Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3345/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3345/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 4277/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 12/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. O.
Grefier L. A. Pereși
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta-petentă . împotriva sentinței nr.3345/12.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Dr.Tr.S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. SA- C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelenta-petentă a depus la dosar la data de 06.01.2014 răspunsul nr._/19.12.2013 emis de MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. sub nr._ la data de 21.03.2013, petenta ., contradictoriu cu intimatul C. SA- C., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.02.2013, în subsidiar solicitându-se înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție, în raport de dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, din care rezultă că subiect activ al contravenției nu poate fi decât persoana care circulă cu un autoturism fără a avea rovinietă valabilă.
Petenta a arătat că potrivit art. VI 2.6 din contractul de închiriere încheiat la data de 01.09.2012 cu . (înregistrat la petentă sub nr. 172/01.09.2012), locatarul avea obligația de a întreprinde toate demersurile necesare în vederea obținerii autorizațiilor și de a achita toate taxele și tarifele obligatorii pentru efectuarea activității de transport în legalitate.
Precizând că la data încheierii contractului de închiriere deținea rovinietă, petenta pretinde că din coroborarea art. 7 cu art. 1 din OG 15/2002 rezultă că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale revine persoanelor fizice sau juridice care pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, în speță, pentru autovehiculul închiriat_ revenea locatarului .> Petenta a susținut că întrucât nu îi revenea obligația de a achita tariful de utilizare, nu are calitatea de subiect activ a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, motiv pentru care solicită ca instanța să constate că nu există identitate între persoana juridică obligată să suporte rigorile legii și cea care a comis fapta.
În plus, invocând dispozițiile art. 17 din OG 2/2001, petenta a apreciat că procesul verbal de contravenție este nul, întrucât nu este semnat olograf de către agentul constatator, iar potrivit art. 4 din Legea 455/2001, înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic, procesul verbal de contravenție fiind un înscris care nu este emis în formă electronică.
În opina sa, cât timp procesul verbal este tipărit pe suport de hârtie este obligatorie semnătura olografă a agentului constatator, petenta precizând că nu deține un dispozitiv de verificare a semnăturii electronice (neavând de altfel această obligație), motiv pentru care apreciază că semnătura electronică a agentului constatator nu îi este opozabilă.
Apreciind că procesul verbal are natura juridică a unui act administrativ, de drept public, fiind un act autentic, petenta susține că acesta nu reprezintă un înscris sub semnătură privată, întrucât este emis de agentul constatator în exercitarea atribuțiilor sale.
Întrucât nici o dispoziție din OG 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii olografe cu cea electronică, petenta a solicitat să se contate nulitatea absolută a procesului verbal, pentru lipsa semnăturii agentului constatator.
Un alt motiv de nulitate rezultă din dispozițiile art.12 din OG 26/2011, astfel că începând cu data de 04.12.2011, C. nu mai exercită atribuțiile de inspecție și control în trafic privind respectarea reglementărilor interne și internaționale în domeniul transportului rutier, cu excepția controlului desfășurat în punctele de trecere a frontierei, aceste atribuții fiind preluate de ISCTR.
În atare situație, apreciază că procesul verbal a fost întocmit de o persoană care nu mai avea la data de 26.02.2013 calitatea de agent constatator.
În plus, petenta a invocat dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, coroborat cu art. 19 alin. 1 și 3 din același act normativ, dar și Decizia ÎCCJ nr. 22/2007, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7.
Afirmând că încheierea procesului verbal în condițiile de mai sus i-a produs o vătămare constând în aplicarea unei sancțiuni contravenționale în cuantum de 2.750 lei, în condițiile în care a fost lipsită de dreptul de a formula obiecțiuni, iar vătămarea produsă nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, petenta a solicitat în principal admiterea excepției și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 5 alin. 2, art. 13 alin. 2 și art. 31 din OG 2/2001, ale OG 15/2002 și ale N.C.Proc.Civ., anexând în copie xerox procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 26.02.2013 și contract de închiriere auto nr. 172/01.09.2012.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nefondată.
În fapt, intimatul a precizat că la data de 23.11.2012, pe DN7 km41 l+865m, pe raza localității Sacamas, jud HD, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând S.C. G. T. S.R.L. a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 26.02.2013, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C..
