuse cumpărătorului atât timp cât nu a avut calitate de transportator, marfa fiind livrată la sediul cumpărătorului, iar locul livrării mărfurilor a fost la locul unde acestea s-au aflat în momentul în care a început transportul, iar acestea au fost recepționate la sediul beneficiarului, respectiv la sediul . și prin urmare, existența unui aviz de însoțire a mărfii în sarcina . nu era necesară, întrucât nu este prevăzută de lege, societatea neavând calitatea de transportator.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 205 din Codul de procedură fiscală.

A depus la dosar, în copie: Decizia nr. 7/01.07.2013, Procesul verbal nr. 424/30.04.2013, Obiecțiunile formulate la data de 16.05.2013, Nota explicativă din data de 18.04.2013,Cererea de suspendare a inspecției fiscale, Cererea adresată intimatei în data de 09.05.2013, Adresa nr._/25.04.2013 emisa de intimată, Notă recepție factura nr. 12/15.09.2011, Notă recepție factura nr. 24/10.10.2011, Notă recepție factură nr.38/05.11.2011, Extrasul de cont din data de 15.09.2011, reprezentând dovada achitării contravalorii facturii nr. 12/15.09.2011, Extrasul de cont din data de 20.10.2011 și extrasul de cont din data de 16.11.2011, reprezentând dovada achitării contravalorii facturii nr.24/10.10.2011, Extrasul de cont din data de 06.12.2011, reprezentând dovada achitării contravalorii facturii nr.38/05.11.2011, Rapoartele de producție aferente lunilor septembrie, octombrie, noiembrie 2011.

În apărare, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată.

A invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la contestarea procesului verbal nr.424/30.04.2013 încheiat de Activitatea de inspecție fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., având în vedere faptul că, acesta nu este act administrativ-fiscal în înțelesul art.41 din OG nr.92/2003 - Codul de procedură fiscală.

A considerat că este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, iar actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, însă actul de control în discuție, respectiv procesul verbal nr.424/30.04.2013 nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal deoarece nu dă naștere unui raport juridic de drept fiscal, ci doar cuprinde anumite constatări ale organelor de control, constatări efectuate cu ocazia efectuării unui control încrucișat.

A opinat că procesul verbal de control nr.424/30.04.2013 nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător unui act administrativ, care nu stabilește niciun raport obligațional față de contribuabil, noțiunea de act administrativ fiscal, în înțelesul Codului de procedură fiscală, este definită în art.41, ca fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

A arătat că în cauză, procesul verbal încheiat de organele de control a avut ca scop stabilirea unor fapte referitoare la activitatea reclamantei, constatări care pot fi valorificate de organele fiscale, fie printr-un raport de inspecție fiscală, care să conducă la emiterea unei decizii de impunere, fie prin sesizarea organelor competente să cerceteze eventuala săvârșire a unor infracțiuni.

Astfel, în raport de dispozițiile art.109 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, după încheierea procesului verbal de control, organele de inspecție fiscală au obligația de a emite raport de inspecție fiscală care va sta la baza emiterii deciziei de impunere - titlul de creanță susceptibil de a fi contestat pe calea administrativă de atac. Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal, iar la finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde și diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă nu se modifică, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere. Deciziile se comunică în termen de 7 zile de la data finalizării raportului de inspecție fiscală."

Mai mult decât atât, în procesul verbal de control nr.424/30.04.2013 nu se stabilesc obligații fiscale de plată, de natura taxelor, impozitelor contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidate.

A menționat că dispozițiile art.85 alin.1 stabilesc foarte clar care sunt actele administrativ fiscale prin care se pot stabili în sarcina contribuabililor obligații fiscale, respectiv prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4) și prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri, iar între acestea nu se regăsesc acte de genul procesului-verbal de control.

Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că, în materia impunerii, legiuitorul a prevăzut prin Codul de procedură fiscală, republicată, în mod expres și limitativ, o anumită categorie de acte administrativ fiscale, prin care se stabilesc obligații bugetare suplimentare iar, potrivit articolului de lege menționat, doar declarația și decizia de impunere constituie titluri de creanță prin care se pot stabili de către organele competente potrivit legii obligații de plată în sarcina contribuabililor.

