Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 241/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 778/274/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 241/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. O.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, împotriva sentinței nr.547 din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. N. . obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. N. pentru intimat, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul intimatului a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, susținând că cerința imperativă privind descrierea în concret a faptei constate nu s-a realizat de către agentul constatator.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la data de 19.07.2013, petenta . plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.07.2013, prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea procesului-verbal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, a arătat că în data de 05.07.2013, ansamblul de autovehicule format din autocamionul cu număr de înmatriculare_ și remorca cu număr de înmatriculare_, deținute în proprietate și utilizate de societatea petentă a fost condus de conducătorul auto B. D., circulând din direcția Apa N. spre M. Nouă, iar pe raza loc. Dubova, județul M., acesta din urmă a fost oprit în trafic de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.
În urma verificărilor, petenta a arătat că în mod eronat s-a reținut că efectua transport rutier cu depășirea masei totale maxim admisă, sectorul de drum DN 57 km 24+600- km 24+700 fiind restricționat pentru vehicule cu MTMA mai mari de 7,5 tone. A arătat că sectorul de drum DN 57 km 24 nu prezintă indicatoare de semnalizare corespunzătoare restricțiilor de circulație privind categoriile de transport, masele și/sau dimensiunile maxime admise ale vehiculelor ce pot utiliza sectorul de drum respectiv.
Sub aspectul legalității, a precizat că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, întrucât în procesul verbal se observă o discrepanță între mențiunile făcute de către agentul constatator în ceea ce privește ora la care se presupune că a fost săvârșită fapta și ora la care s-a întocmit procesul verbal de contravenție. Astfel, a susținut petenta, procesul verbal s-a întocmit la data de 05.07.2013, orele 18,00 în loc. Dubova, iar la rubrica descrierea faptei cu indicarea orei, apare consemnată ora 13,00. Mai mult decât atât, a arătat petenta, descrierea faptei este insuficientă, nu s-a precizat în ce condiții s-a efectuat transportul, nu s-au precizat împrejurările care au determinat săvârșirea faptei și pe cale de consecință împrejurările, circumstanțele ce au determinat sancționarea petentei.
Pe fondul cauzei, a arătat că potrivit Ordinului 995/2011 privind aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, controlul respectării maselor și/sau dimensiunilor maxim admise, art. 34 alin.1 prevede că inspectorii vor stabili masele pe axe ale vehiculului, prin cântărire, masa totala a vehiculului prin însumarea maselor pe axe rezultate în urma cântăririi sau din documentele de transport după caz, dimensiunile vehiculului, prin măsurare sau din documentele de transport.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 03.09.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data de 05.07.2013, pe DN 57 km 24 ora 13,00, pe raza loc. Dubova din județul M., a fost oprit și verificat în trafic ansamblul de autovehicule format din autocamion_ și remorca_ deținute și utilizate de către petenta . SRL și condus de către conducătorul auto B. D..
S-a constatat că acesta efectua transport rutier cu depășirea masei total maxim admise iar sectorul de drum DN 57 km 24+600 – 24+700, parcurs de autovehicul este restricționat pentru vehicule cu MTMA mai mari de 7,5 tone, fapt menționat de administratorul drumului CNADNR –DRDP Timișoara, pe site-ul disponibil pe pagina de internet, prin comunicatul de adresa nr. 350/15/19.11.2012 care sugerează rutele ocolitoare pentru sectorul de drum respectiv.
A mai arătat că nu prezintă relevanță împrejurarea dacă autovehiculul ar fi fost sau nu încărcat, astfel cum a susținut petenta, această concluzie fiind desprinsă din analiza dispozițiilor art. 3 pct. 39 din OG 27/2011, nefiind obligatoriu ca autoutilitara să fi fost încărcată.
Totodată, a precizat că masa proprie a autovehiculului supus controlului este de_ kg, iar masa totală maximă admisă este de 33 000 de kg, conform certificatului de înmatriculare depus la dosar, astfel că și în situația în care nu a existat încărcătură, petenta a încălcat restricția stabilită circulând pe acel sector de drum.
