Pretentii. Sentința nr. 2496/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2496/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 2276/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Sentința nr. 2496/2014
Ședința publică de la 12 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier L. C. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. L. (fostă R.) și pârâtele S. F. Orășenesc Strehaia, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții restituirea sumei de 5.904 lei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală aferentă taxei în valoare de 3.908 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. B., substituind pe avocat B. A. C. pentru reclamantă, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că apărătorul reclamantei nu a depus la dosar dovada împrejurării invocată prin cererea de amânare de la termenul anterior.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. F. Orășenesc Strehaia, invocată de acest pârât.
Avocat R. B. solicită respingerea acestei excepții întrucât S. F. Orășenesc Strehaia are calitate procesuală pasivă.
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. F. Orășenesc Strehaia motivat de faptul că acesta este organul fiscal care a încasat taxa de poluare, existând un raport juridic fiscal între reclamant și pârâtul S. F. Orășenesc Strehaia.
Instanța pune în discuție probatoriul.
Avocat R. B. și solicită proba cu înscrisurile existente la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, constatând terminată cercetarea procesului, instanța declară deschise dezbaterile în fond.
Avocat R. B. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata sumei de 5904 lei reprezentând taxa de poluare, actualizată cu dobânda legală prevăzută de art.124 C.p.fiscală până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, rămânând în deliberare, a pronunțat următoarea sentință.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 27.03.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta R. L. (fostă R.) a chemat în judecată pârâtele S. F. Orășenesc Strehaia, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația F. pentru Mediu pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5904 lei reprezentând taxa specială de poluare pentru autoturismul second-hand achiziționat, cu dobânda legală până la data restituirii efective ,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand marca Peugeot 406 și pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească o taxă de înmatriculare la data de 17.02.2010 în valoare de 5904 lei. Precizează reclamanta că plata acestei taxe este o obligație derivată din reglementările Codului F., capitolul „Taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule”, reglementare în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Mai arată reclamanta că prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, iar din analiza dispozițiilor legale rezultă că taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu este percepută.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri: actul de identitate, Certificat de naștere, adresa nr._/24.02.2014, cererea nr._/20.02.2014, cererea nr._/20.02.2014, certificat de înmatriculare tradus din limba franceză, actul de proprietate,contractul de vânzare-cumpărare, chitanța . nr._/17.02.2010, decizia și referatul de calcul al taxei de poluare, certificatul de înmatriculare al autoturismului emis de autoritățile române, cartea de identitate a autoturismului.
Pârâtul S. F. Orășenesc Strehaia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de excepția a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
S. F. orășenesc Strehaia nu are calitate procesuala pasiva in speța, deoarece autoritatea fiscala competenta este doar împuternicita sa calculeze si sa încaseze sumele rezultate din aplicarea taxei pe poluare aceste sume fiind încasate ., denumit astfel de lege, al Administrației F. pentru Mediu, deci nu se face venit la bugetul general gestionat de organul fiscal ci la bugetul special al F. pentru Mediu, pentru care răspunde autoritatea competenta in domeniu, nu organul fiscal.
A învederat faptul ca petitul principal al acțiunii vizează "taxa pe poluare " ,aceasta având un regim juridic deosebit fata de "taxa de prima înmatriculare", taxa prevăzuta de prevederile Codului fiscal art.214, cu aplicare pana la 1 iulie 2008, când a fost abrogata expres prin OUG nr.50/2008 si instituita "taxa pe poluare".
Taxa pe poluare nu a intrat in prevederile Codului F., ci a rămas reglementata distinct prin ordonanța de instituire, dându-i-se un regim juridic deosebit fata de cealaltă taxa in sensul ca, potrivit art.5 din OUG nr.50/2008 " taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta ... si se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu."
Astfel se pune problema delimitării raportului juridic izvorât din noile reglementari. In acest context reiese lipsa calității procesuale pasive a SFO Strehaia, cu următoarea motivare: autoritatea fiscala competenta este doar împuternicita sa calculeze si sa încaseze sumele rezultate din aplicarea taxei pe poluare, aceste sume fiind încasate ., denumit astfel de lege, al Administrației F. pentru Mediu, deci nu se face venit la bugetul general gestionat de organul fiscal ci la bugetul special al F. pentru Mediu, pentru care răspunde autoritatea competenta in domeniu, nu organul fiscal teritorial.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule - art.4 si art.5 - obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, taxa fiind calculata de autoritatea fiscala competenta si plătită de către contribuabil, in mod voluntar, . la unitățile Trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu .
Taxa pe poluare reprezintă finalitatea conformării legislației interne cu principiile de drept comunitar, ca urmare a controverselor determinate de aplicarea prevederilor art. 214 ind. 1-3 Cod F., privind taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, abrogate prin OUG nr. 50/2008 . In acest context taxa pe poluare este o obligație la fel de fundamentala, alături de drepturile cetățenilor, iar modalitatea de instituire a ei respecta atât principiile de drept comunitar cat si principiile de tehnica legislativa interna.
Curtea a statuat ca exista o încălcare a art.110 alin 1 TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit si după modele diferite, care conduc, chiar si in cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Astfel, in temeiul acestei dispoziții comunitare, in concret, impozitele ,in speța taxa auto, aplicate asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
Pentru a garanta neutralitatea impozitelor interne din perspectiva concurentei intre autovehiculele care se afla deja pe piața naționala si autovehiculele care se afla deja pe piața naționala si autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, fie noi, fie second hand trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, înmatriculate deja in alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare, in cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piața naționala, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare in România . In acest sens reclamantul ar fi trebuit sa aducă probe din care sa rezulte clar ca taxele pe care le aplica statul roman sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziționat autoturismul.
In urma argumentelor prezentate, rezulta ca nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări in România, daca acesta se percepe doar o singura data, la data primei înmatriculări in România, fie ele noi sau second hand, fabricate pe teritoriul național ori importate din ale state membre daca cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru, unde au si fost înmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduala a impozitului, in speța a taxei pe poluare, incorporate in valoarea de piața a vehiculelor similare înmatriculate anterior in România, supuse aceluiași tip de impozit la prima lor înmatriculare si, care, potrivit reglementarii interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul național, fie prin export, fie prin distrugere.
Pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Autoturismul achiziționat de o altă persoană este din categoria M1, are capacitatea cilindrică 1905 cm3. Autoturismul a fost fabricat în anul 1996 și înmatriculat pentru prima data într-un stat al Uniunii Europene,respectiv Franța. A fost cumpărat de reclamantă la data de 18.02.2010, care s-a prezentat la autoritățile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data în România.
Pentru înmatricularea autoturismului susmenționat, reclamanta a achitat suma de 5904 lei, dovada fiind chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/17.02.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Strehaia.
Problema de drept care se pune în cauza este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale, comunitare și nu în ultimul rând celei naționale.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 si art. 9 alin.1). Obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, se va utiliza interpretarea teleologică (după scop).Astfel, in expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second - hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, s-a dorit ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește” -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Potrivit O.U.G. nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3 și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
O.U.G. nr. 208/2008 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 3, înmatriculate pentru prima dată în afară Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după . O.U.G. nr. 50/2008.
Rezultă că pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria M1 si nu are norma de poluare Euro 4, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.
Art. 90 paragraful l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: ,,Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a O.U.G. nr. 50/2008 iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente. Astfel,de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene iar potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Cel de-al doilea argument este jurisprudența Curții de Justiție Europene.
Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), Curtea de Justiție Europeana a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca bază legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), aceeași instanța a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 (or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România. In acest fel,s-a protejat producția interna, aspect ce reiese explicit din preambulul O.U.G. nr. 208/2008 si 218/2008, potrivita căruia: `Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia româneasca, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl).
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior; doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
De altfel, chiar în cauza T. pronunțată la 7.04.2011 de Curtea de Justiție Europeană s-a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Această concluzie este întărită și de hotărârea C‑263/10 N. din 7 iulie 2011„ Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor” care reține că o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Referitor la dobânda legală, instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Pe de altă parte, potrivit cap.2 pct.4 din Ordinul nr. 1899 /2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.
Instanța va acorda dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 începând cu data de 18.02.2010 (data plății taxei de poluare percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene ) până la data plății efective având în vedere și considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție de la Luxemburg în cauza I. M. C -565/11.
Astfel,potrivit unei jurisprudențe consacrate cu mult timp în urmă, în pofida inexistenței unor dispoziții de drept al Uniunii referitoare la restituirea impozitelor naționale care sunt incompatibile cu dreptul Uniunii, dreptul de a obține rambursarea acestor impozite reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite particularilor de dispozițiile dreptului Uniunii, astfel cum au fost interpretate de Curte. Statul membru este, așadar, obligat să ramburseze impozitele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, acest drept la rambursare fiind un drept subiectiv conferit de ordinea juridică a Uniunii .