În cazul de față nu poate fi vorba de niciunul din aceste acte administrativ fiscale.

De asemenea, impozitele, taxele și alte sume datorate bugetului consolidat se stabilesc prin decizie de impunere, care constituie titlu de creanță și este susceptibilă de a fi contestată, la baza acesteia stând raportul de inspecție fiscală. Astfel, decizia de impunere ce are la bază raportul de inspecție fiscală este singurul act care dă naștere raporturilor obligaționale, obiect al contestației fiind pe cale de consecință numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în actul administrative fiscal atacat.

Neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, procesul-verbal nu stabilește nici un raport obligațional și nu pot fi atacate actele organelor fiscale care nu pot fi calificate ca acte administrative fiscale.

D. fiind faptul că prin acest act nu s-au stabilit impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului de stat și nu s-au luat măsuri de virare la acest buget a unor sume de bani, procesul verbal întocmit nu este act administrativ fiscal, ci doar o operațiune materială tehnică neputând fi contestat în procedura contenciosului administrativ.

Pe fond a precizat că procesul-verbal de control nr.424/30.04.2013 încheiat la ., a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OMF nr.1304/2004, privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală.

Potrivit prevederilor Ordinului MFP nr.1304/2004 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală, Anexa 5.b, se desprind instrucțiuni de completare și utilizare a formularului, procesul-verbal reprezentând actul de control care se întocmește de către organele de inspecție fiscală numai în cazul controlului inopinat, încrucișat, în cazul efectuării, în condițiile legii, a unei cercetări la fata locului art. 55 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată) sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni și nu are ca rezultat întocmirea unei decizii de impunere."

La capitolul II din același act normative se menționează ce trebuie să cuprindă procesul verbal încheiat cu ocazia unui control încrucișat, astfel constatările controlului vor fi prezentate clar și concis, fără detalieri inutile astfel încât sa rezulte motivul de fapt și temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia. Se vor nominaliza, acolo unde legea prevede, persoanele făcute responsabile de faptele constatate. De asemenea se vor înscrie măsurile operative dispuse contribuabilului pentru respectarea prevederilor legale în materie.

În susținerea constatărilor se vor prezenta copii după documente justificative: registre, balanțe de verificare, declarații fiscale, situații privind starea de fapt constatată și efectele juridice produse. în cazul în care din control au rezultat elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de legea penală se va prezenta și punctul de vedere al persoanei făcuta responsabilă, care va fi anexat la procesul verbal. Dacă este cazul, în situațiile în care, din control au rezultat elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de legea penală constatările se vor consemna într-un proces verbal separat."

Aceste prevederi, sunt completate de dispozițiile Ordinului nr.364/2007 pentru aprobarea Sistemului de proceduri pentru inspecția fiscală, în care, la punctele 3,9 și 3.10, precum și 5.1, sunt prezentate ce elemente trebuie să cuprindă procesul verbal încheiat cu ocazia controlului încrucișat:

"3.9 Organele de inspecție fiscală vor face constatări în care se vor înscrie faptele așa cum au fost ele surprinse împreună cu opinia organului de control și cu precizarea textului de lege încălcat.

3.10 Orice investigare a unor fapte precum și rezultatul aceștia vor fi înscrise în procesul verbal formular 14.13.22.18/1, indiferent dacă rezultatul constatărilor reprezintă sau nu o încălcare a legislației fiscale."

A arătat că la o analiză a procesului-verbal nr.424/30.04.2013 rezultă vă acesta cuprinde toate elementele enumerate în articolul mai sus menționat, prin urmare nu se poate invoca de către reclamant vreun motiv de nulitate al acestui act, fiind respectate întrutotul dispozițiile Ordinului MFP nr.1304/2004 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală, precum și prevederile Ordinului nr.364/2007 pentru aprobarea Sistemului de proceduri pentru inspecția fiscală.

În fapt, organele de inspecție fiscală au efectuat un control încrucișat la ., în baza delegării de competență nr._/18.03.2013, emisă de ANAF-Direcția G. Coordonare Inspecție Fiscală, ca urmare a solicitării de control încrucișat nr._/05.03.2013, privind tranzacțiile comerciale identificate la . SRL către ., având drept obiectiv realitatea existenței lingourilor și a modului de transport al acestora la clienții din Slatina, jud.O..