A anexat următoarele înscrisuri: procesul verbal nr._ (fila 34-24), comunicat de presă pe sit-ul CNADNR (fila 25-26), certificat de înmatriculare remorcă (fila 27), certificat de înmatriculare autovehicul (fila 28), copie CI, certificat de pregătire profesionala (fila 29), copie a Copiei conforme nr._ (fila 30), fotocopie a semnului pentru restricționare (fila 32).
Petenta a depus răspuns la întâmpinare la data de 18.09.2013, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr.547 din 13.11.2013 a admis plângerea contravențională formulată de petenta . procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.07.2013 de către intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier și a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 25 000 lei aplicată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că ,prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de intimatul ISCTR la data de 05.07.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei, în temeiul art. 61 alin. 1 lit. p din OG 43/1997, cu modificările ulterioare.
În esență, agentul constatator a reținut că în data de 05.07.2013, ora 18.00, pe DN 57 km 24, ora 13.00, în localitatea Dubova, a fost oprit și verificat în trafic ansamblul de autovehicule format din autocamion cu număr de înmatriculare_ și remorca cu număr de înmatriculare_, deținute în proprietate și utilizate de societatea petentă, conduse de conducătorul auto B. D.. În urma verificărilor, s-a constatat că acesta efectua transport rutier cu depășirea masei total maxim admisă, prevăzute de anexele 2 și 3 din OG 43/1997, care prevede transportul cu masa total maxim admisă de 40 de tone, iar sectorul de drum DN 57 km 24+600 – km 24+700, parcurs de vehicul este restricționat pentru vehicule cu masa total maxim admisă mai mari de 7,5 tone.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză.
Astfel, sub aspectul legalității, instanța a reținut ca aplicabile prevederile art. 16 și art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispoziții legale care enumeră mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție si stabilesc regimul nulității actului întocmit în cazul în care acestea lipsesc.
Cu privire la motivul de nulitate constând în neaducerea la cunoștința persoanei juridice sancționate a dreptului de a formula obiecțiuni, instanța reține că eventuala nulitate ce ar decurge din lipsa aducerii la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni ar putea interveni numai în ipoteza dovedirii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, în acest sens statuând și instanța supremă prin decizia nr. XXII din 19.03.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii. Sub acest aspect, se constată că petenta a expus în plângerea contravențională obiecțiunile pe care acesta le-a avut la încheierea procesului verbal de contravenție, instanța urmând a aprecia dacă acestea sunt pertinente și dacă pot fi de natură să fundamenteze apărarea contravenientei, astfel că împrejurarea învederată de petentă nu i-a cauzat o vătămare care să impună anularea procesului-verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că descrierea faptei este insuficientă, fiind generică, astfel că procesul-verbal de contravenție este nelegal încheiat sub acest aspect, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru motivele arătate în cele ce urmează.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu (…) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Din analiza dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. p din OG 43/1997, se observă că legiuitorul sancționează efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.
Instanța a apreciat că descrierea contravenției astfel cum a fost efectuată în actul sancționator împiedică verificarea încadrării corecte a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția presupus a fi fost săvârșită. Astfel, în procesul-verbal de contravenție contestat nu se menționează dacă ansamblul de autovehicule era sau nu încărcat cu marfă și dacă aceasta era sau nu indivizibilă, aspecte esențiale pentru a se putea concluziona că textul normativ anterior amintit a fost într-adevăr încălcat.
Instanța a considerat neîntemeiată apărarea intimatului în sensul că nu prezintă relevanță împrejurarea dacă autovehiculul ar fi fost sau nu încărcat, pe considerentul că art. 3 pct. 39 din OG 27/2011 definește transportul rutier ca fiind deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porțiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură.