Intimatul a susținut că potrivit dispozițiilor art.l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
A susținut că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, intimatul a arătat că potrivit art.l, alin. 2 din O.G. 15/2001, începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români si străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România, iar la art.l, lit.b din același act noțiunea de utilizator este definită astfel: "utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, dupa caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, dupa caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străine.
În plus, conform prevederilor art.7 din O.G. 15/2002 "responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români ...".
Intimatul a apreciat că procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei -S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator Vidrascu I. A., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
În drept, intimatul a invocat O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În dovedire, intimatul a depus proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator și certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, apreciind că agentul constatator nu a adus argumente care sa formeze convingerea instanței ca actul de constatare si sancționare îndeplinește cerințele imperative instituite de O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
Precizând că procesul verbal de contravenție a fost încheiat pe baza datelor furnizate de către Ministerul Administrației si Internelor- Direcția Regim Permise de Conducere si înmatricularea Vehiculelor, petenta a susținut că, în concret,contractul de inchiriere a unui vehicul nu trebuie comunicat acestei instituții, intrucat nu afectează dreptul de proprietate, deținătorul rămânând același, încheierea contractelor de inchiriere a vehiculelor nefiind interzisa de lege și neinstituind obligația părtilor de a-l opune terților.
Petenta a reiterat susținerile sale cu privire la subiectul activ al contravenției, respectiv cel care circula cu autoturismul, nu cel care-l pune în circulație și la lipsa semnăturii agentului constatator, ce atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate care poate fi constata și din oficiu de instanța de judecată.
Cu referire la faptul că procesul verbal conține mențiunea expresa ca a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator Vidrascu lonut A., cu certificatul calificat emis de CertSign SA, petenta apreciază că această susținere nu este de natura a complini lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, asa cum este ea reglementata de O.G. nr.2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
În temeiul art.255 alin.1 c.p.civ., instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar și a solicitat relații de la ORC și Primăria Dr. Tr. S. - Direcția de Taxe și Impozite.
Judecătoria Dr.Tr.S., prin sentința nr. 3345/12.09.2013 a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . și a obligat petenta la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că în ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de intimat, acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a reținut că, contrar susținerilor petentei, în sensul că procesul verbal de contravenție este nul absolut, întrucât nu există identitate între între persoana juridică obligată să suporte rigorile legii și cea care a comis fapta, în raport de contractul de închiriere încheiat la data de 01.09.2012 cu ., potrivit art.7 din O.G. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar conform art. art.l, lit.b din același act normativ, în accepțiunea legii, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români.
Instanța a constatat căpetenta avea obligația de a solicita modificarea mențiunilor din certificatul de înmatriculare după acordarea dreptului de utilizare a autovehiculului către ., obligație ce îi revenea în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 2) din Ordinul MAI nr. 1.501/2006 care prevede că în cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul acestuia este obligat să solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea. Or în condițiile în care petenta nu și-a respectat îndatorirea de a solicita eliberarea unui nou certificat de înmatriculare, este evident că nu poate invoca proprie culpă în afirmarea unui drept, astfel că îi revenea responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, fapt pentru care instanța a înlăturat ca neîntemeiate susținerile contrare ale părții.
Cu referire la nulitatea procesului verbal decurgând din lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și din încălcarea obligației agentului constatator de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, observând certificatul calificat emis de CertSIGN SA (f.35), instanța a constatat că procesul verbal a fost generat și semnat electronic. Or semnătura electronică se realizează cu ajutorul unui Certificat digital calificat, care permite identificarea sigură a unei persoane în mediul electronic, fiind documentul de identitate al utilizatorului in spațiul virtual.
Motivul pentru care legea a impus semnarea procesului verbal drept condiție de validitate a acestuia este posibilitatea de verificare a identității persoanei care a întocmit actul și, pe această cale, a competenței acesteia în emiterea procesului verbal. Semnătura electronică realizează cu certitudine funcția semnăturii, respectiv de a-l identifica pe autor, iar art. 17 din OG 2/2001, care trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice, nu distinge după cum semnătura este realizată olograf ori electronic. În consecință art. 17 permite interpretarea că semnătura electronică este o semnătură în sensul acestui acest text de lege astfel încât instanța reține că procesul verbal este semnat.
Din perspectiva aceluiași principiu al interpretării legii în sensul în care produce efecte juridice, nu în sensul în care nu produce nici unul, se impune a se interpreta art. 10 din O.G. nr. 15/2002 astfel încât să se asigure aplicarea în general a actului normativ și în special a art. 8 și art. 9 alin. 2, alin. 3 care reglementează contravențiile constând în fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă și constatarea acestora prin mijloace tehnice, respectiv în sensul că semnătura electronică îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.
