Pretentii. Sentința nr. 3211/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3211/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 5981/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 3211/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. I. și pe pârâtele DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE C. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., S. F. ORĂȘENESC VÂNJU-M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții restituirea sumei de 3105,00 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul a solicitat judecata cauza în lipsă.
Instanța, conform dispozițiilor art. 131 N. C. pr. civ., procedează la verificarea competenței și constatând că este competentă material, teritorial și general potrivit art. 95 pct. 4 N. C. pr. civ., art. 10 alin. 1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar conform art. 255 coroborat cu art. 258 C. pr. civ. și având în vedere că înscrisurile depuse sunt suficiente pentru soluționarea cauzei, consideră că nu se mai impune estimarea duratei procesului, constată terminată cercetarea procesului, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP C. și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 27.08.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE C. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., pârât S. F. ORĂȘENESC VÂNJU-M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3105 lei achitată cu chitanța . nr._ din 14.08.2009 la Trezoreria Cujmir, reprezentând taxă specială de poluare, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data achitării taxei la zi, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că a achiziționat autoturismul second hand marca OPEL, autoturism ce a fost înmatriculat pentru prima data pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, iar pentru a putea înmatricula acest autoturism pentru prima data in România mi s-a perceput o taxa de mediu in cuantum de 3105,00 lei.
Prin cererea înregistrată sub nr. MH_/14.01.2014, a încercat soluționarea pe cale amiabila a acestui litigiu, solicitând Administrației Județene a Finanțelor Publice M. -S. F. Orășenesc Vânju M., instituție competentă în urma desființării Trezoreriei Cujmir, să-i restituie suma plătită și dobânda aferentă calculată de la data achitării taxei, însă aceasta a refuzat restituirea acestor sume comunicându-mi in scris acest lucru prin dispoziția (adresa) nr. MH_/16.01.2014.
A arătat că această taxa este discriminatorie si ilegala raportata la disp. art. 90(110) din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd ca „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natura, superioara celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare" coroborat cu prevederile Legii 157/2005 si ale art. 148 al. 2 din Constituție.
Potrivit art. 1 din O. U. G. J/2012, disp. art. 2, Ut. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 al. 1, din LEGEA NR.9/2012, se suspendă până la data de 01.01.2013, astfel că taxa de poluare nu mai este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si neînmatriculate in România, după aducerea lor in tara. Pentru autovehiculele deja înmatriculate in România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale la import.
Este adevărat că după data de 01.01.2013, au intrat în vigoare disp .art. 2, lit.i, art.4 alin.2 și art.5 al. 1,din LEGEA NR.9/2012 și ulterior OUG. nr.9/2013, însă aceste reglementări nu pot fi aplicate în această cauză întrucât raporturile juridice dintre mine și pârâte au luat naștere, anterior intrării în vigoare a acestor dispoziții legale, fiind evident faptul că aceste acte normative nu au efect retroactiv.
De asemenea, a mai arătat că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara, impusa unilateral asupra mărfurilor in temeiul ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90(110) CE. trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni si a unei practici judecătorești constante, autorității romane au recunoscut nelegalitatea taxei de prima înmatriculare stabilita inițial prin Codul fiscal - art. 214 (1-3), au abrogat articole prin OUG 50/2008, și prin Legea nr. 9/2012, însă aceasta taxa rămâne in fapt aceeași, singura diferența fiind denumirea, modificata din taxa speciala de prima înmatriculare in taxa de mediu sau taxă pentru emisiile poluante.
Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria si României la Uniunea Europeana. Efectele acestei ratificări fiind reglementata de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicata, in conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E. si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 (110) din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate si cele autohtone de natura similara.
Legea nr. 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1 cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de administrația fondului pentru mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, art. 4 stabilind situațiile in care intervine obligația de plata a taxei.