A precizat că delegarea de competență a fost acordată în conformitate cu prevederile art.99 alin.3 din OG nr.92/2003, potrivit cărora „ Competența privind efectuarea inspecției fiscale se poate delega altui organ fiscal. în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală condițiile în care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală" coroborat cu dispozițiile OPANAF nr.2311/2007 privind condițiile de delegare a competenței de efectuare a inspecției fiscale altui organ de inspecție fiscală.

Scopul verificării a fost acela de a stabili dacă există la clientul . documente legale referitoare la proveniența și transportul lingourilor de aluminiu de la . SRL, iar concluzia Procesului verbal nr.424/30.04.2013 a fost că "în urma controlului încrucișat efectuat la . privind transporturile aferente achizițiilor de lingouri și aliaje de aluminiu de la . SRL Coșoveni, pe baza celor prezentate rezultă că cele două societăți nu au putut justifica cu documente legale că a fost realizat în fapt transportul de lingouri și aliaje de aluminiu de la furnizorul . SRL Coșoveni, la clientul ., Slatina deoarece nu au prezentat organului de control facturi de transport, avize de însoțire a mărfii, foi de parcurs, scrisori de transport rutier-CMR, iar datele privind identificarea mijloacelor de transport, înscrise în facturile de livrare de la . SRL către . nu conțin date reale."

Astfel, concluzia organului de inspecție fiscală a avut la bază mai multe aspecte:

- furnizorul . SRL a înregistrat în contabilitate achiziția de mărfuri de la firme fantomă și nu a putut pune la dispoziția echipei de inspecție fiscală documente privind transportul lingourilor de aluminiu, precum și documente privind proveniența mărfurilor conform Regulamentului UE nr.333/2011 de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care anumite tipuri de deșeuri metalice nu mai constituie deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE

- urmare a verificărilor documentelor financiar contabile ale . SRL s-a constatat că aceasta a emis facturi către . în care au fost înscrise mijloace de transport care nu aparțin . SRL sau . și nu au prezentat alte documente din care să rezulte modul în care ar fi fost transportate bunurile înscrise în facturi către clienții din Slatina

- din Nota explicativă a administratorului B. G. rezultă că se cântăreau numai lingourile aranjate stive, se întocmea bon de cântar intern, se făcea analiza spectrală, după ce furnizorul întocmea factura(la sediul .), se întocmeau NIR, buletin de analiză, bonuri de cântar, rezultând că aliajele circulau fără factură și fără documente legale de transport, deoarece nici . SRL și nici . nu au putut pune la dispoziție documentele cu care au "circulat" lingourile de aluminiu, așa cum este prevăzut în OMFP nr.2226/2006, care precizează la art.3 alin.1 că” în situațiile în care bunurile circulă fără să fie însoțite de factură, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii, cu excepțiile prevăzute expres de reglementările legale în vigoare."

- notele de recepție au fost semnate atât la emitent cât și la comisia de recepție numai de administratorul B. G., fără a exista o comisie de recepție.

- mijloacele de transport înscrise în facturile emise în numele . SRL aparțin altor personae juridice, care nu au legătură cu cele două societăți, așa cum se desprinde din constatările organelor de control

- în urma controlului efectuat de Garda Financiară O. la . SRL, s-a constatat în evidența primară și contabilă a acestei societăți că nu sunt înregistrate în perioada iulie-decembrie 2011 documente referitoare la transportul de bunuri efectuate cu mijloace de transport înmatriculate la . SRL și ..

- din Notele explicative date de administratorii R. M. și șofer R. T. rezultă că societatea nu a efectuat în perioada iulie-decembrie 2011 "și nici în altă perioadă" transporturi de bunuri de la . SRL la alte societăți comerciale,

În concluzie, cele două societăți nu au putut justifica cu documente legale că a fost realizat în fapt transportul de lingouri și aliaje de aluminiu de la furnizorul . SRL la clientul ., deoarece nu au prezentat organului de control transport, avize de însoțire a mărfii, foi de parcurs, scrisori de transport rutier-CMR, iar datele privind identificarea mijloacelor de transport, înscrise în facturile de livrare de la . SRL către . nu conțin date reale."