Forma imprimată a procesului verbal este singura modalitate care asigură în acest moment realizarea dreptului persoanei sancționate de a contesta în instanță procesul verbal.
Nu se poate reține că pe calea imprimării documentul își pierde semnătura pe care o poartă în momentul realizării acestui procedeu tehnic.
În consecință un proces verbal de contravenție generat și semnat electronic îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 cu privire la existența semnăturii agentului constatator dacă sunt îndeplinite condițiile care garantează valabilitatea semnăturii.
Or așa cum s-a reținut mai sus procesul-verbal contestat în prezenta a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de Certsign S.A. și valabil la data când a fost aplicată semnătura electronică (f. 35) astfel că semnătura electronică aplicată pe procesul-verbal este valabilă, motiv pentru care instanța a înlăturat ca neîntemeiată apărarea petentei pe temeiul lipsei semnăturii olografe a agentului constatator.
În ceea ce privește neconsemnarea obiecțiunilor petentei, instanța a reținut că agentul constatator are într-adevăr obligația de a consemna apărările contravenientului, potrivit art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, însă acest text de lege are în vedere doar situația în care persoana contravenientă este de față la întocmirea procesului verbal, în speță procesul verbal fiind întocmit ulterior.
În plus, instanța a constatat că lipsa martorului asistent a fost motivată în cuprinsul procesului verbal, astfel cum pretind dispozițiile art. 19 alin. 1 și 3 din OG 2/2001.
Instanța de fond a apreciat că procesul verbal a fost încheiat de o persoană care avea în realitate calitatea de agent constatator, întrucât pentru a stabili efectele art. 12 din O.G. nr. 26/2011 trebuie să fie avute în vedere și actele normative completatoare, astfel cum expres prevede în teza sa finală textul de lege invocat. Astfel art. 12 alin. 1 prevede că „personalul I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul (...) C.N.A.D.N.R. – S.A. (...) stabilite conform art. 11 alin. (1)”.
Așadar personalul I.S.C.T.R. a preluat începând cu 4.11.2011 doar acele atribuții ale personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul C.N.A.D.N.R. care sunt stabilite conform art. 11 alin. (1) din OG 26/2011, adică prin hotărâre a Guvernului.
În baza art. 11 alin. (1) din OG 26/2011Guvernul a emis H.G. nr. 1.088/2011 privind organizarea si funcționarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier.
Anexa 1 face parte integrantă din această hotărâre și reglementează prin art. 7 atribuțiile I.S.C.T.R., la litera d) prevăzând că “exercită controlul privind achitarea tarifului de utilizare, prin echipamente tehnice mobile, precum și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, mai puțin în cazul vehiculelor rutiere destinate transportului de mărfuri, a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca sau semiremorca, nu depășește 3,5 tone, respectiv a autovehiculelor destinate transportului de persoane care, prin construcție și echipare, au cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;”.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. art. 12 alin. 2 din OG 26/2011, interpretate în sensul contrar (per a contrario), rezultă că ISCTR este competentă în prezent să exercite controlul privind achitarea tarifului de utilizare numai în trafic și doar prin echipamente tehnice mobile, precum și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și numai cu privire la vehicule care nu intră în categoria celor prevăzute de teza a II-a a art. art. 7 lit. d) din anexa 1 a HG nr. 1088/2011.
Instanța a reținut că, față de dispozițiile art. 5 din HG nr. 1088/2011 conform cărora „cu ocazia controlului în trafic, personalul I.S.C.T.R. va purta echipament de protecție fluorescent-reflectorizant, cu însemnele instituției”, prin control în trafic se înțelege controlul realizat de către personalul I.S.C.T.R. prin oprirea autovehiculului aflat în deplasare pe drumurile naționale, în timp ce în cauză a fost efectuat prin mijloace tehnice fixe, fără oprirea autovehiculului.
Totodată din interpretarea în sensul contrar (per a contrario) a tezei I a art. art. 7 lit. d) din anexa 1 a HG nr. 1088/2011 rezultă că ISCTR nu este competentă să exercite controlul prin mijloace tehnice fixe omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România (art. 11 alin. 3 din Ordinul nr. 769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România), indiferent de categoria căruia aparține vehiculul rutier astfel controlat.