Dimpotrivă, instanța a apreciat ca deosebit de relevantă această împrejurare, dat fiind faptul că însăși elementul material al normei pretins a fi fost încălcată îl constituie efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, ceea ce duce la concluzia că în lipsa efectuării unui atare transport de marfă nu ar fi întrunite elementele constitutive ale contravenției reglementată de art. 61 alin. 1 lit. p din OG 43/1997.
Tot astfel, este neîntemeiată și apărarea intimatului conform căreia și în situația în care nu a existat încărcătură, petenta oricum a încălcat restricția stabilită circulând pe acel sector de drum, pentru aceleași considerente expuse anterior, și anume că este de esența existenței acestei fapte contravenționale efectuarea de transporturi de mărfuri. Împrejurarea încălcării restricției de circulație și în lipsa încărcăturii, cauzată de tonajul ansamblului de vehicule, ar fi atras eventual încălcarea art. 61 alin. 1 lit. n din OG nr. 43/1997, ce sancționează încălcarea restricțiilor de circulație instituite potrivit art. 44 alin. (1) și (2), în acest caz sancțiunea trebuind să-i fi fost aplicată conducătorului auto, iar nu societății petente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, fapta constată prin procesul verbal contestat prezintă elementele constitutive ale contravenției prevăzută și sancționată de art.61 al.1 lit.p din O.G.nr.43/1997 privind regimul drumurilor raportat la conținutul anexei nr.2,3 și este sancționată potrivit aceluiași articol raportat la conținutul anexei 5 din OG nr.43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
A susținut că descrierea faptei este făcută în mod corect de către inspectoratul de trafic, nefiind nevoie ca acesta să menționeze dacă autovehiculul era încărcat din două motive:
Potrivit disp. art.3 pct. 39 din OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere, definește în mod clar termenul de transport rutier:39 transport rutier-deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porțiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operațiunile de încărcare/descărcare și de întocmire/distribuire a documentelor însoțitoare ale transportului, realizate sau supravegheate de către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier; Astfel, nu era obligatoriu ca ansamblu de autovehicule să fi fost încărcat, iar în prezenta situație nici nu era nevoie să se menționeze în cuprinsul procesului - verbal dacă acesta era încărcat sau nu, atâta timp cât restricția de tonaj era depășită chiar și fără încărcătură.
După cum rezultă din certificatul de înmatriculare al autoutilitarei(capul tractor) masa proprie a acestuia este de_ kg, respectiv 14,3 tone, iar masa totală maximă admisă este de_ kg, respectiv 33 tone, depășit în mod evident restricția stabilită de către C.N.A.D.N.R., chiar și fără încărcătură, astfel că nu era necesar ca în cuprinsul descrierii faptei să se menționeze despre acest aspect, atâta timp cât restricția de 7,5 tone era încălcată deja. De altfel, pe lângă autoutilitara exista și o remorcă, care avea masa proprie de 5000 kg, iar masa totală maximă admisă fiind de 24.000 kg, astfel că tonajul întregului ansamblu depășea cu mult restricția aflată pe sectorul de drum respectiv.
De altfel, având în vedere faptul că șoseaua de pe DN 57 este deja afectată de alunecările de teren, în situația în care pe acest drum ar mai circula autovehicule de tonaj foarte mare ce depășesc 7,5 tone –masa maximă totală autorizată, ar exista posibilitatea să existe surpări ale șoselei și prăbușirea autovehiculelor care circulă pe acest drum, fiind provocate astfel pe lângă victimele omenești și pagube materiale foarte mari. Că, sancțiunea aplicată este în mod evident proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, pentru nerespectarea prevederilor privind regimul drumurilor.
În concret, sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o astfel de situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art.7 alin (2) din OG nr.2/2001, iar avertismentul se poate aplica doar atunci când fapta are gravitate redusă .
Față de cele expuse, consideră că petentului trebuie să i se aplice sancțiunea dispusă prin procesul verbal de contravenție astfel încât pe viitor să asigure respectarea prevederilor legale în materia transporturilor rutiere și nu să permită încălcarea acestora .