În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 N.C. pr. civ.

Prin încheierea pronunțată la data de 30.04.2014, Tribunalul O., urmare sentinței civile nr. 9/18.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin care s-a admis cererea de strămutare a cauzei formulată de pârâtă, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre judecată Tribunalului M. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În cauză a fost efectuată expertiză de către expert D. P., raportul de expertiză fiind depus la data de 08.10.2014.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâta DGRFP C. prin întâmpinare, s-a pronunțat Tribunalul O. prin încheierea de ședință din data de 05 martie 2014( fila 143 dosar nr._ Tribunalul O.) în sensul respingerii acestei excepții, actele îndeplinite de această instanță înainte de strămutare fiind păstrate, așa cum rezultă din sentința nr.9/18 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ ( fila 155 dosar nr._ Tribunalul O.).

Cu privire la fondul cauzei se reține că, prin procesul verbal de control nr. 424/30.04.2013, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice D. - Serviciul de Inspecție Fiscala, în urma controlului încrucișat efectuat la sediul . privind transporturile aferente achizițiilor de lingouri și aliaje de aluminiu de la . SRL Coșoveni, pe baza celor prezentate, a concluzionat că cele doua societăți nu au putut justifica cu documente legale că a fost realizat în fapt transportul de lingouri și aliaje de aluminiu de la furnizorul . SRL la clientul ., deoarece nu au prezentat organului de control facturi de transport, avize de însoțire a mărfii, foi de parcurs, scrisori de transport rutier - CMR, iar datele privind identificarea mijloacelor de transport, înscrise în facturile de livrare de la . . nu conțin date reale.

Împotriva procesului-verbal de control reclamanta . a formulat contestație la DGFP D. - Serviciul de Inspecție Fiscală.

Prin decizia nr.7 din 01.07.2013, pârâta a respins contestația ca neîntemeiată

Procesul-verbal nr. 424/30.04.2013 este întocmit în baza delegării de competență din partea ANAF – Direcția G. Coordonare Inspecția Fiscală, ca urmare a solicitării de control încrucișat privind tranzacțiile comerciale între . reclamantă, control ce viza stabilirea realității existenței lingourilor și a modului de transport al acestora la clienții din municipiul Slatina.

Conform art.97 alin.1 lit.b din OG nr.92/2003 controlul încrucișat care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelație cu cele deținute de alte persoane poate fi și inopinat, astfel că nu pot fi reținute susținerile reclamantei cu privire la faptul că organele de inspecție fiscală au apelat la o procedură în afara cadrului legal.

În speță, procesul verbal contestat consemnează rezultatul unei activități ce vizează clarificarea unor aspecte de fapt ce fac obiectul inspecției fiscale derulate de un alt organ fiscal, pe baza unui control încrucișat.

Potrivit dispozițiilor art.105 și urm. din Codul de procedură fiscală, concluziile controlului încrucișat urmează a fi avute în vedere de organul fiscal care efectuează inspecția fiscală la finalizarea acesteia și întocmirea raportului de inspecție fiscală ale cărui constatări de fapt și de drept vor sta la baza emiterii deciziei de impunere.

În speță, procesul-verbal contestat încheiat de organele de control a avut ca scop stabilirea unor fapte referitoare la activitatea reclamantei, constatări care pot fi valorificate de organele fiscale, fie printr-un raport de inspecție fiscală care să conducă la emiterea unei decizii de impunere, fie prin sesizarea organelor competente să cerceteze eventuale infracțiuni.

În raport de dispozițiile art.109 din OG nr. 92/2003 R, după încheierea procesului-verbal de control, organele de inspecție fiscală au obligația de a emite raport de inspecție fiscală în care se consemnează, în scris și se prezintă constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal, act care va sta la baza emiterii deciziei de impunere.

Prin procesul-verbal de control nr. 424/30.04.2013 nu se stabilesc obligații fiscale de plată de natura taxelor, impozitelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, ci acesta cuprinde anumite constatări ale organelor de control, constatări ce au fost efectuate cu ocazia efectuării unui control încrucișat.