În consecință, competența de realizare a controlului privind achitarea tarifului de utilizare în ipotezele în care această atribuție nu poate fi exercitată de ISCTR, așa sunt cazurile când controlul este exercitat prin mijloace tehnice fixe, revine în continuare personalului împuternicit din cadrul CNADR în baza art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și după data de 4.11.2011, competențele celor două instituții fiind complementare, astfel că instanța a înlăturat ca nefondate apărările contrare ale petentei
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001. Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În virtutea dispozițiilor art. 249 c.p.civ. sarcina acestei probe incumbă petentului, care numai prin administrarea unor probe certe si concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.
În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 249 c.p.civ.
Instanța a arătat că din proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (f.34), rezultă că într-adevăr, în data de 23.11.2012, pe DN7 km41 l+865m, pe raza localității Sacamas, jud HD, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, situație de fapt de altfel necontestată în speță.
În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța a constatat așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sancțiunea contravențională fiind corect individualizată, întrucât îndeplinește pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr.2/2001, instanța a respins plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal, pe care l-a menținut ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta-petentă ., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție . nr._ /26.02.2013 raportat la dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/ 2002 cu modificările si completările ulterioare, conform cărora constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă, elementul material al contravenției constând în acțiunea de a circula și nu aceea de a pune în circulație. Prin urmare, subiect activ al acestei fapte nu putea fi decât persoana care circulă cu un autoturism fără a avea rovinieta valabilă.
A arătat că și-a intemeiat aceasta susținere pe faptul ca la data de 01.09.2012 a incheiat cu S.C. Maniera . inchiriere inregistrat sub nr. 172/01.09.2012, având ca obiect autovehiculul cu numărul de inmatriculare_, pentru o perioada de 2 ani incepand cu data semnării. Potrivit dispozițiilor art. VL2.6. din contractul de inchiriere locatarul are obligația "De a întreprinde demersurile necesare in vederea obținerii tuturor autorizațiilor prevăzute de lege si de a achita toate taxele si tarifele obligatorii pentru efectuarea activității de transport in condiții de legalitate.", ori datorita faptului ca aceasta societate nu si-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau conform contractului, petenta a fost sancționată in mod nelegal pentru o fapta pe care nu a savarsit-o.
A mai susținut că în mod eronat, instanța de fond a reținut ca "petenta avea obligația de a solicita modificarea mențiunilor din certificatul de înmatriculare dupa acordarea dreptului de utilizare a. autovehiculului către ., obligație ce ii revenea in temeiul ort. 2 alin. (2) din OMAI nr. 1501/2006(...).Ori, in condițiile in care petenta nu si-a respectat îndatorirea de a solicita eliberarea unui nou certificat de înmatriculare, este evident ca nu poate invoca propria culpa in afirmarea unui drept (...)", intrucat societatea nu avea aceasta obligație legala, respectiv solicitarea eliberării unui nou certificat de inmatriculare in care sa fie inscrise mențiuni privind societatea chiriașa.
Dispozițiile legale avute in vedere de către instanța de fond nu sunt aplicabile in ceea ce privește raporturile juridice născute intre doua persoane juridice in temeiul unui contract de inchiriere, ci vizează in mod direct societățile de leasing care au obligația sa menționeaze și datele de identificare ale utilizatorului.
A susținut că a solicitat Direcției Regim Permise de Conducere si înmatriculări Vehicule București sa precizeze daca in situația data avea obligația de a solicita eliberarea unui nou certificat de inmatriculare in care sa fie inscrise datele ..
In opinia sa textul legal in discuție nu se aplica in ceea ce privește contractele de mchiriere incheiate intre doua societăți comerciale, deoarece contractele de inchiriere chiar daca sunt încheiate pentru o anumita perioada se pot rezilia cu ușurința, doar printr-o notificare, fapt ce ar presupune solicitarea emiterii unui nou" certificat de inmatriculare din care sa fie șterse datele chiriașului.
A mai susținut că prevederile art. 7 din O.G.nr.15/ 2002 actualizata prevăd ca "Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului", iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din același act normativ "utilizatori -persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români."