Potrivit normelor comunitare, respectiv art. 25 CE: „intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal" și art. 28 CE: „intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa. cu echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor in. temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90 (110)din Tratatul Comunității Europene, trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale si sa nu producă in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90(110) din Tratatul CE se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioara celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare or Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculare in România (second hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Practic, prin instituirea taxei pentru emisii poluante (taxa de poluare in vechea norma juridica), indiferent de modalitatea de reglementare a ei conform art. 6 din Legea nr. 9/2012 si clasificarea din punct de vedere: ai poluării, se constituie o discriminarea a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare stabilite prin art. 214 alin. 1-3 din Codul fiscal si ulterior prin OUG nr. 50/2009, singura diferența fund denumirea, modificata succesiv din taxa speciala de prima înmatriculare, in taxa de mediu, iar ulterior in taxa pentru emisii poluante.
De asemenea prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeana a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto (de prima înmatriculare), in sensul armonizării legislației romanești cu cea europeana...
Afirmația autorităților cum ca s-a recunoscut de către Comisia Europeana ca taxa de poluare sub toate denumirile succesive instituită prin Codul fiscal, OUG 50/2008, iar in cele din urma prin Legea nr. 9/2012 ar corespunde normelor comunitare, este neîntemeiata, deoarece Comisia Europeana (CE) a solicitat in iunie 2009, României, informații in legătura cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând ca legislația româneasca in materie are efect protecționist asupra industriei auto naționale. Aceasta solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare" prima etapa a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art. 226 din Tratatul CE.
La data de 7 aprilie 2011, CJUE a statuat în „Afacerea T. împotriva României că taxa de poluare este pe fond incompatibilă cu art.l 10 T.F.U.E., iar noua legislație nu face decât să dea o nouă denumire respectivei taxe, fiind de natura evidenței că și această nouă reglementare contravine flagrant normelor Comunității Europene
În ceea ce privește solicitarea cu privire la data de la care se va calcula dobânda fiscala, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, a solicitat să se înlăture de la aplicare dispozițiile art. 124, art. 120 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscala, întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție,prin hotărârea pronunțata in afacerea C-565/11- M. I., s-a pronunțat astfel ca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii 554/2004, Legea nr. 9/2012, OUG nr. 1/2012, Constituția României, Tratatul Comunității Europene și pe Hotărârea C.J.U.E din 18.04.2013.
La dosar a depus în copie: adresa nr. MH-_/16.01.2014 emisă de DGRFP C.- S. F. Orășenesc Vînju M., cererea înregistrată la organul fiscal sub nr. MH23129/14.01.2014, cartea de identitate a vehiculului, actele de proprietate și de proveniență ale autoturismului, decizie și referat de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule și chitanța . nr._/14.08.2009.
Pârâtul S. F. Orășenesc Vînju M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Conform prevederilor art.8 alin. l și art. 11 din OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, modificată prin OUG nr.218/2008 și OUG nr.7/2009, taxa pe poluare se restituie in următoarele cazuri:
art.8 alin. l „atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduala a taxei ";
art. 11 „taxa rezultată ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite ".
Nu trebuie omis să se aprecieze și faptul că instituirea taxei pe poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel încât nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare .
A învederat că potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - „în cazul în care taxa de poluare pentru autovehicule achitata de contribuabili începând cu 1 iulie 2008 conform OUG 50/2008, este mai mare decât taxa rezultata din aplicarea prevederilor Legii 9/2012, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxa plătită".
Conform art.124 alin. l din C. de pr. fiscală prevede ca acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului .
Art. 70 din C. pr. fiscală prevede ca cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la data înregistrării, situație în care instanța ar trebui să acorde dobânda prevăzuta de art.124 C.P.F. republicată din ziua expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația și nu de la data plății.
În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii cât privește suma calculată ca dobândă de către reclamant în acțiune, întrucât în urma pronunțării unei sentințe definitive și irevocabile, dobânda legală urmează a fi calculată de către organul fiscal competent.
A considerat că argumentele invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii, nu reprezintă motive legale de restituire a taxei pe poluare în cuantum de 3.105 lei, sumă ce a fost plătită ca taxă pe poluare pentru înmatricularea autoturismul achiziționat marca Opel.