A mai susținut că în situația în care nu va fi admis apelul, iar petenta a achitat contravaloarea amenzii aplicate, solicită să se ia act de faptul că ISCTR nu are posibilitatea de a returna suma de bani reprezentând contravaloarea amenzii - a se vedea pct.4.1. lit.b din procesul verbal de contravenție, 90% din contravaloarea acesteia fiind virată în contul CNADNR, iar 10% în contul Bugetului de stat, astfel că această instituție nu poate fi obligată la returnarea către petentă a amenzii contravenționale .
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală .
A motivat că in data de 05.07.2013 ansamblul de autovehicule format din autocamionul cu număr de înmatriculare_ si remorca cu număr de înmatriculare G._, deținute in proprietate si utilizate de apelantă a fost condus de conducătorul auto B. D., circulând din direcția Apa Neagra spre M. Noua, pe raza localității Dubova județul M. fiind oprit in trafic de inspectorii din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul in Transportul Rutier .
Cu ocazia verificărilor întreprinse de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul in Transportul Rutier, in mod eronat, s-a reținut de către aceștia ca, Subscrisa efectua transport rutier cu depășirea masei totale maxim admisa pe sectorul de drum DN 57, km 24+600 -24+700, putându-se constata ca procesul verbal de contravenție încheiat la data de 05.07.2013 de către inspectorii ISCTR este lovit de nulitate .
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravențieseria ISCTR nr._ întocmit la data de 05.07.2013 încheiat de I. de S. pentru Control in Transport Rutier - I. Teritorial nr 6, sunt incidente dispozițiile ce atrag nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție .
Potrivit art. 16 alin 1 din OG nr 2/2001 " Procesul verbal de constatare a contravenției va
cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita fapta, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite (...) "
Analizând procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.07.2013, la rubrica descrierea faptei, agentul constatator a consemnat următoarele aspecte: în data de 05.07.2013 pe DN 57 km 24 ora 13: pe raza localității Dubova din județul M. a fost oprit și verificat în trafic ansamblul de autovehicule format din autocamion_ și remorca_, deținute și utilizate de către . SRL condus de către conducătorul auto B. D.-CNP_. În urma verificărilor efectuate în trafic s-a constatat faptul că acesta efectua transport rutier cu depășirea masei totale maxim admisă, prevăzută de anexele 2 și 3 din OG nr.43/1997 care prevede transportul cu M.T.M.A. de 40 tone.
Cu privire la descrierea faptei aceasta este insuficientă având în vedere faptul că s-a consemnat în mod generic, că societatea (…) a efectuat transport rutier cu deplasarea masei totale maxim admisă, prevăzută de anexele 2 și 3 din OG nr.43/1997 care prevăd transportul cu M.T.M.A. de 40 tone, fără a se preciza împrejurările care au determinat săvârșirea faptei și, pe cale de consecință împrejurările, circumstanțele ce au determinat sancționarea Subscrisei, producându-i-se astfel subscrisei o vătămate ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție .
A mai arătat că agentul constatator nu a precizat daca ansamblul de vehicule - autocamion si remorca la momentul opririi in trafic si efectuării controlului rutier era încărcat cu marfa, indivizibila sau care nu este indivizibila.
Detaliile, precizarea in concret a împrejurărilor, modului prin care societatea a incalcat dispozițiile legale sunt necesare pentru instanța pentru a putea verifica existenta faptei menționate in procesul verbal si pentru a verifica daca individualizarea sancțiunii s-a realizat in mod corect.
Din procesul verbal de contravenție . nr_ încheiat la data de 05.07.2013, nu rezulta prin ce modalitate s-a stabilit masa autovehiculului in cauza, instanța urmând a stabili ca cele reținute in sarcina subscrisei nu corespund realității.