Raportat la dispozițiile art. 8 alin. (1) din din O.G. nr. 15/ 2002 cu modificările si completările ulterioare, precum si la prevederile art. VI.2.3. ale contractului de inchiriere nr. 172/01.09.2012, si anume de "De a suporta costurile de întreținere si alte consturi suplimentare, conform prevederilor prezentului contract. " si ale art. IV.4. din același contract "Cheltuielile de mentenanta ale autovehiculului: revizie tehnica, inspecția tehnica periodica, fata a se limita la acestea, precum si cheltuielile rezultate din incheierea asigurării civile obligatorii, achiziționarea rovinietei obținerea licenței comunitare si a copiei conforme acestora, etc ii revin Locatarului” obligația achiziționării unei roviniete valabile pentru autovehiculul inchiriat MH -26- AC A, revenea locatarului din contractul de inchiriere, rescpectiv ., si pe cale de consecința aceasta trebuia sancționată contravențional.
Potrivit legislației de specialitate, contravenientul este autorul, subiectul activ care o săvârșește, ori in cazul de fata, nu societatea petentă este cea care a săvârșit fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
Apelanta a mai arătat că in prezenta cauza nu exista identitate intre persoana juridica obligata sa suporte rigorile legii si cea care a comis fapta nefiind intrunite elementele constitutive ale contravenției, in primul rand lipsind vinovăției (fapta săvârșita cu vinovăție).
Răspunderea juridică pentru contravenții își are temeiul în săvârșirea cu vinovăție a unei fapte contravenționale.
Pentru a avea calitatea de subiect al contravenției o persoană trebuie să acționeze din proprie inițiativă în vederea săvârșirii contravenționale, să fi luat singură hotărârea de a săvârși fapta respectivă. Or in ceea ce o privește, situația nu se circumscrie condițiilor susmenționate.
In accepțiunea instanței de fond, acești "utilizatori" care sunt înscriși in certificatul de înmatriculare, indiferent daca au circulat sau nu pe drumurile naționale, autostrăzi etc, sunt considerați vinovați juris . mod absolut si sancționați cu amenda de C., cu toate ca fapta a fost săvârșita de către o alta persoana decât cea menționata in certificatul de înmatriculare al autoturismului, conform principiului ca „vinovatul trebuie sa plătească".
Este instituita astfel, de către O.G. nr.. 15/2002 prezumția de vinovăție pentru persoana menționata in certificatul de înmatriculare, respectiv pentru utilizator.
De altfel, in mod greșit a respins instanța de fond motivele invocate de către societate cu privire la lipsa obiectiunilor din procesul verbal.
Încheierea procesului-verbal in acest mod, motivând ca un proces-verbal poate fi intocmit si in lipsa contravenientului si a martorului, s-a realizat cu incalcarea dreptului la apărare, mai ales ca prin încheierea in acest mod i-a fost produsa o vătămare a intereselor noastre prin diminuarea patrimoniului societății cu suma corespunzătoare amenzii dispuse prin procesul verbal contestat.
Simplul fapt ca in conformitate cu prevederile art. 9 alin.2 din O.G. nr. 15/2002 actualizata, săvârșirea contravenției a fost constatata cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei SIEGMCR, nu determina caracterul infailibil al acestui sistem, care in mod absolut ar fi sustras oricărei greșeli.
A mai arătat că a inteles sa invoce nulitatea procesului verbal contestat in considerarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare care sancționează cu nulitatea absoluta lipsa semnăturii agentului constatator.
A susținut că nu a inteles sa contestam detinerea/nedetinerea certificatului calificat pentru semnătura electronica aparținând agentului constatator, ci insasi, existenta semnăturii electronice a agentului constatator pe un document emis pe suport de hârtie, întrucat lipsește posibilitatea verificării existentei acesteia.
Având in vedere motivare instanței, in prezenta cauza se aplica dictonul "crede si nu cercetă", in opinia recurentei nu poate fi acceptata semnătura electronica in raporturile contravenționale, decât la momentul in care verificarea existentei acestei semnaturi va fi facila si la indemana fiecărui contravenient, in caz contrar, raporturile juridice ar fi inegale, un contravenient trebuind sa accepte pur si simplu ca procesul verbal este semnat in format electronic, dar fara a avea nici o certitudine in acest sens.
Sancțiunea nulității absolute a procesului verbal instituita de catre legiuitor pentru lipsa semnăturii agentului constatator operează si in acest caz, întrucât asa cum lipsește semnătura olografa de pe un proces verbal, tot asa dintr-o omisiune exista posibilitatea ca semnătura electronica sa nu fie aplicata.