Acest proces verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OMF nr.1304/2004, privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală.

Prin Ordinul nr. 1304 din 1 septembrie 2004 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală a fost aprobat modelul de proces-verbal ( anexa 5.a) și instrucțiunile de completare și utilizare a formularului "Proces-verbal"( anexa 5.b).

Potrivit cap.1 art.1 din anexa 5b la Ordinul nr.1304/2004 Procesul-verbal reprezintă actul de control care se întocmește de către organele de inspecție fiscală numai în cazul controlului inopinat, încrucișat, în cazul efectuării, în condițiile legii, a unei cercetări la fața locului (art. 55 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată) sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni și nu are ca rezultat întocmirea unei decizii de impunere.

În cap.2 art. 1 din anexa 5b la Ordinul nr.1304/2004 sunt precizate mențiunile pe care trebuie să le conțină procesul verbal. Astfel constatările controlului vor fi prezentate clar și concis, fără detalieri inutile, astfel încât să rezulte motivul de fapt și temeiul de drept care au stat la baza fundamentării fiecăreia. Se vor nominaliza, acolo unde legea prevede, persoanele făcute responsabile de faptele constatate. De asemenea se vor înscrie măsurile operative dispuse contribuabilului pentru respectarea prevederilor legale în materie. În susținerea constatărilor se vor prezenta copii după documente justificative; registre, balanțe de verificare, declarații fiscale, situații privind starea de fapt constatată și efectele juridice produse. În cazul în care din control au rezultat elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de legea penală se va prezenta și punctul de vedere al persoanei făcută responsabilă, care va fi anexat la procesul-verbal. Dacă este cazul, în situațiile în care din control au rezultat elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute de legea penală, constatările se vor consemna într-un proces-verbal separat. Se va prezenta în sinteză și punctul de vedere al reprezentantului legal al contribuabilului sau al persoanei împuternicită de acesta, față de constatările organului de inspecție, numai atunci când aceasta are o opinie contrară și o prezintă în scris în timpul controlului. Organele de inspecție fiscală vor analiza cu obiectivitate punctul de vedere al contribuabilului și, în funcție de concluzii, vor înscrie în procesul-verbal argumentele cu care se combate fiecare din aspectele prezentate în scris de către contribuabil. Punctul de vedere al organului de inspecție fiscală față de argumentele aduse de contribuabil va fi consemnat cu precizarea prevederilor legale în domeniu și fundamentate pe analiza datelor înscrise în procesul-verbal. Pentru faptele care sunt sancționate contravențional organele de inspecție fiscală vor întocmi, separat, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

Analizând procesul-verbal nr.424/30.04.2013 rezultă că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de Ordinul nr.1304/2004 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală și Ordinul nr.364/2009 pentru aprobarea Sistemului de proceduri pentru inspecția fiscală, așa că nu se poate reține nulitatea acestui proces verbal pentru nerespectarea condițiilor de formă prevăzute pentru întocmirea acestuia.

În speță se reține că s-a efectuat un control încrucișat la . privind tranzacțiile comerciale identificate la . SRL către ., având drept obiectiv realitatea existenței lingourilor și a modului de transport al acestora la clienții din Slatina, județul O..

Scopul acestei verificări a fost acela de a stabili dacă există la reclamanta . documente legale referitoare la proveniența și transportul lingourilor de aluminiu de la . SRL.

Concluzia organului de inspecție fiscală a avut la bază mai multe aspecte:

- urmare a verificărilor documentelor financiar contabile ale . SRL s-a constatat că aceasta a emis facturi către . în care au fost înscrise mijloace de transport care nu aparțin . . și nu au prezentat alte documente din care să rezulte modul în care ar fi fost transportate bunurile înscrise în facturi către clienții din Slatina;

- din nota explicativă a administratorului B. G. rezultă că se cântăreau numai lingourile aranjate stive, se întocmea bon de cântar intern, se făcea analiza spectrală, după ce furnizorul întocmea factura(la sediul .), se întocmeau NIR, buletin de analiză, bonuri de cântar, rezultând că aliajele circulau fără factură și fără documente legale de transport, deoarece nici . SRL și nici . nu au putut pune la dispoziție documentele cu care au „circulat” lingourile de aluminiu, așa cum este prevăzut în OMFP nr.2226/2006, care precizează la art.3 alin.1 că „în situațiile în care bunurile circulă fără să fie însoțite de factură, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii, cu excepțiile prevăzute expres de reglementările legale în vigoare.”