Potrivit art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001 „ În momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Astfel, petenta nu trebuie să facă proba nevinovăției sale, ci revine autorității din care face parte agentul constatator obligația de a dovedi vinovăția celui căruia i se imputa săvârșirea contravenției prin procesul verbal contestat .A apreciat că, în situația în care intimata ar fi fost identificată ca circulând pe DN 57, sectorul km 24+600km+700, organul constatator cunoscând prevederile legale în vigoare ar fi făcut aplicarea dispozițiilor art. 52 din Norma din 04.05.2010 privind autorizarea și desfășurarea circulației vehiculelor rutiere cu mese și /sau cu dimensiuni ce depășesc masele și /sau dimensiunile maxime admise prevăzute în OG nr.43/1997 privind regimul drumurilor, articol ce prevede:
De altfel, intimatul nu a furnizat probe care să ateste veridicitatea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, și prin urmare nu a răsturnat prezumția de nevinovăție care furnizează în favoarea acestuia, instanța având în vedere dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, precum și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmează să admită plângerea formulată de subscrisa, cu consecința exonerării acestuia de plata amenzii contravenționale aplicate.
Dimpotrivă, din depoziția martorului B. D. rezultă faptul că, acțiunea întreprinsă de organul de control a fost o acțiune premeditată, situație în care nu poate fi reținută culpa petentei ci reaua-intenție a intimatei în vederea sancționării subscrisei.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la 05.07.2013 de ISCTR -, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei pentru contravenția prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. p din OG 43/1997.
S-a reținut, în esență, că în data de 05.07.2013, ora 18.00, pe DN 57 km 24, ora 13.00, în localitatea Dubova, a fost oprit și verificat în trafic ansamblul de autovehicule format din autocamion cu număr de înmatriculare_ și remorca cu număr de înmatriculare_, deținute în proprietate și utilizate de societatea petentă, conduse de conducătorul auto B. D., iar în urma verificărilor, s-a constatat că acesta efectua transport rutier cu depășirea masei total maxim admisă, prevăzute de anexele 2 și 3 din OG 43/1997, care prevede transportul cu masa total maxim admisă de 40 de tone, iar sectorul de drum DN 57 km 24+600 – km 24+700, parcurs de vehicul este restricționat pentru vehicule cu masa total maxim admisă mai mari de 7,5 tone.
Verificând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, în mod corect, prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție este încheiat cu încălcarea dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, deoarece descrierea faptei este insuficientă, fiind generică.
Art. 61 alin. 1 lit. p din OG 43/1997 sancționează efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei, situație în care nu se poate reține susținerea apelantei că nu era necesar să se menționeze dacă autovehiculul era încărcat sau nu, dat fiind faptul că legea sancționează efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, ceea ce duce la concluzia că în lipsa efectuării unui asemenea transport de mărfuri nu ar fi întrunite elementele constitutive ale contravenției reglementată de art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr.43/1997.
Pentru existența contravenției prevăzută de art.61 alin.1 lit.p din OG nr.43/1997 nu prezintă relevanță masa proprie a vehiculului, ci masa totală a încărcăturii, respectiv masa încărcăturii pe axe pentru a se stabili dacă este superioară sau inferioară masei maxim admise.
Faptul că și în situația în care nu a existat încărcătură, autovehiculul petentei având masa proprie mai mare de 7,5 tone, a încălcat astfel restricția de circulație stabilită pe acel sector de drum, ar fi atras eventual constatarea contravenției prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. n din OG nr. 43/1997, ce sancționează încălcarea restricțiilor de circulație instituite potrivit art. 44 alin. (1) și (2), iar în acest caz sancțiunea trebuia aplicată conducătorului auto, iar nu societății de transport.
Având în vedere considerentele anterior expuse, conform art.480 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței nr.547 /13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție,
în contradictoriu cu intimatul S. N. . social în comuna R., ., punct de lucru și adresa de corespondență mun. Tg J., ., judetul Gorj,
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014 la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, A. O. | |
Grefier, M. M. |
Red. A.B./tehnored. M.M.
19 iunie 2014
4 ex./ 7 pag.
cod operator 2626/2006
jud.fond O.C.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2496/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 3050/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