Atâta timp cat nu exista si nu se poate identifica semnătura agentului constatator pe procesul verbal contestat, considera ca sunt incidente dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, sancțiunea aplicata in acest caz fiind cea de anulare a actului contestat.
A mai susținut că asa cum a arătat prin plângerea formulata, inscrisul în formă electronică, purtând o semnătură electronică, numai dacă este recunoscut de cel căruia i se opune are același efect ca și actul autentic între cei care l-au subscris și cei care reprezintă drepturile lor.
De asemenea, procesul verbal contestat" are o formă electronică, deși nu este destinat a fi citit în formă electronică, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, reiterate anterior, de unde rezultă că un înscris semnat electronic nu poate avea decât efectele unui înscris sub semnătură privată.
Având în vedere această situație, precum și faptul că nici o dispoziție din O.G. 2/2001 nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, cu atât mai puțin posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat în formă electronică, a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, de pe acesta lipsind semnătura agentului constatator.
Semnătura electronica este valabila doar pentru inscrisurile in forma electronica, ori procesul verbal nu este un inscris de acest fel. Mai mult decât atat, semnătura este o condiție de validitate a înscrisului, ceea ce presupune cercetarea existentei acestei astfel incat sa nu mai existe dubii pentru nici una din parti.
Din analiza procesului verbal reiese ca acesta este un inscris care are asociata o semnătura electronica extinsa si care poate sa fie citit in format electronic, in atare situație, raportandu-ne la prevederile Legii nr. 455/2001 rezulta ca numai deținând un software sau hardware configurate utilizate pentru implementarea datelor, respectiv coduri sau chei criptografice, se poate verifica semnătura electronica.
Pe cale de consecința, aceasta mențiune nu corespunde exigentelor art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Este adevărat ca O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare nu distinge cu privire la felul semnăturii, olografa sau electronica, insa pentru a fi valida aceasta semnătura trebuie sa fie opozabila celeilalte parti, care . sa poată constata existenta/inexistenta acestei pe copia procesului verbal comunicat.
A mai motivat apelanta că un alt argument împotriva valabilității amenzii aplicate societății pentru neplata rovinietei este acela legat de absența omologării sistemului de verificare a rovinietei. SIEGMR nu cuprinde doar camerele amplasate pe drumurile naționale, ci și o întreagă rețea aferentă de date și servere. Omologarea ar trebui să privească, deci, nu doar camerele, ci întregul sistem. Din informațiile pe care le deține apelanta, ea nu există nici măcar pentru camere.
O.G. nr. 15/2002 modificată si completata ulterior arată că "constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate". Insa, omologarea nu este același lucru cu verificarea metrologică, după cum distinge chiar Legea (OUG 195/2002 privind circulația pe drurnțurile publice).
In acest sens, apelanta a solicitat instanței sa pună in vedere intimatei sa faca dovada in scopul menționat mai sus, in caz contrar, fapta descrisa in procesul verbal nu se incadreaza in norma sancționatoare, neputandu-se retine ca a circulat fara rovinieta valabila, fapta înregistrata cu mijloace tehnice omologate.
Apelanta a solicitat de asemenea instanței să faca aplicabilitatea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/200leu, modificările si completările ulterioare coroborate cu ale 7 alin. (3) din actul normativ menționat anterior si sa dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, in situația in care va aprecia ca se face vinovată de săvârșirea faptei constatate si sancționate prin procesul verbal . nr._.
Apelata a invocat în drept dispozițiile art. 466 si urm. din Codul de procedura civila.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivarea întâmpinării a susținut că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal R13 nr._/26.02.2013 a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.
A arătat că potrivit dispozițiilor art.l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz. In conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fără rovignietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
In urma interogării bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, apelanta apare menționată în Cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumata a îndeplinii condițiile prevăzute la art.4 pct.4 (adică este legata in mod unic de semnatar, asigura identificarea semnatarului; este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legata de datele in forma electronica, la care se raportează in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila).
In speța, pe procesul verbal atacat agentul constatator a aplicat o semnătura electronica extinsa bazata pe certificat calificat, astfel ca semnătura sa este prezumata juris . condițiile art.4 pct 4 din lege.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2011. In plus, O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept " ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).