- notele de recepție au fost semnate atât la emitent cât și la comisia de recepție numai de administratorul B. G., fără a exista o comisie de recepție;

- mijloacele de transport înscrise în facturile emise în numele . SRL aparțin altor persoane juridice, care nu au legătură cu cele două societăți, așa cum se desprinde din constatările organelor de control;

- din notele explicative date de administratorii R. M. și șofer R. T. rezultă că societatea nu a efectuat în perioada iulie-decembrie 2011 „și nici în altă perioadă” transporturi de bunuri de la . SRL la alte societăți comerciale,

Concluzia organului de control în sensul că cele două societăți nu au putut justifica cu documente legale că a fost realizat în fapt transportul de lingouri și aliaje de aluminiu de la furnizorul . reclamanta ., nu este infirmată de probele administrate în cauză.

Astfel concluziile raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 30-36 dosar nr._ Tribunalul M.) în sensul că facturile emise de societatea furnizoare au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, acestea cuprinzând toate elementele minime și obligatorii prevăzute de art.155 alin.5 Cod fiscal, că aspectele reținute de organele de control în procesul verbal contestat s-au rezumat la modul de întocmire a documentelor fără a ține seama de aspectul economic al operațiunilor, contrar OMF 3055/2009 referitoare la principiul prevalenței economicului asupra juridicului, că reclamanta nu avea obligația să prezinte documente privind transportul mărfurilor de către furnizor și nici obligația de a verifica datele înscrise în facturi privind expediția mărfurilor, că produsele care au făcut obiectul facturilor fiscale au fost recepționate, înregistrate în evidența contabilă, fiind însoțite de certificate de calitate și buletine de analiză, iar pentru introducerea lor în procesul de producție s-au folosit bonuri de consum și că, din suma totală a achizițiilor de 2.396.228,32 lei, reclamanta a achitat prin virament bancar suma de 1.441.285,74 lei nu duc la concluzia că există documente justificative care atestă realizarea în fapt a transportului de lingouri și aliaje de aluminiu de la furnizorul . SRL la reclamanta ..

Cât privește celelalte susțineri ale reclamantei care se referă la răspunderea reclamantei în calitate de cumpărător și dreptul de deducere al TVA nu vor fi analizate de instanță, întrucât prin procesul verbal contestat nu s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale de plată a unor sume datorate bugetului general consolidat, ci acesta cuprinde numai anumite constatări ale organului de control, constatări ce vor fi avute în vedere de organul fiscal care efectuează inspecția fiscală la finalizarea acesteia și întocmirea raportului de inspecție fiscală ale cărui constatări de fapt și de drept vor sta la baza emiterii deciziei de impunere.

Prin urmare, având în vedere considerentele anterior prezentate, nu se poate reține nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal nr.424/30.04.2013 și a deciziei nr.7 din 01.07.2013 emise de pârâtă prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal nr. 423 din 30.04.2013, urmând ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., societate în insolvență, cu sediul în Slatina, .. l7C, jud. O. și cu sediul procesual ales în Slatina, .. l7C, jud. O., nr. de înregistrare în Registrul Comerțului J_, CUI RO6877600, prin administrator special B. G. și administrator judiciar AMT Servicii Insolvență SPRL, cu sediul în C., ..30, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ, cu sediul în .. 2, C., jud. D..

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M.. Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2014.

Președinte,

A. B.

Grefier,

R. S.

red.A.B./tehnored.R.S.

14 ianuarie 2015

4 ex./13 pag.

cod operator 2626

← Pretentii. Sentința nr. 2578/2014. Tribunalul MEHEDINŢI		Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 524/2014.... →

Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3200/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3200/2014. Tribunalul MEHEDINŢI