Pârâtele Direcția R. a Finanțelor Publice C., Administrația F. pentru Mediu nu au depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. instanța reține că este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform art.117(1) lit.d din OG nr.92/2003 se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art.124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899 din 22 decembrie 2004 a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Conform art.2 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din OG nr.92/2003 republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
Potrivit art. 33(1) din OG nr.92/2003 pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Organul fiscal în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului este S. F. Orășenesc Vînju M..
În speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta S. F. Orășenesc Vînju M., care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare, iar D.G.R.F.P. C. nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fond se reține că reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar la înmatricularea acestuia în România a achitat taxa pe poluare în cuantum de 3105 lei, în temeiul OUG nr.50/2008, cu chitanța . nr._ din 14.08.2009 și a solicitat restituirea contravalorii taxei de poluare și plata dobânzii aferente acesteia, prin cererea înregistrată la organul fiscal, cerere soluționată nefavorabil conform adresei nr.MH_/16.01.2014.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată solicitând restituirea taxei de poluare pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE( art.110 TFUE), precum și plata dobânzii legale aferente acesteia de la data achitării acesteia la zi.
Deci problema care se pune în cauză este dacă OUG nr.50/2008 potrivit căreia reclamanta datorează taxa de poluare contravine prevederilor art.90 din Tratatul CE ( art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene).
Potrivit dispozițiilor art.110 TFUE al cărui text este identic cu cel al articolului 90 TCE nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel – 2004) .
Rezultă, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Evaluarea conformității OUG nr.50/2008 trebuie efectuată prin raportare la art.90 din TCE, precum și la jurisprudența CJCE.
Curtea Europeană de Justiție a arătat, în mod constant, că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv( deciziile CJCE în cauzele C-112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale și C-132/88 Comisia Comunităților Europene c. Republicii Elene).
Tot Curtea de Justiție a arătat că sunt criterii obiective precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu(deciziile CJCE în cauzele conexate C-290/05 și 333/05 Nadasdi și N.).
S-a statuat că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența CJCE.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar.( decizia CJCE în cauza C-345/93 Nunes Tadeu).
În legătură cu art.90 din Tratat CJCE a concluzionat în cauzele reunite C-290/05 și 333/05 Nadasdi și N. că trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului( tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost înregistrate în statul membru în care sunt importate.
De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art.1 alin.1, OUG nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Obligația de plată a acestei taxe se naște, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 și art.9.
Elementele care stau la baza acesteia( emisiile de noxe și de dioxid de carbon) au caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere că în calculul cuantumului acesteia importante sunt emisiile de noxe toxice, precum și de dioxid de carbon.
Determinarea taxei de poluare se realizează, conform art.6 din OUG nr.50/2008, pe baza unor criterii obiective ( tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4(cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului,de rulajul mediu anual,de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului; cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor ce au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență).
Însă, din prevederile OUG nr.50/2008 rezultă că numai autovehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei pe poluare, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Față de cele prezentate anterior se reține că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 este contrară art.110 TFUE, deoarece în România nu se percepe taxă pe poluare la reînmatriculare pentru autoturismele second-hand deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele second-hand înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene și reînmatriculate în România.
Prin urmare se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută cu încălcarea acestuia, iar reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamant se reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70(1) din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene ,fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
Prin urmare, se apreciază că reclamantul este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei pe poluare achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a taxei pe poluare, precum .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, cererea este întemeiată în parte, conform art.453 C.pr.civ., urmând a fi obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
Respinge acțiunea față de Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., cu sediul în .. 2, C., Jud. D..
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. I., CNP_, cu domiciliul în com. Gîrla M., .. M., în contradictoriu cu pârâtele S. F. ORĂȘENESC VÎNJU M., cu sediul în ., Vînju M., jud. M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr.294, corp A. sector 6.
Obligă pârâtele să dispună restituirea către reclamant a sumei de 3105 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței . nr._ din 14.08.2009, precum și să plătească reclamantului dobânda legală în materie fiscală începând cu data plății (14.08.2009) până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2014.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
08 Ianuarie 2015
6 ex./7 pag.
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3345/2014.... → |
|---|