Din interpretarea art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisul care poartă semnătura electronică este asimilat unui înscris sub semnătură privată numai în privința efectelor și condițiilor, nu și sub aspectul naturii juridice a actului astfel semnat. Prin urmare, aceste dispoziții nu restrâng domeniul de aplicare al Legii nr. 455/2001 doar la înscrisurile sub semnătură privată, aceasta găsindu-si incidența deopotrivă în cazul tuturor înscrisurilor în formă electronică astfel cum prevăd și dispozițiile art. 1 din actul normativ mai sus menționat, aplicându-se deci și procesului verbal contestat.
Art. 1 din Legea nr. 455/2001 prevede că dispozițiile actului normativ în discuție se aplică tuturor înscrisurilor încheiate în formă electronică. De vreme ce procesul verbal contestat a fost încheiat în formă electronică potrivit dispozițiilor art. 9, alin. 2 din OG nr. 15/2002, dispoziții speciale aplicabile în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorii de la dispozițiile OG nr. 2/2001, acestuia îi sunt aplicabile în mod inerent si dispozițiile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezența autovehiculului în data, la ora și în locul stipulat în procesul verbal.
Eludarea legii in prezenta cauză este evidentă, apelanta în propria cale de atac nu invocă existența unei roviniete valabile, ci doar apreciază în mod eronat că procesul verbal este lovit de nulitate.
Contractul de inchiriere nu este suficient pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Imatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Contractul de inchiriere nu îi este opozabil.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, apelanta apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
Conform art 11 pct (10) din OUG 195/2002, proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat sa solicite autorității competente inscrierea in certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, dupa caz, ale proprietarului, in termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
Altfel, este evident ca petenta, in calitate de persoana înscrisa in certificatul de înmatriculare si in cartea de identitate a vehiculului, este subiect activ al contravenției săvârșite, dar acesta se poate regresa împotriva chiriașului autoturismului, pentru recuperarea sumei reprezentând cuantumul sancțiunii aplicate care nu si-a îndeplinit obligația legala de a plații rovinieta.
C.- C. S.A. nu are obligația de a solicita informații cu privire la persoana care a condus in mod efectiv autoturismul la data săvârșirii contravenției.
In situația in care apelanta nu este sancționată, pentru ca acesta sa solicite pe cale legala chiriașului sa isi respecte obligațiile de plata in ceea ce privește autovehiculul, astfel chiriașului i se acorda prin instanța, dreptul de exceptare de la plata rovinietei, acesta neputând fi tras la răspundere in nici un fel. Nici măcar nu se cunoaște daca in contractul de închiriere apelanta a stipulat in sarcina chiriașului plata rovinietei, situație in care aceasta sarcina ii revine apelantei. In aceasta situație, va deveni obișnuința închirierea de autovehicule si nerespectarea obligațiilor de plata, iar datorita faptului ca actele de înstrăinare/ închiriere/comodat nu îi sunt opozabile, proprietari existenti in baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor vor fi in continuare sancționați, ...vor fi astfel încurajate la scara larga transferurile de drepturi fara rectificări in evidentele oficiale, ceea ce ar contraveni ordinii publice.
Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art.479 N.Cod.Proc.civ., tribunalul constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 26.02.2013 s-a reținut că în data de 23.11.2012, pe DN7 km41 l+865m, pe raza localității Sacamas, jud HD, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002.
Examinând procesul verbal de contravenție contestat, tribunalul reține că nu există cazuri de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, procesul verbal de contravenție fiind legal întocmit.
Nu se vor reține criticile apelantei-petente referitoare la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, ca urmare a lipsei semnăturii agentului constatator, întrucât din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că procesul verbal de contravenție contestat în prezenta speță este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice.
Potrivit art. 7 din Legea 455/2001 "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumata a îndeplinii condițiile prevăzute la art.4 pct.4 (adică este legata in mod unic de semnatar, asigura identificarea semnatarului; este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legata de datele in forma electronica, la care se raportează in asa fel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila).In speța, pe procesul verbal atacat agentul constatator a aplicat o semnătura electronica extinsa bazata pe certificat calificat, astfel ca semnătura sa respectă condițiile art.4 pct 4 din lege, iar pe de altă parte O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Totodată, art. 1 din Legea nr. 455/2001 prevede că dispozițiile actului normativ în discuție se aplică tuturor înscrisurilor încheiate în formă electronică, astfel că având în vedre că procesul verbal contestat a fost încheiat în formă electronică potrivit dispozițiilor art. 9, alin. 2 din OG nr. 15/2002, dispoziții speciale aplicabile în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorii de la dispozițiile OG nr. 2/2001, acestuia îi sunt aplicabile în mod dispozițiile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Cu privire la temeinicia faptei reținute în sarcina petentei, tribunalul constată că din analiza motivelor de apel, precum și din plângerea contravențională propriu-zisă, rezultă că petenta nu contestă practic aspectul că în data de 23.11.2012, pe DN7 km41 l+865m, a circulat vehiculul cu nr. de înmatriculare_, vehicul care nu deținea rovinieta valabilă, petenta susținând însă să nu are calitatea de subiect activ al contravenției, întrucât respectivul autovehicul fusese închiriat anterior către o altă societate comercială, aceasta din urmă fiind cea care, în opinia apelantei, ar fi trebuit să fie sancționată.