În lipsa unei reglementări a Uniunii în această materie, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru atribuția de a desemna, în temeiul principiului autonomiei procedurale, instanțele competente de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii, cu condiția, pe de o parte, ca aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor acțiuni similare de natură internă (principiul echivalenței) și, pe de altă parte, ca acestea să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității). Pe de altă parte ,deși principiul autonomiei procedurale a statelor membre lasă ordinii juridice interne a fiecărui stat membru competența de a stabili căile procedurale destinate să asigure protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii, acesta nu poate avea drept consecință restrângerea sau afectarea esenței acestor drepturi. Curtea a statuat, în Hotărârea Test Claimants in the FII Group Litigation, în general cu privire la plata unor impozite discriminatorii, că, atunci când un stat percepe taxe cu încălcarea normelor dreptului comunitar, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a impozitului perceput fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu impozitul respectiv.În plus, în recenta Hotărâre Littlewoods Retail și alții, Curtea, întemeindu‑se pe jurisprudența sa Metallgesellschaft și alții, precum și pe jurisprudența sa Test Claimants in the FII Group Litigation a declarat că statele membre erau obligate să restituie, cu dobândă, cuantumul taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii. Curtea a constatat că, deși revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru sarcina să prevadă condițiile în care trebuie să fie plătite astfel de dobânzi, menționând rata și modul de calcul al acestor dobânzi, normele naționale nu pot priva persoana impozabilă de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a impozitului .Dreptul la dobânzi care să reprezinte o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a impozitului cu încălcarea dreptului Uniunii este, în urma Hotărârii Littlewoods Retail și alții, ridicat la același rang cu dreptul la rambursarea acestui impozit și constituie, în consecință, un drept subiectiv conferit de ordinea juridică a Uniunii. S-a considerat că acest drept subiectiv implică în mod necesar plata de dobânzi începând de la data plății acestui impozit. Este evident că, începând de la această dată, iar nu de la vreo altă dată ulterioară, contribuabilul suferă pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză.
Curtea a constatat că principiul răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcările dreptului Uniunii care îi sunt imputabile este inerent sistemului tratatului. Din Hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame, reiese că repararea prejudiciilor cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii trebuie să fie adaptată prejudiciului suferit și de natură să asigure o protecție efectivă a drepturilor acestora. În ceea ce privește mai precis prejudiciul suferit, în Hotărârea Metallgesellschaft și alții, Curtea a statuat că o reparare integrală a prejudiciului suferit nu poate face abstracție de elemente, precum curgerea timpului, care sunt susceptibile să îi reducă valoarea și că acordarea de dobânzi constituie o componentă indispensabilă a unei despăgubiri. În plus, Curtea a statuat, în Hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi și alții, că din principiul efectivității și din dreptul particularului de a cere repararea unui prejudiciu cauzat de un contract sau de un comportament care poate restrânge sau denatura concurența rezultă că persoanele care au suferit un prejudiciu trebuie să poată solicita nu numai repararea pierderii efectiv suferite (damnum emergens), ci și a câștigului nerealizat (lucrum cessans), precum și plata de dobânzi.Curtea a concluzionat că în împrejurări precum cele expuse în cadrul litigiului I., acordarea de dobânzi începând de la data plății impozitului în cauză pare, indispensabilă pentru repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea articolului 110 TFUE, întrucât aceasta este data începând de la care contribuabilul a suferit pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză.
În final,s-a decis că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil .Cum reclamantul a făcut dovada că a achitat o taxă internă percepută nelegal se apreciază că și cererea privind acordarea dobânzii este întemeiată.
Având în vedere toate aceste considerente, precum și dispozițiile menționate, instanța va admite acțiunea reclamantei in sensul că vor fi obligate pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., S. F. Orășenesc Strehaia, Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 5904 lei reprezentând taxă de poluare pentru autoturism achitată prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/17.02.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Strehaia, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 C.p.fiscală începând cu data de 18.02.2010 până la data plății efective .
In conformitate cu disp. art. 451 si urm. C.p.c., vor fi obligate aceleași pârâte să plătească suma de 1100 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta R. L. (fostă R.), CNP_, cu domiciliul în orașul Strehaia, .. 108, județul M., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în mun. C., ..2, județul D., S. F. Orășenesc Strehaia, cu sediul în orașul Strehaia, ., județul M., Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie suma de 5904 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/17.02.2010 emisă de Trezoreria Strehaia, precum și dobândă legală calculată începând cu data de 18.02.2010 până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele să plătească suma de 1100 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare,cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2014 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.L.B./ Tehnored L.M.
Ex. 6/03.11.2014
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 241/2014.... → |
|---|