Potrivit art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție, iar potrivit art.7 din același act normativ responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorilor români.
În ceea ce privește noțiunea de utilizator, din interpretarea art.1 lit.b din OG nr.15/2002 rezultă că utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români.
Coroborând textele legale anterior arătate cu dispozițiile art.11 pct.10 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora „proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea”, tribunalul apreciază că petenta, la data constatării faptei reținute în sarcina sa, avea calitatea de proprietar al vehiculului cu nr. de înmatriculare_, precum și calitatea de utilizator, astfel cum aceasta este definită de către art.1 lit.b din OG nr.15/2002, în condițiile în care în certificatul de înmatriculare al autovehiculului surprind circulând fără rovinietă valabilă, este menționat că proprietarul acestui autovehicul este apelanta-petentă, care de altfel nu contestă acest aspect.
Nu se vor reține susținerile apelantei-petente referitor la aspectul că nu are calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, în condițiile în care petenta, deși proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, nu a solicitat autorităților competente înscrierea în certificatul de înmatriculare a unor modificări cu privire la persoana care utilizează efectiv respectivul autovehicul, obligația înregistrării acestor modificări revenind în exclusivitate petentei, care nu a făcut dovada efectuării acestor demersuri și care astfel are calitate procesuală activă cu privire la fapta reținută în sarcina sa. În acest sens, se reține că în speță sunt incidente și dispozițiile art. 2 alin. 2) din Ordinul MAI nr. 1.501/2006 potrivit cărora în cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul acestuia este obligat să solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea. Or în condițiile în care petenta nu și-a respectat îndatorirea de a solicita eliberarea unui nou certificat de înmatriculare în termenul legal de 30 de zile de la încheierea contractului de închiriere menționat în cauză, apelanta-petentă nu își poate invoca proprie culpă în afirmarea unui drept.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că apelanta-petentă se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa, constând în aceea că în data de 23.11.2012, pe DN7 km41 l+865m, a circulat vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, vehicul care nu deținea rovinieta valabilă.
În ceea ce privește însă sancțiunea aplicată societății petente, tribunalul apreciază că în speță nu au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Astfel, în condițiile în care în speță nu au fost produse nici un fel de urmări, iar apelanta-petentă nu a urmărit producerea unui anumit scop prin săvârșirea respectivei fapte, având reprezentarea, greșită însă, că taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale aparține persoanei căreia i-a închiriat autovehiculul, tribunalul apreciază că gradul de pericol social concret al faptei reținute în sarcina apelantei-petente este unul redus, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2.750 lei fiind una disproporționată.
Având în vedere gradul redus de pericol social al faptei reținute în sarcina apelantei-petente, tribunalul apreciază că în speță se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind suficientă pentru atingerea scopului educativ-preventiv al legii contravenționale.
Pentru considerentele anterior arătate, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat și urmează ca în baza dispozițiilor art.480 N.C.Proc.civ. să îl admită, să schimbe sentința nr.3345/12.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Dr.Tr.S. în dosarul nr._, în sensul că va admite în parte plângerea formulată de către petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.02.013 și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de către apelanta-petentă . împotriva sentinței nr.3345/12.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Dr.Tr.S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat C. SA- C..
Schimbă sentința nr.3345/12.09.2013 pronunțată de către Judecătoria Dr.Tr.S. în dosarul nr._, în sensul că admite în parte plângerea formulată de către petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.02.013 și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu „avertisment”.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2014.
Președinte, C. P. | Judecător, A. O. | |
Grefier, L. A. Pereși |
Red. C.P./Tehn. L.A.P.
4 ex – 17.01.2014
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 3211/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1045/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
